Interviul pe bază de portofoliu

Se pare că a apărut un nou trend foarte mişto: să acorzi interviuri după ce vezi texte precedente ale solicitantului.

Aşa a făcut şi HBO, înainte să mi-l dea pe Victor Rebengiuc pentru Tabu de decembrie şi exact aşa a făcut şi viitorul meu intervievat – tot un artist minunat, de care sunteţi îndrăgostite toate. Şi care nu e des întâlnit în reviste, deci prezenţa lui va fi o rara avis – ceea ce e balsam pentru orgoliul meu. Şi răspunsul a venit prompt, pe mail.

Singurul interviu pe care am renunţat să-l hăituiesc, acum doi ani, a fost acela cu Radu Beligan. Pentru că omul, fără să mă întrebe ce am făcut înainte, mi-a ras-o direct: “Am văzut-o pe una care îmi scria răspunsurile şi făcea greşeli gramaticale. Poate faci şi dumneata la fel”.

Mie mi se taie definitiv când aud din astea. Ăla a fost momentul – singurul din toată cariera mea de reporter – când l-am sunat pe Boerescu şi i-am spus: “Dane, nu te supăra, eu pe omul ăsta refuz să-l intervievez”. E un geniu, e o minune, dar în calitatea lui de geniu ar fi trebuit să vadă întâi ce poate celălalt, nu să-l acuze pe neverificate de creier gol şi de incapacitatea de a merge şi de a mesteca gumă concomitent.

Iar Boerescu a înţeles. Încă un merit al acestui mare om, pe care nu ştiu ce am făcut să-l merit. O moluscă fără creier şi fără coloană vertebrală ca Ioana Moldoveanu de la Vice ar fi ripostat brusc: “Ba te întorci şi-i dai test de gramatică.” Ceea ce nu e deloc ok. Dacă tu, ca publicaţie, n-ai un strop de demnitate, dacă accepţi să speli bude cu limba pentru un articol, exact asta va fi imaginea ta.