Pregătindu-mă de Chris Simion, m-am dus ieri la spectacolul ei din festivalul Undercloud, A Junk Tango Story. Unde am asistat la una dintre cele mai sincere, mai înduioşătoare, dar fără patetism fals, mai… artistice prestaţii actoriceşti pe care am văzut-o vreodată. Anca Sigartău a fost aplaudabilă, adorabilă, uniteribilă, divinizabilă.
Daaar… fiind scenă. Iar eu fiind jivina din sală. Nu m-am putut abţine să nu remarc câtamai curul i-a crescut. Pe bune. OK, ştiu că o parte din story se baza fix pe asta. Şi totuşi…
De ce le-o fi greu actorilor români să ia nişte teneşi din Obor cu 20 de lei şi să alerge zilnic o oră prin parc? Sau să întindă un prosop pe jos şi să facă zilnic o jumătate de oră de sol? Să dea drumul la MTV (ba, la cât de proastă e muzica de pe MTV, e greu!, ok, la oricare PRO FM) şi să ţopăie prin casă aritmic şi nemuzical, dar în dauna slăninilor personale? Adică, gen, pe bune.
Eşti actor şi joci. Eşti actor, deci te arăţi oamenilor. Ieşi în faţa lor, pe o scenă luminată, să se uite toţi la tine din beznă. E chestia aia pe care ţi-ai dorit-o toată viaţa, când părinţii îţi ziceau să te faci contabilă şi să te măriţi cu un om serios, cu bani. Şi joci bine, că dacă ai juca prost nu mi-ar păsa. Cât o fi de greu, man, woman, whatever you are, să ai grijă de cum arăţi? Şi nu zic să porţi Prada, ca diavolul, zic pur şi simplu să nu te mai uiţi la Antena 3 cum fac ăia spume la gură de parcă sediul Spitalului 9 s-ar fi mutat acolo, ci să-ţi rezervi tot acest timp pentru abdomene şi elongaţii. Sunt gratis. Sunt ca politeţea: nu te costă nimic, dar fac o uriaşă diferenţă.
Poate s-a sacrificat pentru rol. Cum o facut si christian bale pentru “machinist” si charlize theron pentru “monster”.
Hai să-ţi fac un calcul ingineresc. De fapt, îţi dau doar rezultatul: Ai halit o prăjitură nu prea mare şi nu prea unsuroasă (să zicem, un dough-nut), trebuie să urci de 20 de ori pe scări până la etajul 7 ca să fii iar pe zero cu kilocaloriile. Parcă mai bine renunţi la prăjiturică. Că oricum, după ce alergi în parc, iar ţi se face foame.
inginerie, neinginerie, eu mănânc de rup, dar când fac mişcare slăbesc oricum. poate şi alţii tot aşa.
‘Timata autoare…
Determinarea genetica e esentiala in kestiuni d’astea de “kuru mare”…
La o postare anterioara de-a dumitale, aminteam ca am fost taximetrist acu’ trei decenii si jumatate. Si, inca, am abdomenu’ plat…Fara prea mult ezercitz. Un mers pe bicicleta (adevarata) pretz de max 100 km pe luna…
Asa ca nu hitzi prea aspra cu numitele artiste…
şi artişti.
mi-a placut mult concluzia! si da, miscarea e cheia! o pot confirma din propria piele.
nu costa mai mult de 15-20 min pe zi (20 de floatari si 50 de abdomene), dar rezultatul e fantastic de la tonus la priviri “invidioase”.
self improvement is masturbation
Păi dacă am face abdomene şi elongaţii cât timp fac ăia de la Antena 3 spume la gură, am vedea pe străzi numai Naomi Campbele şi Tarzani. Amin!
şi n-ar fi frumos?
Păi şi pe Crin cine-l mai votează?
lorena, nu pari nici tu rupta din soare, ce creme folosesti?. e trist cand te gandesti ca daca si tu, o artista fara dar si poate, te legi de oameni aiurea, ce pretentii ai la ala de’l numesti cocalar sa’ti vorbeasca frumos?