Nu le ştii pe toate

E o frază folosită în primul rând de bărbaţi.
Am citit-o şi în “poezia isterică“ de acum câteva zile. Unde un eu poetic se certa supărat cu o domnişoară, şi problema lui nu era că distinsa se dă brusc Sir Isaac Newton, ci strict faptul că s-a reorientat emoţional. Ceea ce e dureros, înţeleg, dar fără urmă de legătură cu şirul lui Fibonacci sau cu principiul vaselor comunicante.

O citesc periodic şi în rubrica de comentarii. De obicei, e dată de specimene care au un puseu de invidie văzând câtă animaţie şi trafic e pe pagina mea de Facebook şi cum ei nu reuşesc să treacă de 50 de subscriberi nici dacă se filmează stând în cap şi aplaudând din urechi.
Ar vrea să combată ceva, să conteste ceva, să se impună cumva, dar nu au nici inteligenţa, nici argumentaţia, nici abiitatea de a observa un amănunt subtil atacabil.

Şi atunci o dau amplă şi pleoştită cu un clişeu care nu înseamnă nimic, dar care, da, e adevărat pentru oricine:
“Nu le ştii pe toate”.

Pe toate, aşa, în general.

Pasămite, ca să corespunzi standardelor de content ale Domnului Sxlă-n Păsulă, ar trebui să fii expert în toate ştiinţele. Absolventul tuturor facultăţilor din lume. Chit că Sxlă-n Păsulă nu ştie să pună cratima corect şi scrie miau legat ca pisica.

Şi cum rahat se presupune s-o combaţi pe asta cu “nu le ştii pe toate”?
“Ba le ştiu” ar însemna să fii mai prost decât emitentul numitei imbecilităţi.

“Uimeşte-mă cu ceva ce nu ştiu”. Dacă o zici pe asta, rişti să-ţi trimită o poză cu organul.

“E suficient pentru acest dialog să fiu informată pe temă, mulţumesc”.
Cred că asta e.

Anyway, bărbaţi. Nu toţi, ci cei cu acest comportament.
Dacă nu aţi iniţia dialoguri fără sens în care să încercaţi să subminaţi gratuit interlocutori care nu v-au greşit cu nimic şi nu au nimic cu voi, nu aţi avea de ce să vă văietaţi că vă marginalizează lumea şi că nu vrea nimeni să se joace cu voi.

Îmi pare rău, dar când îmi spui că nu le ştiu pe toate în orice alt context decât corectarea unei lucrări de control – şi nu mai dau lucrări de control de 15 ani – e ca şi cum ai veni cu pancarta “Sunt un bou pasiv agresiv şi aş vrea să te combat, dar nu am cu ce.”

Există un singur răspuns la chestia asta, şi, citit de la dreapta la stânga, se aude ALUPIGUS.

Dar serios.

Voi, cititorii normali, care mă “savuraţi” pentru amuzament şi nu prin lentila frustrărilor de nef***. Aţi folosit vreodată aberaţia cu “nu le ştii pe toate”? Şi dacă da, pentru ce? Ca răspuns la ce? Ce a născut în voi nevoia de a emana aceste cuvinte, în exact această ordine? În ce mod ajută acest clişeu orice formă de interacţiune?

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți fi susținători de nădejde.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.