George Simion şi fuga de presă

Guru Dilimache a dispărut de pe scena politică de ceva timp, şi singurele ştiri despre el sunt când se mai publică listele lui bogpr cu sumele pe care le-a virat unora şi altora să-l laude – dar spiritul lui arogant şi pompos a rămas să-l bântuie în continuare pe George Simion, cam ca umbra lui Mircea la Cozia.

Speechuri sforăitoare şi pline de superioritate pe TikTok – şi efectul e de o ilaritate absolută, pentru că, dacă guru are ceva lecturi la activ şi un vocabular de peste 2.000 de cuvinte, şi o vârstă, aroganţa nu e neapărat ceva în disonanţă cu restul imaginii, Simionică e incult ca o ciubotă şi se vede pe el copilăria petrecută în Focşani cu pu… lopăţica-n ţărână, şi aroganţa arată pe el cam cum ar arăta o pălărie haute couture asimetrică cu aplicaţii de pene de struţ pe lelea Floarea din Curuleştii Pizdişului.

Şi evident, dar evident, refuzul dialogului cu presa, pentru că nici guru, Trump şi Putin nu discută cu presa, doar cu pupincuriştii de serviciu, şi atunci, Simionică se ia şi el după ei.

Seara trecută, a plâns Gâdea că avea programat un interviu cu George Simion, care a acceptat iniţial invitaţia, apoi s-a răzgândit pe ultima sută de metri şi i-a dat ţeapă.

Poate să nu vă placă Gâdea ca persoană. Pot înţelege de ce. Dar respectarea angajamentelor dinainte stabilite ţine de profesionalism şi de conduită.

Şi mai e un lucru. Dacă eşti persoană privată, ai dreptul să te asociezi cu cine vrei tu, să refuzi prezenţa în viaţa ta cui vrei tu, să fii prieten cu cine vrei – presupunând că vrea şi ăla – şi să dai cu flit cui consideri că nu aduce nimic de valoare în viaţa ta.

Dar dacă vrei să fii preşedinte, trebuie să fii preşedintele tuturor. Şi al suveraniştilor, şi al progresiştilor, şi al machomenilor, şi al feministelor, şi al milionarilor, şi al săracilor.

Asta presupunând că vrei să conduci democratic. Că dacă vrei o dictatură, e simplu: te înconjori de slugi curlingăitoare şi acuzi pe oricine are ceva de obiectat că a primit bani de la Soros.

Eu să fi fost candidat prezidenţial de orientare progresist – globalistă, m-aş fi dus la interviu chiar şi la Anca Alexandrescu. Ba chiar aş fi găsit mai multă plăcere să merg la Anca Alexandrescu decât la Gâdea. Pentru că ştiu că îi pot combate inepţiile şi minciunile cu adevăruri verificabile şi legitime, şi că duioasa mea voce baritonală de care a făcut tot internetul miştouri i-ar acoperi piţigăielile. Poate chiar şi în creierul acelei tabere de votanţi.

Nimic nu arată intenţii democratice ca disponibilitatea de a vorbi cu toată lumea, şi nimic nu arată intenţii dictatoriale ca fuga de confruntare.

Când fugi de presă în calitate de candidat la prezidenţiale, e clar ce presă visezi să ai ca eventual preşedinte. Presa care te ridică în slavă şi îţi cântă-n strună.

Taman de aceea, chit că nu mi-e simpatic Gâdea în general, pe acest subiect sunt 100% de partea lui.

Eşti suveran pe programul tău electoral şi pe argumentele tale?

Te duci oriunde şi vorbeşti cu oricine.

Ţi-e frică să nu iei un burn dureros, cum a luat Dilimache Putinescu la Metropola TV?

Fugi de presă ca dracu’ de tămâie. Şi stai pe Tiktok, unde poţi da block şi mute oricui nu te aplaudă entuziast.

Iar noi, restul, e cazul să mergem la vot. Nu poate CCR să ne scape de toţi infecţii. Pe unii trebuie să-i înlăturăm noi prin dreptul nostru de a alege.

***

Nu uita de cafea :).

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.