Mulţumim, dragă Oana

Azi dimineaţă, un share al unei cunoştinţe m-a dus la articolul devenit viral al Oanei Vasiliu. O doamnă psiholog din Iaşi, mamă a trei copii, supusă constant hărţuirii şi presiunii unui fost iubit violent, care o caută cu regularitate, o bate, o abuzează, o ameninţă, pentru a o constrânge să se întoarcă la el.

Bărbaţi care înjură, atacă, ameninţă femei sunt marele flagel al societăţii româneşti. Cred că nu există femeie care să nu fi avut parte de ei. Eu, spre norocul meu, nu am avut nicio relaţie cu un astfel de individ, că am un instinct aparte care îmi dezvăluie din cinci minute de conversaţie caracterul interlocutorului. Dar am avut interacţiuni cu tot soiul de dobitoci care au încercat să mă şantajeze în fel şi chip, şi când au văzut că nu funcţionează, au început să împrăştie minciuni despre mine. Multe probleme profesionale pe care le-am avut se trag din astfel de situaţii, şi din faptul că versiunea femeii e mereu cea pusă sub semnul întrebării.

Dar tu trăieşti o tragedie în plină desfăşurare, jegul încă te caută şi încă îşi desfăşoară arsenalul de ticăloşii, şi faptul că descrii cu atâta sinceritate toate astea ne ajută pe noi, restul, care am înfruntat în mai mică măsură hărţuiri şi şantaj, să nu ne simţim singure. Nu, nu sunt un caz izolat, e un flagel social. Un flagel social care, iată, afectează alte persoane mult mai mult decât pe mine. Flagel social care ne costă nervi, energie, efort, drumuri, şanse, oportunităţi, bani şi timp. Flagel social care nu poate fi combătut decât atunci când absolut toate femeile vorbesc despre asta. Şi atunci când se susţin. Atunci când societatea îşi va schimba mentalitatea. Când nu îl vom crede pe gherţoiul care afirmă despre femeia X că e o c**vă nenorocită şi că el nu greşea cu nimic, ci pe femeia X când spune că nu are nicio treabă cu gherţoiul, iar acesta nu deţine date reale despre ea, ci dă glas doar propriului venin.

Când nu îl vom crede pe gherţoiul care afirmă că e tătic grijuliu şi că te-a împins puţintel aşa, ci pe femeia plină de vânătăi, folosită pe post de sac de box, pentru că tentativa aia jalnică de bărbat nu e în stare să se ia de cineva cu forţă egală, ci doar de persoane mai slabe.

Îmi dau seama că a descrie ce ţi se întâmplă te costă enorm, pentru că amintirea umilinţelor şi a abuzurilor redeschide rănile. Dar curajul de a vorbi salvează alte vieţi pe viitor. Vieţile femeilor care sunt ajutate să conştientizeze ce se întâmplă, să plece după prima palmă, să nu creadă că a doua nu se va întâmpla. Să conştientizeze că agresorul poate minţi lumea despre tine doar dacă tu taci. Să conştientizeze că e bine să părăseşti astfel de relaţii înainte de primul copil, pentru că nimic nu te leagă de altcineva aşa cum te leagă copiii comuni. Că e mai uşor s-o iei de la zero când nu ai şi alte guri de hrănit. Să conştientizeze că nu putem presa instituţiile statului să-şi facă datoria dacă nu le solicităm ferm cooperarea şi nu scriem mult despre asta. Să înţeleagă până şi cel mai misogin poliţist că e plătit din impozitele tale, iar tu când mergi să faci o plângere, eşti un cetăţean cu drepturi, care trebuie tratat ca atare.

Faptul că îţi retrăieşti trauma personală pentru a ne ajuta pe noi, toate, să luptăm mai eficient, e un act de eroism şi de curaj. Şi sper într-un final fericit în care gunoiul care nu înţelege nicicum că e cazul să-ţi respecte dorinţa de a nu avea nimic de a face cu el ajunge după gratii, acolo unde îi este locul.

Mulţumesc din suflet pentru ceea ce scrii şi îţi doresc toată puterea de pe pământ. Mai ales că trei copilaşi au nevoie de o mamă luptătoare şi curajoasă, iar tu eşti singurul lor sprijin responsabil.

***

Izbeşte autorul cu o cafea.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.