Plasmă pentru cei bolnavi

Simona Bubanja locuiește în Brașov și e asistent farmacist. Are acest nume de familie exotic pentru că s-a măritat cu un muntenegrean. A avut Covid-19 chiar pe durata stării de urgență și a descoperit că, odată vindecat de maladia anului, ai posibilități să-l ajuți pe aproapele tău bolnav.
Cum? Veți afla în interviul care urmează:

TROLLYWOOD: Tu, ca asistent farmacist, ai lucrat full time și full force pe toată perioada stării de urgență?
Simona: Din păcate m-am infectat din calculele mele undeva în săptămâna a doua a lunii martie. În 12 martie, aveam deja simptome.

Cum s-a manifestat boala în cazul tău? Cum a evoluat?
A debutat cu tuse si dureri de cap, apoi febră, dureri musculare, oboseală, apatie, apoi lipsa mirosului și a gustului, vomă, dureri de stomac. Cam așa a fost ordinea.

Cât de rapid s-a ajuns de la primele simptome la nivelul maxim de intensitate?
Cam in șase zile.

În ce moment ți-ai dat seama că nu e o răceală normală?
Când mi-am pierdut mirosul și gustul! Atunci m-am gândit că e vorba de virus.

Locuiești cu soțul tău. Aveți și copii? Cum i-ai protejat pe cei din familie?
Locuiesc cu soțul meu, da, nu avem copii, din păcate. Nu am reușit să-l protejez. A fost și el infectat!

La cât timp după tine?
Cred că după doar două zile a apărut tuse si febră și la el.


Când ai sunat la salvare?

Prima dată, am sunat in 13 martie, nu am putut fi ajutată pentru că nu întrebam regulile naționale de la acel moment.

Nu întruneai, vrei să spui?
Nu, nu! Erau întrebări protocolare de genul ” ați călătorit în străinătate in ultimele 14 zile” si a doua întrebare: “bănuiți că ați intrat în contact cu o persoană infectată”? Eu nu puteam răspunde afirmativ la niciuna din întrebări.

A, și dacă nu aveai răspunsuri de da, nu te primeau, indiferent de simptome? În timp ce sute de români sănătoși erau ținuți în carantină degeaba, oamenii care chiar aveau boala erau ignorați?
Mi-au spus că dacă întâmpin probleme de respirație să revin la 112, că apelul a fost înregistrat etc.

Ok. și când te-au primit până la urmă?
Am apelat din nou 112 pe 19 martie, când a venit un echipaj după mine.

Și după soțul tău?
Nu! El a rămas acasă.

De ce, dacă manifesta și el boala?
Pentru că urma să fie testat de DSP in acea zi.

Ce simptome ai raportat, de i-ai convins să te ia?
Aceleași, dar se schimbase protocolul și așa a dat norocul peste mine.

Și te-au luat cu vestita izoletă?
Nuuuuu. Cred că muream de mai intram și-n aia. Am mers cu mască, mănuși și papuci medicali.

Am înțeles. Cum a fost tratamentul la spital?
Antipiretice si antivirale. Era tratamentul standard de la acel moment. În doze zilnice. În salon, mai erau două persoane.

V-au dat o dietă anume? Cum v-au tratat pe durata spitalizării?
Nu era o dietă anume, cu siguranță. Personalul? Nu am complimente mărețe, cunoști și tu starea spitalelor noastre.

Erau diferențe de simptome între tine și colegele tale de celulă? 🙂
Ele nu au avut simptome la momentul testului pozitiv, și pe parcurs au sesizat doar lipsa mirosului.

Înțeleg. În cât timp au apărut ameliorări?
Aproximativ după 10 zile sa zic. M-au externat pe 12 aprilie.

Ai stat mult. A fost chestiune de protocol sau ai avut nevoie?
A fost protocol: teste negative consecutive. În 24 de ore. Dar am avut și nevoie.

Toată lumea descrie simptomele bolii, dar nimeni nu descrie recuperarea. Cât de grea a fost? Ce simptome au rămas? Cum a evoluat starea ta?
După externare, am rămas în izolarea recomandată. Ești in convalescență, organismul este slăbit și predispus la alți factori de risc.
Recuperarea a fost grea, prima dată am ieșit din casă pe 27 aprilie, în jurul blocului. Aveam senzația că calc pe apă, nu știu cum sa descriu acel sentiment. Am avut insomnii, probleme gastrointestinale, și un stres post traumatic.

Când ți-ai recâștigat complet forța fizică și energia?
Încă obosesc destul de repede, și am dureri in piept. Energia mi-am recăpătat-o. Pe parcurs se vor rezolva toate. Sper.

Mie mi-a venit ideea acestui interviu de la o poză a ta în care donai plasmă. De ce trebuie să donezi plasmă?
Donez pentru cei care sunt în stare gravă, iar organismul lor nu reușește să producă anticorpi. 200 de ml de plasmă autoimună, care e transfuzată acestor pacienți.

Cine ți-a propus să faci asta și la cât timp după convalescență?
Nimeni nu mi-a propus. Cât am stat în spital, apoi acasă, citeam tot ce găseam interesant și nou despre acest virus. Undeva pe la final de mai, am citit că, într-un final, se poate dona plasmă și în Brașov. Am sunat la Centru de transfuzii, am obținut mai multe informații, apoi am mers la donare.

Ești foarte tare. Sincer. Măcar de ar fi mai mulți oameni ca tine. Cât de frecvent poți dona?
Donarea de plasmă se poate face la două săptămâni, dacă sănătatea iti permite asta.

Există interdicții? Cum sunt de exemplu bolile hepatice la donarea de sânge?
Da, evident. Gravide, lăuze, diabetici etc.

Ți se oferă vreo formă oarecare de compensație?
Da. Șapte tichete de masă a 9.56 lei

Mda. cert nu o face nimeni să se îmbogățească. 😀 Cât vei continua donațiile de plasmă?
Atât timp cât am anticorpi.
Eu periodic merg și îmi verific valorile anticorpilor, la un laborator privat. 235 lei IgM si IgG. Vreau sa știu cât de repede scad, e așa un studiu propriu. Vineri voi merge sa fac anticorpii și pe 4 august merg la a treia donare! Doamneee, sper să mă țină. 😃

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți fi susținători de nădejde.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. October 1, 2020

    […] context de Covid, însă, donaţiile de plasmă sunt cu atât mai importante – şi am un interviu care explică asta – pentru că anticorpii duc lupta cu Sars-Cov în organismul celor care se luptă cu cazuri […]

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: