Nu ne mai stresați bătrânii!

Stimați politicieni,

Înțelegem că momentul e dificil, că aveți multe pe cap, că e complicat să oprești părți semnificative din economia unei țări, să te asiguri că nu îți moare jumătate din populație de Covid, că toate țările care au încercat politica “ne băgăm piciorul”, sau cum i-au spus ei pompos, imunizare, au acum sute de mii de cazuri  şi sisteme sanitare hiperabuzate.

Înţelegem că vine PSD tare din urmă. Ai naibii şmecheri, au ştiut să se retragă la ţanc şi să vă lase să vă rupeţi voi gâtul cu Covid, şi dacă îi ţineţi pe prostălăi acasă de Paşte, şi-i menţineţi sănătoşi, o vor scoate la următoarele alegeri pe aia cu “nu vota partidul care ţi-a negat dreptul la credinţă”, o ticăloşie cum numai PSD e în stare.

Înţeleg nevoia de a găsi repede soluţii şi de a improviza din mers. Şi asta o spune un om care a improvizat din mers toată viaţa.

Dar vă rog eu frumos.

Ţineţi-vă boii în frâu. Când le vine o idee năucitor de tâmpită, n-o mai daţi publicităţii direct. Că sunt oameni bătrâni, depăşiţi tehnologic şi psihologic, care nu mai ştiu ce şi pe cine să creadă şi ne fac infarct ascultându-vă elucubraţiile.

Dacă e o categorie de vârstă care e supusă unor presiuni fără precedent în perioada asta, aceea e vârsta a treia. Deja au pensii nedemn de mici. Cel puţin cei care s-au rezumat la muncă cinstită şi nu au furat. Deja sunt ţinuţi forţat în case – ştiu, ştiu, e spre binele lor, e o muncă de lămurire pe care o ducem noi cu ei, nu voi.

Le-aţi dat două ore la mişto. Două ore care multora le sunt suficiente cât să caute cheile şi să se mai întoarcă de două ori acasă să verifice dacă au închis lumina şi gazul că aşa e bătrâneţea. Mai încetinel, mai greuţ.

Le e nespus de greu deja.

Indescriptibil de greu.

Unii se plâng, alţii tac demn şi îndură.

Dragi politicieni, respectaţi acest efort şi NU le mai daţi încă un bagaj emoţional lansând în eter inepţii patentate pe post de proiecte de lege.

Cum pana mea de păun să anunţi că îi vei duce la hotel?

Bătrânii noştri au o rutină de viaţă. Ţin la ea. E modul lor de a rămâne sănătoşi la cap şi conectaţi într-o realitate pe care o controlează din ce în ce mai greu. Micile lor obiceiuri. Micile lor plăceri.  Tabieturi, cum li se spunea în vechime, cu tandreţe.

Chiar nu ai inteligenţa emoţională să realizezi în ce hal îi dai peste cap CÂND ANUNŢI o atare enormitate, darămite s-o şi pui în aplicare?

Bătrânii noştri singuri în case au câini sau pisici. Sau câini şi pisici. Îi iubesc ca pe nepoţii pe care n-am avut timp şi tihnă să-i facem. Chiar nu ai inteligenţa emoţională să realizezi în ce hal îi sperii numai cu enunţul că îi separi de animalele lor de companie, chiar dacă nu vei pune asta niciodată în practică?

Bătrânii de la ţară, cu pensii realmente umilitoare, au câteva găini, câteva raţe, un porc, o vacă. Straturile lor frumos îngrijite, “după rânduială” de roşii şi castraveţi. Aracii de fasole. Dovlecii. Mica vie de struguri.

Chiar nu ai inteligenţa emoţională să procesezi în ce hal îi dobori numai cu ideea că plăntuţele lor iubite se vor usca şi nu avea cine să le ude în fiecare zi?

Bătrânii de la oraş au alte moduri de a mai face un ban. Mai o reparaţie de biliboanţe, mai o croială, un fermoar pus cu maşina de cusut, un strâmtat, un vopsit de păr, care după ce meserii au avut.

Chiar nu ai inteligenţa emoţională să intuieşti în ce hal îi zdruncini numai la gândul că le răpeşti această măruntă sursă de venit?

Ştiu, nu e uşor să conduci. E un job care presupune responsabilitate. Dar mai presupune ceva.

O fărâmă de empatie.

Aşadar, e COVID în toată lumea. Stau acasă regulamentar de mai mult de o lună, în dauna unor opţiuni de joburi care presupuneau deplasare, şi care ar fi fost bine plătite, dar cu istoricul meu respirator şi predispoziţia pentru viroze, nu pot, cu bună credinţă, să devin un posibil focar de coronavirus pentru alţii.

Înţelegem.

Dar mai înţelegeţi şi voi. Şi înainte să vă lăsaţi idioţii să vorbească aiurea, meditaţi ce impact emoţional au vorbele lor. În special asupra unor categorii de populaţie deja suprasolicitate emoţional, şi de la care deja cerem EXAGERAT DE MULT.

***

***

Dacă îţi place acest blog, ai avut vreodată intenţia să-l susţii dar ai tot amânat, acum ar fi un moment foarte bun.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.