Oportunistele

Ieri, am scris un text despre starea emoțională a bătrânilor. Și se înfige la cuvânt una. Că “deşi nu îmi plac textele tale despre drepturile femeilor şi limbajul dur, mi-ai câştigat respectul cu acest text.

Acum, cine mă ştie de ceva vreme, ştie cât de tare mă irită atitudinea “îţi fac o imensă favoare că te bag în seamă”, mai ales de la oameni care nu reprezintă nimic pentru mine. În general, e bine să faci pe buricul pământului când celălalt e cu basca în mână la uşa ta, nu când tu eşti cu basca în mână la uşa lor. Deci, am pornit la lectura comentariului cu o uşoară iritare de la prezumţia că am dus vreo luptă să câştig respectul cuiva necunoscut de pe net.

În schimb, partea la care individa a pierdut complet respectul meu – şi ea e în secţiunea mea de comentarii, nu eu cu miloaga în anticamera ei – e punctul în care a afirmat că o deranjează că scriu despre drepturile femeilor.

Deci, să dezvoltăm.

Dacă Vulpescu, Sulea Spătaru sau orice alt bărbat de 50 de ani cu vizibile probleme emoţionale şi morale se apucă să înjure feminismul, e practic un mod de a recunoaşte că unicul mod în care mai dau şi ei de nişte pxzdă e să confişti consimţământul de la femeie.

E o declaraţie în alb: “Subsemnaţii cutare, fiii lui şi lui, declarăm prin prezenta că nu vrea nimeni să ne fxtă de bună voie şi nesilită de societate, de aceea vrem ca femeia să nu mai fie feministă, aka cu arma opţiunii în mână, ci feminină, adică fără job, fără bani ai ei şi, ca atare, expusă şi uşor de luat fără mari eforturi.”

Da, e lame, e jenant, dar poţi să înţelegi pe undeva. Un gras urât de 50 de ani va fxte femei tinere şi frumoase abia în ziua în care plăteşte o sex workeriţă sau se întoarce Evul Mediu şi le cumpără de la taţii lor.

Ce, mie nu mi-ar conveni să fie botoxul şi acidul hialuronic gratis? Ba mi-ar conveni. Totuşi, pot să înţeleg că produsele de calitate şi manopera care face să nu arăţi ca o păpuşă de plastic made in China costă mai mult decât o injecţie cu silicon industrial făcută de doi băieţi de culoare în colţul mai ferit al maidanului.

Ăştia nu pot să înţeleagă. Ghinionul lor.

Dar când persoana care neagă drepturile femeilor este o altă femeie, nu pot decât să-i spun vacă ticăloasă şi oportunistă. Şi iată de ce.

Istoric, femeile nu aveau nici un drept. Erau ţinute prin case ca nişte mobile, educaţia lor consta în a se temeni frumos la domni, că poate se milostiveşte vreunul să le ia de neveste, menajul casei şi fătatul. Încă mai auzi de la imbecili urări de opt martie cu: Pentru rolul vostru de neveste şi mame.

Să sugereze că în rest, nu eşti nimic.

Cu ce te deosebeai de o găină ouătoare? Doar prin faptul că pe la finalul vieţii nu te tăiau să te facă ciorbă.

De aici şi legendara răutate a babelor. La vârsta a treia, te cam prinzi că ai risipit cei mai buni ani slugărind pe alţii, că n-ai trăit pentru tine nici o secundă şi că dincolo de moarte nu mai e nimic.

OK.

Datorită femeilor inteligente şi ambiţioase, care doreau o educaţie şi control asupra propriilor vieţi, şi – important – bărbaţilor suficient de inteligenţi şi empatici încât să înţeleagă că femeile sunt oameni cu sentimente şi nevoi, nu material de tras în pxlă şi fabrică de copii şi sandvişuri – s-a ajuns într-un punct în care: ai dreptul să-ţi alegi cariera, ai dreptul să-ţi alegi bărbatul, sau celibatul, deşi mai comentează unii aiurea la opţiunea de celibat, dar dreptul există. Ai dreptul să pleci, dacă bărbatul te bate, te minte, te înşeală sau te manipulează. Ai dreptul să începi o viaţă nouă. Custodia copiilor, în caz de divorţ, ţi se acordă preferenţial ţie. Ai o mulţime de drepturi şi de libertăţi. cum n-au avut femeile în nici o perioadă istorică.

Dar subliniez, toate acestea au fost posibile pentru că nişte femei şi nişte bărbaţi au luptat pentru ele.

Dar după cum dovedeşte istoria, există o ciclicitate a raporturilor umane. După un libertinaj relaxat, ca acela al Romei, a urmat închistarea extremă şi fanatismul religios al Evului Mediu. Drepturile femeilor, ale săracilor, ale persoanelor de culoare şi aşa mai departe, pot fi confiscate oricând, dacă se adună suficienţi nebuni ticăloşi şi vocea lor devine suficient de convingătoare. Să nu ne ducem prea departe. Ajunge să studiem cum, în superba perioadă interbelică, a prins autoritate şi amploare sinistra doctrină nazistă.

Ei bine, în condiţiile astea, să fii femeie şi să nu-ţi pese de drepturile femeilor echivalează cu a fi o vacă ticăloasă şi oportunistă, care se foloseşte cu neruşinare de tot ce au obţinut surorile ei şi bărbaţii luminaţi pentru ea, dar totodată, împinge căruţa istoriei înapoi, fără a se gândi ce poate însemna asta pentru eventuale generaţii următoare de femei.

Aş vrea să am putere să le teleportez pe vacile astea ticăloase şi oportuniste înapoi într-o epocă în care drepturile femeilor nu existau. Să se confrunte direct cu cuşca socială în care erau închise femeile în acele timpuri. Să stea o săptămână să îndure interminabile umilinţe pentru ghinionul de a se fi născut cu o pxzdă. Şi apoi să le readuc înapoi, la viaţa lor confortabilă de acum, la jobul unde beau cafele şi bârfesc toată ziua, la parfumurile scumpe, hainele confortabile croite pe corpul lor şi maşina proprietate personală, la telefonul de ultim model şi Instagramul plin de poze din ultima lor vacanţă exotică, unde s-au fxtut cu cine au ales ele, nu cu cine ar fi avut chef să le pună capră, şi să le întreb:

-Ia zi, fă, vacă ticăloasă şi oportunistă, sunt importante drepturile femeilor sau nu?

Uite, ăsta chiar ar fi plotline-ul unui potenţial film. Cam scump ca buget, că presupune scene de epocă, dar al naibii de satisfăcător.

**

Dacă îţi place acest blog, ai avut vreodată intenţia să-l susţii dar ai tot amânat, acum ar fi un moment foarte bun.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.