Despre urâţenie

Uneori se mai nimereşte să vină femei pe social media mea să mă facă urâtă. Să-mi facă reproşuri legate de cum mă tund şi de cum mă machiez de zici că erau ele sponsorul clipului şi-mi bătusem joc de banii lor sau ceva.

Vestea bună este că nu mă poţi atinge cu asta şi iată de ce: Eu ŞTIU că nu sunt o frumuseţe răpitoare. Nivelul obiectiv al frumuseţii unei femei nu e în complimentele pe care le primeşte, ci în tipul de oferte bazate strict pe atractivitatea ei exterioară. În traducere liberă: în femeile frumoase aruncă bărbaţii cu bani ca la balamuc. Ofertele pe care le primesc eu în calitate de profesionist şi de creator de content sunt mereu bazate pe inteligenţă sau pe umor, iar donaţiile de pe Paypalul acestui blog sunt în procent de 90% de la femei.

Şi ştiţi ce? Sunt absolut încântată de starea prezentă a lucrurilor. Cum zicea Judge Judy: beauty fades, dumb is forever. Deci, prea puţin îmi pasă să mă perceapă lumea de superbă şi de atractivă, pentru că sunt sute de mii de bunăciuni pe lume, şi absolut toate sunt înlocuibile.

Nici pe TikTok, care e bazat exclusiv pe content vizual, nu mă bazez pe frumuseţe. Mă bazez tot pe inteligenţă şi crearea unei atmosfere destinse şi distinse, libere de bullying şi foarte friendly, de care ţara asta atât de plină de ură şi invidie are nevoie. Nu putem ţipa la copii că nu ne respectă dacă nu le arătăm cum funcţionează respectul. Nu poţi să fii o japiţă toxică şi rea, mereu clevetitoare şi pusă pe harţă, dar să cotcodăceşti melodramatic că nu-ţi ţine gigeluş uşa. Gigeluş poate fi educat să-ţi ţină uşa, dacă îl ajuţi să înţeleagă noţiunea de respect.

Şi da, o spun în paranteză, tratez diferit publicul de pe TikTok de cel de Facebook. Pe Facebook avem adulţi de 30 şi ceva de ani, pe care nu-i mai educă nimic şi nimeni, iar răutăţile lor au o componentă de frustrare existenţială pe toate deciziile proaste pe care le-au luat vreodată în viaţă şi pe care caută să le proiecteze şi să le răzbune peste străini ca tine, pentru că asumarea ar implica o luciditate pe care ei nu o au. Pe TikTok avem copii şi adolescenţi care încă pot înţelege că, dacă nu alegi deliberat să fii o jigodie şi, prin asta, îţi alungi din viaţă toate oportunităţile pozitive, ai o şansă să trăieşti frumos. De aceea am infinit mai multă răbdare cu un băieţel de 15 ani care e hateful pentru că îl urmăreşte pe boul de Tate şi căruia i-a zis tac-su că femeile trebuie “iubite, nu înţelese”, decât cu un dobitoc de 45 care rage la mine cu ură de clasă pentru că acum 5 ani l-a părăsit una care seamănă vag cu mine pentru unul care actually făcea treabă în casă. Băieţelul de 15 ani poate fi educat că femeile sunt oameni şi că nu poţi trata nişte oameni ca pe unelte pentru labă asistată. Pe ăla de 45 îl educă doar popa când îi pune icoană pe piept.

Mbun, revenind la subiect. Ştiu că nu sunt frumoasă şi nimic din contentul meu nu se construieşte pe cât de frumoasă sunt eu, de aceea, când vine un prost sau o proastă să mă facă urâtă, nu mă poate atinge. Şi nu mă interesează acum zece comentarii cu vai, ba da, eşti atât de frumoasă. Explic doar cum stă treaba. Dacă eram frumoasă, la cifrele mele de audienţă prezentam de mult o emisiune despre nimic pe Kanal D. Deci e cazul să asumăm treaba as is.

Scopul acestei postări este altul: de ce se duc femeile pe conturile altor femei să se facă unele pe altele urâte? Mai ales când nici iniţiatoarele jignirii nu sunt chiar lumina de la răsărit, to put it mildly.

Istoric, femeile erau ridicate sau decăzute din poziţia lor socială strict pe bază de aspect fizic. Dacă erai frumoasă, puteai aspira la o căsătorie mult peste rangul lui taică-tu, sau să devii amanta unui bogătaş, sau cea mai la modă curtezană (termenul politic corect de altă dată pentru sex worker; singurii care-şi permiteau să le spună c***ve erau cei care nu-şi permiteau tariful respectivei doamne). Dacă erai urâtă, opţiunile tale erau mănăstirea şi mătuşa nemăritată care creşte copiii surorilor frumoase.

Una dintre ţintele feminismului a fost exact asta: să asigure respect femeilor nu pentru cum arată, ci pentru abilităţile, cunoştinţele şi calităţile lor. Când ai un job, banii ăia intră invariabil în cont indiferent de aspectul tău fizic, iar cariera nu te va părăsi niciodată pentru că a dat peste una mai tânără.

Iar de acest respect pentru abilităţile, cunoştinţele şi calităţile noastre ar trebui să ne bucurăm toate. Ar trebui să-l manifestăm noi în primul rând, dacă am vrea să vedem acest comportament la bărbaţi. Să îl utilizăm, lucrând la abilităţile, cunoştinţele şi calităţile noastre pentru a deveni din ce în ce mai evoluate. Nu poţi ţipa că bărbaţii încă hărţuiesc femei legat de aspectul fizic când tu, o femeie, faci acelaşi lucru. Iar dacă tu personal eşti înfrântă estetic mai grav decât Europa după Ciuma Neagră şi ţipi la alta că e urâtă, efectul pe care-l obţii e că se uită toată lumea lung la tine şi gândeşte: “Uuuuhm. Exact asta s-a găsit? Doamnă, vă cumpărăm o oglindă?”

Ca să încheiem: mi se fix fâlfâie dacă mă găseşti frumoasă sau urâtă, pentru că ouăle mele nu sunt în acel coş. Dar faptul că tu, o femeie, participi la, şi validezi bullyingul bazat pe aspect fizic, e trist şi grav. Dacă acest comportament e normalizat, poţi şi tu să fii ţinta lui la orice oră. Şi cum tu nu ai un capital de intelect şi skills ca mine, pe tine chiar o să te doară.

***

Acest site îşi poate continua activitatea doar cu susţinerea cititorilor. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe Tiktok.