Notă: Înțeleg că există multe doamne care-și văd împlinirea în imaginea feerică a familiei cu tati, mami și copii, și respect această prioritate. O respect la alţii, dar nu mi-o doresc pentru mine. Eu îmi găsesc împlinirea în scris și artă, de aceea mă interesează foarte puțin spre deloc latura domestică a existenței, iar după o copilărie traumatizată am câștigat atât de greu controlul asupra propriei vieți, încât nu l-aș mai da pe mână nici dacă ar veni Elon Musk să-mi promită că-mi dă toți banii din univers să fac tot ce vreau eu. Oook, poate atunci.
Prin urmare, eu nu spun nimănui să procedeze ca mine, dar nici nu admit să vii să mă jignești pentru opțiunile mele. Jignirile se duc direct în spam cu reclamele la pastile magice de slăbit și produse magice de mărire a știți voi ce. Chit că nu știți voi ce trebuie mărit, ci abilitatea de a fi atenți și buni cu alții.
Deci, iată de ce nu sunt fana mutatului împreună.
Când te vezi în oraș cu cineva, acel om e o persoană specială. Altfel, spui că ești ocupat și transformi întâlnirea într-un schimb de mailuri.
Când te vezi în oraș cu cineva de care ești îndrăgostit, e un moment pentru care te pregătești. Vrei să arăți bine, vrei să fii your best self, și exact asta face momentul să fie special. Faptul că acorzi importanță și interes. Faptul că e highlightul zilei tale. Faptul că nu e ceva imediat accesibil, ci un moment fabulos.
Eu îmi doresc momente speciale și highlights. Astea mă inspiră.
Când te muți împreună cu cutărescu sau cu cutăreasca, intervine un fel de taking for granted, care omoară tot mirajul. Și, da, înțeleg argumentația: nu ai cum să trăiești mirajul când duci gunoiul zi de zi. Și, înțeleg perfect că, din nevoia de a intra în rândul lumii și a avea copii, mulți oameni NU au nevoie de miraj, ci de cineva care să le facă o ciorbă.
Problema e că, în procesul de preparare al ciorbei zilnice și în mirosul de ceapă aferent, mirajul dispare ca și cum n-ar fi fost niciodată.
Și e normal. Celălalt pierde statutul de persoană specială, pentru care petreci o oră în oglindă, și e pur și simplu acolo.
Nu mai are cum să ți se facă dor. Nu mai ai ce anticipa. Ai doar sarcini și obligații.
Iar asta, din punctul meu de vedere, e profund neinteresant.
De aceea prefer trăitul de unul singur. Ieși când vrei, dacă vrei, și dacă merită. Nu ești “Maricico, du-te şi fă-mi un sandviş”-ul nimănui. Faci un sandviş când simţi tu nevoia să fii mămos cu cineva, şi acel sandviş e clar un moment special, nu ceva obligatoriu zi de zi.
Vă povesteam de amicul meu care se plângea într-o zi că nevasta nu i-a pus sandviş?
Reacţia mea a fost ceva de genul:
-Stai aşa, femeia aia se trezeşte dimineaţa 364 de zile pe an să-ţi facă ţie sandviş? Oh, wow. Eu am avut ultima oară sandviş la pachet de la bunică-mea, în gimnaziu. Am zis gimnaziu, nu liceu. În liceu deja se aştepta toată lumea să ştiu să-mi fac sandviş singură, că sunt mare de-acum.
Şi dacă tot îmi fac sandviş singură, ce sens ar avea să mă mut cu altcineva?
***
Dacă îţi plac textele care nu cruță nimic, susţine site-ul în singurul mod care contează. Aici.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
am stat si eu cu cateva carpe vai de capu lor. In afara de sex nu erau bune de nimic, nu tu mancare, curat, nimic, erau si proaste cu salar minim, am stat cu alta avea doar 3000 salar da avea pretentii la concedii afara, iesiri in oras, nu stia sa faca mancare dar era grasa, acuma nu se mai uita nici dracu la ea, sta cu pisicile. Unele femei sunt taraturi nu merita sa investesti timp in ele nici bani.
Iar tu ai stat cu ele in speranta ca primesti o menajera pe gratis.. daca tot au ele salariu minim si le-ai facut “onoarea” de a le invita la tine, trebuiau sa presteze: mancare, curatenie. Daca tu ai “salar” bun, de ce nu angajezi menajera, si-ti rezolvi problemele?
Ce ai scris tu aici spune ceva nasol despre tine, nu despre ele.
pai si atunci de ce mai am nevoie de ele? daca nu sunt in stare sa faca nimic, nici eu nu le am cerut chirie. Lasa ca sunt bine amandoua acum, una singura si grasa cu pisicile, alta divortata de doua ori cu doi copii si sta cu ma-sa că nu are bani si nu o mai baga nimeni in seama ca e damaged material. Am nevasta, sta acasa si cand vin musafirii toti ne lauda ce mancare face si ce misto e la noi, secretul e sa nu dai de putori care umbla din penis in penis si umbla dupa bani si vacante.
Mi-e mai milă de femeia care te suportă zi de zi, decât de cele care au scăpat.
Uite de asta nu am avut io parte de mult sex in viata, ca nu sunt atat de psihopat :)) Ok, stiu, s-au simtit si ele bine cu tine, nu e ca si cand a fost o corvoada pt ele, asa ca nu e psihopatie ca la carte (poate). Dar mi-a fost mila sa folosesc asa niste femei + mila de timpul meu, daca stiam ca in afara de sex nu prea le suport compania.
minunat comentariul, subliniaza perfect ce a vrut sa spuna Lorena. multi barbati asteapta sa oferi servicii de tot felul cand te muti cu ei, sexuale, domestice, culinare. pe de alta parte, vacantele ti le faci in continuare din banii tai, si numai cat te tine plapuma. in acelasi timp, individul agramat si calic te dispretuieste, te numeste carpa, taratura si proasta.
Exact. Și prefer să fiu cârpă, târâtură și proastă în timp ce-mi păstrez timpul și banii pentru mine, mulțumesc.
Cand vii obosita de la serviciu seara si gasesti mancare calda si barbat iubitor nevorbit de azi dimineata, e buna si convietuirea 🙂 Vivat munca de acasa!
Câți sunt așa?
Multi. Doar nu recunosc in public 🙂 sau nu arata de parca ar fi casnici.
Io as intra in depresie sa stiu ca cineva face ceva pt mine.
M-as simti ca un putoi neajutorat.
Noi astia introvertiti avem nevoie de spatiu fizic, liniste, practic, sa nu stea cineva pe capu’ nostru, si mutatul cu cineva, oricat de misto e el, ia toate astea si atunci pui in balanta daca merita compromisul sau nu. Pe de o parte ti se pare ca “castigi” o relatie misto, dar pierzi toate celelalte chestii, dar de fapt, nu castigi nimic, pentru ca relatia misto se duce si ea pe apa sambetei, ca tu nu mai esti in elementul tau.
Eliade in cartea “Intoarcere din rai”: Trupurile prea mult ținute împreună încep a putrezi, sufletele ce se oglindesc unul într-altul, numai ele, singure, încep să miroasă a baltă, a apă stătută, caldă, neprimenită.
Frumos spus.