Intru azi pe social media să dau like la câteva clipuri şi poze cu pisici, dar nu apuc, că din nou, e mare scandal. Ca-n an electoral, evident.
De data asta, persoana vizată era Elena Lasconi şi pot spune că indignaţii aveau dreptate. Pentru că remarcile doamnei erau deopotrivă neinspirate politic şi cetefutiste.
Cetefutist e un adjectiv inventat de mine recent. Se referă la f de grijă pe care o exersează diverse persoane legat de opţiunile personale ale altora. Opţiuni care nu-i privesc pe cetefutişti cu nimic şi care chiar nu ar trebui comentate. Cum ar fi, în cadrul interviului de la Antenă, cetefutismul lui Lasconi legat de românii plecaţi în străinătate.
Nu e treaba ta de ce a plecat cineva în afară. Dacă a plecat de sărăcie, din lipsă de opţiuni, dintr-o familie abuzivă şi toxică, sau pur şi simplu, pentru că-i plăcea mai mult clima din ţările calde. Cunosc femei care au fugit în străinătate de iubiţii lor gigei animale violente şi degrabă săritoare la bătaie. Cunosc şi bărbaţi şi femei care trăiau la limita sărăciei în România, şi au plecat undeva unde li s-au oferit condiţii decente de viaţă, pentru că la 20 de ani, poţi trăi ultima săptămână de până la bursă mâncând pâine cu margarină, dar la 30 de ani, te simţi ultimul ratat să faci asta în ultima săptămână de până la salariu. Cunosc oameni care nu şi+au putut adapta businessul la restricţiile Covid şi, pur şi simplu, au dat faliment în doi ani de f. tai legislativ. Iar problema cu falimentul e că vine la pachet cu un ocean de datorii, pentru care trebuie să scoţi miraculos bani din piatră seacă.
Sunt atâtea şi atâtea situaţii disperate care îndeamnă un om să-şi ia tălpăşiţa şi să caute un destin mai bun în altă parte, încât să comentezi ce simplu le e să plece înseamnă, pur şi simplu, să fii proastă.
Mai fusese în alegerile trecute o dobitoacă cetefutistă – am uitat care – preocupată mult de oamenii fără copii. Din nou, opţiuni personale, pentru care nu trebuie să ne justificăm. Nu noi îngreunăm bugetul de stat cu copii abandonaţi în orfelinate şi nu copiii noştri plâng pe TikTok că se simt neglijaţi de părinţi, pentru că noi am fost cei care am avut maturitatea de a face pace cu faptul că stilul nostru de viaţă e 18+ şi nu am lăsat gura lumii să ne preseze spre responsabilităţi de care nu eram pregătiţi, so, kindly dă-te jos de pe kuhrul nostru.
Sper să ajungem într-o zi la un nivel de educaţie în care toţi indivizii înţeleg că nu e treaba ta dacă altul pleacă sau stă, se mărită / însoară sau face festival de l@bă, alege să nu se reproducă, că preferă viața de noapte sau alege să-și nască echipă de fotbal proprie – dacă are resurse să-i hrănească, îngrijească și să-i trimită la școală pe toți. Nu de alta, dar să faci o liotă de copii și să-i ții înfometați, murdari și în zdrențe mi se pare un abuz, în primul rând față de respectivii copii.
Dar dincolo de cetefutism și de băgarea cu cizmele în viața personală a altuia, care merită taxate așa cum trebuie, mai e și o chestiune de calcul politic. De strategie, dacă vreți.
Diaspora este printre cele mai harnice categorii de români, când vine vorba de votat. Compară secția de vot din București pe stânga, deprimant de goală, cu toate funcționarele fumând țigară după țigară și așteptând să se lase seara, și secția de vot de la consulat din ce capitală vreți voi, cu coadă pe patru străzi.
Și există o explicație. Crești în sărăcia și jalea de acasă, și crezi că e singura versiune posibilă. Ajungi afară, descoperi că se poate trăi și altfel, când ai cu ce și când ai mentalitatea potrivită. Și atunci, tot ce vrei e să schimbi lucrurile și acasă. De aceea, diaspora a votat mereu cu partidele care propuneau viziunea nouă, modernă, fresh.
Diaspora ar fi picat de la sine în brațele lui Lasconi, dacă aceasta ar fi avut minimum un coechipier strateg, care să-i spună ce subiecte să nu abordeze.
Dar când omul nu gândește, își înstrăinează exact publicul pe care ar fi putut miza de la sine și-și bate singur cuie în sicriul politic.
Și nu mă interesează să-mi vină trompete de partid să-mi explice că stai așa, de fapt madam Nuți n-a zis asta. Cât timp asta s-a înțeles, cât timp votanții de afară asta au înțeles, prea puțin contează ce ai vrut tu să spui. Formulează mai cu grijă data viitoare.
**
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
***
Dacă îți place acest articol, susţine-mă pe Paypal, să te amuz și mâine.
Sh*t They Say