Piesa zilei: În țara-n care m-am născut

Salut, popor.

Fata cu piesele, Andreea, e la mare și mi se vaietă că are netul prost, așa că pe azi și mâine vă pun eu muzică. Spre nefericirea haterilor care nu vor mai putea detesta în liniște piesele ei și se vor vedea siliți să-și ia perpulisul de rigoare direct de la mama limbajului buruienos.

Mbun. Azi vă voi pune o piesă lansată de Vama anul trecut, despre care n-am apucat să scriu că m-am luat mereu cu altele. E un cover după Jean Moscopol, și se intitulează “În ţara-n care m-am născut”.

Venind din partea oricui altcuiva decât Chirilă, cel atât de vocal şi implicat în protestele împotriva corupţiei şi incompetenţei, piesa asta ar fi fost o penibiliciune nesfârşită cu exces de sirop. Dar, la câte reportaje ad-hoc a filmat la proteste şi la câţi bani a pierdut de la diverse primării şi consilii locale cu asta, Chirilă şi-a adjudecat dreptul să cânte câte piese patriotice doldora de sensibilitate vrea cioculeţul lui.

Acestea fiind introduse în temă, să ascultăm piesa.

 

E de precizat că originalul lui Jean Moscopol, e de un dramatism şi de o forţă pe care interpreţii de romanţe interbelici n-o afişau aproape niciodată. Era să scriu că n-o aveau, dar realitatea e că nu ştii ce are un om şi ce nu, până nu verifici.

Împotrivindu-se comunismului care s-a înscăunat în ţară după al doilea război mondial, Jean Moscopol a fost ajutat de prieteni s-o tireze în străinătate, iar cenzura comunistă l-a trecut prompt pe index, căutând să-i extirpe amintirea. N-a izbutit s-o facă complet, pentru că toate bunicuţele aveau vinilurile cu Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara şi cu Mână, birjar!, şi genul ăla de popularitate venită din iubirea pură a maselor e imposibil de şters cu ordine de la secretarul de partid.

Piesele împotriva comunismului, desigur, n-au ajuns la celebritatea romanţelor, dar îl califică pe Moscopol ca unul dintre cei mai valoroşi satirişti muzicali români.

OK.

Vama a evitat capcana evidentă, şi anume aceea de a recrea sonorităţi vintage. Chirilă are propriul lui falsetto extrem de expresiv şi de flamboaiant,  dar totodată 100% contemporan, şi a ales deliberat să se joace cu propriile jucării. Şi trebuie să recunoaştem că trecerea bruscă la belting rock din refren e de mare efect.

A ieşit o baladă patriotică actualizată ca ton, intenţie, melodie, şi care vorbeşte la fel de mult despre lupta lui Chirilă din toţi aceşti ani cu şleahta lui Dragnea, cum vorbea originalul despre modul în care comunismul proaspăt înscăunat după 23 august îi ronţăia nervii într-un mare mod lui Jean Moscopol.

E frumos să creezi şi să produci artă ca manifest politico-social, fără să compromiţi valoarea artistică.

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: