Despre fericire

De câte ori cineva face o donație de 50 de euro sau mai mult, îi ofer opțiunea să aleagă un subiect despre care să scriu. Sunt atâția mocangii care au impresia că e dreptul lor să-ți spună despre ce să scrii și să nu ofere nimic la schimb, încât am hotărât să deschid această opțiune persoanelor care susțin blogul.

Așa am primit tema: Ultima oară când ai fost fericită.

În mod cert, este vorba de un cititor care, pe de o parte, m-a descoperit recent, și pe de alta, are prea multe experiențe cu muieret lăcrămos și adânc suferind de depresie, bocind după zilele bune de odinioară și deplângând prezentul tragic.

Nu e problemă. Ai făcut donația, îți tratez subiectul. Datorită susținătorilor, blogul merge mai departe.

Eu sunt un om foarte fericit, zi de zi.

Sigur, nu pare când mai dai de un status iritat, de un articol care deapănă vreo nemulțumire sau de vreun schimb de replici cu câte un idiot (salut, Bendeac, încă te mai f grija la ce fac reclamă, pisi?).

Dar ce nu vezi este că nu mă ține mult, și de obicei îmi trece de cum găsesc soluții. Sunt un om solution-oriented, ca să folosim clișee corporatiste. Apare problema, identificăm soluția, rezolvăm, viața e frumoasă din nou și păsărelele ciripesc. Urăsc văicăreții care procrastinează săptămâni în șir cu același rahat în brațe și nu fac nimic să-l rezolve. Mă detașez de ei instant, pentru că viața e scurtă și merită trăită vesel, pe cât se poate.

Sunt un om liber, care trăiește exact cum vrea, scrie pe propria platformă exact ce vrea, fără șefi idioți care să-l condiționeze, mănâncă exact ce-i place și ce-l face să se simtă bine, are un medic bun de familie, în caz că apare vreo problemă de sănătate, își găsește o fericire uriașă în studiu și creație, și într-un mod de viață lipsit de obligații nedorite. Mi-am asumat din start lucrurile pe care nu mi le doresc, lucrurile cărora nu vreau să le aloc timp și energie, și nu am meandre emoționale de genul: Da, nu vreau să fac asta, dar, dacă, totuși… cu care mulți oameni se complică singuri fără rost.

Știu exact ce vreau, și lucrez să ajung acolo.

Mi-am asumat că a fi biologic femeie (că psihologic am penisul mai mare decât 70% dintre bărbați) vine cu o grămadă de așteptări idioate de la oameni care nu te cunosc, dar care te judecă pe baza preconcepțiilor lor legate de cum ar trebui să fie turma generică “femeile”. Şi pentru că tu nu corespunzi şi nici nu intenţionezi să corespunzi, pentru că e mai important pentru tine să fii tu decât să satisfaci pe alţii – aceşti oameni te vor urî, te vor hărţui, te vor vorbi de rău nemotivat, îţi vor înscena mizerii şi te vor sabota. E o neplăcere presetată, care vine cu mentalitatea retrogradă de ţărani băşiţi a românului, şi cu cât te detaşezi că nu e despre tine, ci despre cât de prost e interlocutorul, cu atât tu îţi vezi fericit de treaba ta, iar ăla crapă de spume constatându-şi propria neputinţă.

Poţi alege să te vaieţi, sau poţi alege să le cânţi în gând “sugeţi p*la-la-la-laaa”. Şi, în timp, să derivi satisfacţie când îi vezi zvârcolindu-se.

Să concluzionăm.

Ce e fericirea pentru mine?

Conştiinţa propriei libertăţi şi a autonomiei absolute de creaţie, faptul că nimeni nu îmi spune ce să cred şi ce să fac. Decât, iată, când aleg eu să accept un assignment la schimb pentru o donaţie.

E o stare constantă de rânjet şi sobor de îngeri cântând din harpă?

Nu. Ca orice om, am şi eu probleme, mi se strică aia, mi se sparge ailaltă, mi se varsă cafeaua pe blugii noi, răstoarnă motanul farfurioara cu mâncare umedă, întârzie metroul când trebuie să ajung urgent undeva, uit mobilul pe la firmele clienţilor şi tot aşa.

Dar sunt probleme mărunte, uşor de soluţionat, şi nu le las să mă afecteze. Slobozesc un şir de înjurături cu multe subordonate, apoi, de cum am remediat, mă înveselesc la loc.

Pentru că viaţa e scurtă, şi ceea ce contează până la urmă e calitatea fiecărui moment.

Dacă poţi lua din reţeta fericirii mele şi să aplici şi tu pentru tine, fă-o cu încredere. Sau scrie-mi pentru poşta redacţiei şi povesteşte-mi ce e fericirea pentru tine.

***

Dacă v-a plăcut acest text, susţineţi activitatea siteului cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: