N-o să-ți vină să crezi ce am făcut cu murăturile

Vreau să văd de ce folosesc tabloidele formularea asta în titluri, iar și iar, până la turbare. Dacă realmente atrage lume sau e un clișeu obosit.

Cine a ținut vreodată o cură de slăbire știe că gustările dintre mese pot fi o problemă. Asta pentru  că majoritatea alimentelor folosite îngrașă porcin. Covrigei, snacks, chips, prăjiturele, biscuiți. Tot atâtea forme de carbohidrați goi de nutriție și doldora de E-uri.

“Renunţi la gustări şi gata”, zice cititorul.

Da, când ai relativ puţin de lucru, fix asta faci. Bei un pahar de apă şi respiri adânc. Apoi, sunt perioadele când chiar munceşti de nu mai ştii de tine şi nu merge aşa. Organismul cere imperios ceva de ronţăit şi nu produce idei şi cuvinte dacă nu primeşte ceea ce cere.

Eu aveam un borcan monumental de murături asortate. Mix de castraveciori, gogonele, ardei, cepuţe mici, beţigaşe de morcovi, bucheţele de conopidă ş. a. m. d. Am pus mâna pe el, dar mi-am zis. Ămnu. N-o să mă satisfacă. Mai trebuie ceva.

Apoi, mi-a venit o idee sălbatică. Aveam în frigider o jumătate de ciocolată neagră, 75% cacao, pe care nu o mâncam pentru că gustul ăla de cacao atât de pur ar trebui inclus în lista de torturi pentru prizonieri de război.

Mă cunoşteam. Nu voi mânca ciocolata aia de una singură nici în o sută de ani.

Dar dacă…

Păi hai să încercăm, ce poate merge prost?

Am scurs murăturile de apă şi oţet, le-am clătit un pic să le mai neutralizez acreala şi le-am pus pe o farfurie.

Am luat o cratiţă cu apă şi am pus-o pe foc mic, să se încălzească. Între timp, am pus ciocolata ruptă în bucăţi într-un ibric, să pot ţine de mâner. Când apa s-a încălzit, am băgat ibricul în ea şi am început să topesc ciocolata, până a devenit fluidă şi lunecoasă. Apoi am scurs-o într-un castronaş.

Am luat un băţ de morcov şi l-am înmuiat senzual în ciocolata topită.

Mmmmm, am gemut eu porcos, când am muşcat din combinaţie. Cumva, amărăciunea neagră ca depresia a ciocolatei cu 75% cacao era îmblânzită de gustul acrişor, şi leguma venea şi cu un impuls fresh şi răcoros.

Esteee.

Apoi, am înfipt furculiţa într-o cepuţă şi am zis: Dacă cepuţa trece testul ciocolatei topite, restul murăturilor sunt piece of cake.

Dacă se poate, cepuţa mi-a plăcut chiar mai mult decât morcovul.

La a treia, o inflorescenţă de conopidă, m-am obrăznicit: am cules bobiţe de muştar din fundul borcanului şi i-am făcut şi decor.

“Şi ce vrei să spui, Lorena, că ciocolata neagră nu îngraşă?”

Mult mai puţin decât cea albă sau cu lapte, şi, spre deosebire de pretzels şi crackers, aici măcar rămâi cu vitaminele şi apa din legume, respectiv cu magneziul, fierul şi fosforul din ciocolata neagră.

Şi, da, acum am chef de lucru.

Nu pun foto, că n-am timp de aranjamente artistice, dar aveţi imaginaţie, puteţi proiecta un castronaş de ciocolată topită, o furculiţă şi o farfurie cu murături.

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: