M. Night Shyamalan te prinde în capcană

Foto: WB

În ultima vreme, bolile m-au ținut acasă, dar ieri am găsit prilej de ieșit. Și slavă Domnului pentru Cineplexx Titan, că e la zece minute de mers agale de casa mea.

În weekendul care a trecut a avut loc premiera globală a noului film al lui M. Night Shyamalan. Eu pe regizorul M. Night Shyamalan îl apreciez de mult, de la filme ca The Sixth Sense, Unbreakable, Split sau The Visit. Thrillerele lui inteligente, sclipitor scrise și regizate, cu twisturi la care nu te aștepți, sunt o bucurie pentru mine.

Ultimul lui film se intitulează Trap, sau, cum îl traduc românașii noștri, Capcana misterioasă. De ce a simțit cineva să adauge acel adjectiv acolo? Titlul Capcana ar fi fost perfect. Scurt și la obiect, așa cum a intenționat artistul. Nu e nimic misterios în capcana aceea. Dimpotrivă, misterul ți se deslușește din trailer.

Josh Hartnett interpretează un tătic haios care își adoră fiica. Fiica e fană Lady Raven (un fel de Lady Gaga ipotetică), iar muzica pe care o cântă aceasta e un fel de trap. Da, trap – genul muzical.

Tatăl și fiica sunt pe întârziere la concertul lui Lady Raven, dar după o alergătură, ajung exact în buza showului, și fiica descoperă încântată că tatăl a cumpărat cele mai bune locuri.

Și începe concertul.

Tatăl observă îngrijorat cum numărul de polițiști veniți să asigure paza crește din ce în ce mai mult. Îngrijorat, merge până la baie, unde are o primă activitate ciudățică. Deschide telefonul și se uită la un băiat asiatic legat, care se agită într-un spațiu necunoscut. Dar tu poți presupune că e un short de YouTube sau un clip de TikTok, la care ne uităm cu toții când suntem în capcana misterioasă a unei ușoare constipații și stăm mai mult pe tron. Sau că tati face o labă pe materiale mai de nișă.

Când își duce fiica să-i cumpere un tricou, se împrietenește cu tipul de la stand și află de la acesta ce e cu poliția: au primit un pont că un criminal în serie notoriu pe nume Măcelarul e la concert și, prin urmare, au adus echipaje fără număr, transformând showul într-o capcană.

Reacția lui Cooper (așa îl cheamă pe tată) e ușor de explicat prin teama față de criminal. Dar, din tâmpeniile pe care începe să le comită din acest punct, deducem relativ repede că el este de fapt Măcelarul. Și că trebuie să scape din Capcană.

Shyamalan știe să construiască situații limită și să creeze suspans ca nimeni altcineva. Începe un joc necruțător de-a șoarecele și pisica, pe care omul nostru îl dozează perfect. Îl lasă pe Cooper câteva momente cu falsa securitate că a găsit o soluție, și apoi, planul e zădărnicit pe diverse căi. Și cu cât eșuează, cu atât disperarea și panica lui cresc, iar gesturile devin din ce în ce mai absurde.

Chiar dacă, spre deosebire de alte filme ale lui Shyamalan, twistul ne e servit pe tavă în primul sfert e oră – tatăl bonom și jovial e de fapt un ucigaș diabolic – crescendo-ul urgenței și al anxietății criminalului şi nesiguranța extremă a ceea ce va urma nasc noi şi noi twisturi, pe care le devorezi pe nemestecate.

Te pomeneşti că ţii cu ursul, pentru că ucigașul nostru e o persoană incredibil de carismatică. Trecerile lui bruşte de la afecţiunea fără limite pe care o are pentru Riley, fiica lui, la cruzimea de ucigaş căutând o ieşire sunt captivante. Josh Hartnett joacă magistral acest rol, cu o implicare şi o atenţie la nuanţă care sunt absolut irezistibile, şi trecerile lui de la vibeul bonom cald la rânjetul de răutate amintesc de o altă legendă a filmului horror: Anthony Perkins în Psycho. Filmul merită văzut pentru această performanţă actoricească incredibilă.

Copilul actor Ariel Donoghue, care o joacă pe fetiţă, e un excelent partener. Ea taxează disperarea şi gesturile din ce în ce mai absurde ale lui Cooper cu reacţiile pe care le ai şi tu ca spectator: Ce-i cu tâmpenia asta?? Shyamalan construieşte o relaţie superbă tată – fiică, şi, în paralel cu viaţa reală, îşi distribuie propria fiică, pe Saleka Shyamalan, în rolul lui Lady Raven, vedeta adulată de toţi cei din sală.

Dar Lady Raven ascunde şi ea propriile secrete…

Nu voi spoileri filmul, pentru că merită văzut. Vor fi o oră şi jumătate în care veţi examina febril căi de ieşire şi veţi trăi pe pielea voastră agitaţia de şoricel care se fereşte de ghearele pisicii. Abia după ce vă calmaţi, veţi constata că, de pe la jumătate, logica şi coerenţa filmului ies pe fereastră cu totul, şi povestea devine delir pur. La cald, însă, cuceriţi de interpretarea magnetică a lui Josh Hartnett, veţi trece cu vederea scăpările scenariului şi vă veţi bucura de imprevizibilul şi dinamismul unei poveşti semnate de M. Night Shyamalan.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.

***

Dacă îți plac aceste articole, poți alege să-mi oferi susținerea de care am nevoie.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading