Ştire random: Un extremist tradiţionalist se duce într-un club de gay şi împuşcă o sută de persoane.
Credincioşii: Cum puteţi să ziceţi că toţi suntem aşa? Noi suntem suflete bune şi blânde, ăla e un caz izolat. Dacă aveaţi un pic de logică, vă prindeaţi că noi suntem oameni ok şi oiţa Domnului care ia mitraliera şi-şi face dreptate în numele Domnului e o situaţie rară şi nefericită.
Altă ştire random: Un profesor sărit de pe fix scrie o pledoarie pentru pedofilie.
Tot credincioşii: Ahaaaa. Acum vă daţi arama pe faţă. Voi, toţi, legebeteii şi aliaţii, vreţi să abuzaţi copii nevinovaţi. Voi toţi sunteţi nişte monştri degeneraţi, şi iată, avem dovada. Plus o pancartă obscenă de la Marşul Femeilor. Sigur sunteţi toţi de căcat şi o să ardeţi în iad.
*
Vede şi altcineva problema în această linie de argumentare?
Hint: în tabăra noastră, extremiştii sunt cazuri izolate, nefericite. E obligaţia voastră să înţelegeţi asta, altfel sunteţi de căcat.
Noi însă avem libertatea să proiectăm acţiunile unor cazuri izolate asupra întregii comunităţi, că, deh. A noastră e întotdeauna mai groasă.
N-am înțeles nimic. Decât că “jigodii, jigodii peste tot”. Și așa e.
Spre deosebire de nebun, ei n-ar ucide CU PUŞCA.
Din mesajele pe care le dau, pline de referiri la ţepe, zdrobirea degetelor cu menghina, castrarea, arderea pe rug, se vede că sunt mult mai creativi ca un nebun.
Prea cruda fapta, prea simplu savarsita, prea slabe institutiile, prea.. se vede lipsa generatiilor ce pot formula intrebari serioase