Am o slăbiciune faţă de anii 90. Muzica grunge, erupţia de SF & F, mystery şi thriller şi nu în ultimul rând, muzica de film absolut memorabilă conturau un peisaj cultural de care nu mă pot sătura. La începutul anului am văzut Twin Peaks, şi după aceea, am văzut şi Dosarele X. Deşi Twin Peaks sunt fantasy pur, iar Dosarele X au o pedanterie pretins ştiinţifică şi o doză de comentariu social, se întâlnesc într-o iubire dezlănţuită faţă de explorarea limitelor imaginaţiei, completată cu distribuţii impresionante, de o frumuseţe fizică irezistibilă, poveşti care te ţin lipit de ecran, camera work de mare artă şi nu în ultimul rând, muzică pe care o recunoşti de la primele note.
Angelo Badalamenti, compozitorul lui Twin Peaks, a murit în 2022; marele său rival, Mark Snow, l-a urmat noaptea trecută.
Snow a abut 15 nominalizări la premiile Emmy, iar muzica lui eterică şi bântuitoare poate fi auzită şi în coloana sonoră a serialelor Ghost Whisperer, Blue Bloods, Children of the Dust. A studiat compoziţie clasică pentru orchestră, iar şi-a descoperit pe parcurs iubirea faţă de muzica electronică, şi această combinaţie i-a făcut creativitatea să înflorească. Oricine spune că muzica electronică nu e artă trebuie doar să asculte ceva din Mark Snow, să remarce contrariul. Problema cu muzica electronică e de cele mai multe ori între tastatură şi scaun.
Artistul a murit la 78 de ani, o vârstă respectabilă; dar muzica lui e încă tânără, seducătoare, atemporală. Aşa cum trebuie să fie arta.
***
Izbeşte autorul cu o cafea.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say