Poşta redacţiei: Iubi e deja cu alta

Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimite(ți) problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.

Sau în consultaţie privată, contra cost.

Scrisorica de azi zice așa:

Dragă Lorena,

Îţi scriu pentru că mă simt foarte ciudat şi mi-e ruşine să povestesc despre asta prietenelor. Îmi place să fiu o fată puternică, şi nu pot vorbi nimănui despre suferinţa mea, pentru că e foarte stupidă, de fapt.

În primul an de facultate, am început relaţia cu A. A fost chimie instantă, de la primul zâmbet. Nu credeam că există aşa ceva decât în filme romantice. Ne-am mutat împreună, am avut o iubire frumoasă de studenţie. După facultate, eu am găsit un job foarte bun, dar şi foarte solicitant, şi ca timp, şi ca efort. El a pornit o mică firmă, nu intru în detalii că ştiu că te citeşte.

Ideea e, Lorena, că fiind foarte ocupaţi fiecare cu ale lui, ne-am înstrăinat încet, am acumulat frustrări unul pe celălalt, ne-am simţit singuri şi lipsiţi de susţinere, şi după o perioadă extrem de proastă, am hotărât să ne despărţim acum o lună. A fost o hotărâre de comun acord, eu am deschis discuţia, pentru că unul din noi trebuia s-o facă, dar dacă nu o deschideam, poate că o deschidea el în urnătoarele zile.

M-am mutat cu chirie într-o garsonieră, foarte aproape de muncă, şi vreau să-ţi spun că, deşi despărţirea era inevitabilă, mi-am dat seama că mi-e dor. Îmi lipseşte corpul lui în pat noaptea, îmi lipseşte să-l simt făcând chestii prin casă, îmi lipseşte vocea lui, îmi lipsesc glumele lui, îmi lipseşte faţa lui somnoroasă de dimineaţă.

Bonus, nu ne-am dat unfollow pe Insta şi am văzut că, la o săptămână după despărţire, a început să posteze poze cu o tipă. Poze cu ei în oraş, poze cu ei acasă. Poză cu ea pe canapeaua pe care, nu demult, am stat eu. Multe poze în diferite ipostaze.

Nu am ce să comentez, pentru că e un bărbat liber şi poate să facă ce vrea, dar recunosc că mă doare îngrozitor. Eu îmi revin greu după despărţire şi încă îi simt absenţa, iar el, la câteva zile după, deja are pe alta şi se afişează cu ea. De ce sunt unii atât de superficiali şi de… nici nu găsesc cuvântul.

Te rog, spune-mi ceva care ar putea să mă ajute,

X.

***

Dragă X.,

O despărţire, mai ales una a unui cuplu care a locuit mai mulţi ani împreună, e o traumă şi o pierdere, indiferent cât de prost mergea relaţia în ultima vreme. E firesc să suferi şi să-ţi fie dor, pentru că memoria e parşivă şi joacă feste. Uiţi momentele în care te rugai să ducă gunoiul, şi el se făcea că uită, sau pe cele în care te frustra faptul că numai tu cumpărai lapte, şi îţi aminteşti cu regret clipe frumoase, chit că astea nu se mai întâmplau de mult timp, când aţi decis să vă ziceţi la revedere, drum bun.

Dar oamenii reacţionează diferit la traume. Unii îşi asumă durerea şi fac pace cu ea – cazul tău. Alţii fug de ea şi o neagă. Şi se aruncă în situaţii care să-i facă să uite de faptul că ei, în realitate, suferă.

Aveam eu un amic acum ceva timp, cu care ne tot ajutam reciproc la diverse, dar nu fusese vorba de amor între noi niciodată. Dimpotrivă, era cea mai quid pro quo amiciţie profesională văzută de om, pragmatică, seacă şi la obiect, fără urme de sirop.

Ăla avea o iubită, care s-a cuplat cu altul şi l-a părăsit de pe o zi pe alta. După ce mi s-a plâns o oră la bere, amicul m-a întrebat, hodoronc-tronc şi de nicăieri: Vrei să avem o relaţie?

The fuuuuuuuuuuuqq, mi-am zis eu în gând, pentru că, subliniez, nu era nimic romantic sau senzual între noi.

Şi i-am răspuns tot cu o întrebare: Vrei o relaţie cu mine pentru că nu poţi trăi fără mine, sau vrei o compensaţie pentru ce ai pierdut, şi în locul meu poate fi oricine, atâta timp cât are două ţâţe şi o păsărică?

A rămas fără replică. Şi i-am zis:

Nu e păcat să stricăm bunătate de prietenie, când tu oricum nu eşti pregătit acum pentru altă relaţie?

Ba da.

Şi ăla era cu alta la două zile după acest dialog. Alta, care nu s-a prins că tipul fuge de fantomele trecutului. Şi evident că el i-a dat papucii după vreo trei luni, când s-a redresat emoţional.

Saaaau…

Poate că avea o relaţie cu tipa asta pe la spatele tău, şi de aceea mergea atât de prost relaţia în ultima vreme. Nu avea curaj să-ţi spună direct că se vede cu alta, dar era inaccesibil, să te simţi tu neglijată şi să pleci din proprie iniţiativă. Ceea ce tu chiar ai făcut.

Indiferent care variantă e adevărată, vestea bună e că nu are de ce să te mai intereseze. Toate astea fac parte din trecut, iar ăla nu mai e cu tine. Nu doar că nu mai e cu tine, dar mai şi face incursiuni în alte vagine.

Nici nu contează dacă te înşela sau şi-a găsit acum roată de rezervă. Concentrează-te pe tine, pe vindecarea ta emoţională, pe lucruri frumoase pe care le poţi face să îţi regăseşti bucuria şi, ca să încheiem cu un catchphrase pe care îl spun tuturor celor care mă întreabă de bărbaţi nepotriviţi pentru ele: Dă-l în morţii lui.

Începe cu unfollow pe Instagram, apoi, dă-i unfollow şi în sufletul tău.

Sper că am fost utilă,

Lorena.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.

***

Dacă îți plac aceste articole, poți alege să-mi oferi susținerea de care am nevoie.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

4 Responses

  1. Ank says:

    Super sfaturi

  2. casnica says:

    Barbatii sunt fiinte rationale si practice: a ramas fara femeie, a facut rost de femeie! Si eu cumpar o electrocasnica noua dupa ce mi se strica una veche! (sarcasm)

    • Lorena Lupu says:

      Ideea că am fi doar electrocasnice nu e nouă, şi totuşi, mă bucur să nu fiu electrocasnicul nimănui.

Ştiu că ai ceva de spus.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading