Am scris acum câteva zile un articol în care îndemnam fetele abuzate / hărţuite / violate să nu ţină trauma pentru ele, ci să apeleze la poliţie.
E UN FAPT INCONTESTABIL CĂ MULTE VICTIME NU SUNĂ LA POLIŢIE. ŞI E UN FAPT INCONTESTABIL, RELATAT DE MULTE, MULTE VICTIME CARE AU APELAT LA POLIŢIE, CĂ AU FOST TRATATE CU SUPERFICIALITATE, DELĂSARE, SAU BRUTALITATE.
Ce scriam eu în acel articol e o stare de fapt. Şi ce recomandam era să îi presezi pe poliţiştii misogini să îşi facă treaba, ducându-le în braţe toate violurile, hărţuirile, abuzurile, etc.
Mbuuun.
Şi se înfiinţează garcea în secţiunea de comentarii.
Exact cum anumiţi confraţi ai lui plasează pe victimă, ţinuta, machiajul ei toată povara violului, garcea plasează asupra mea toată responsabilitatea pentru imaginea proastă a poliţiei. Eu sunt de vină că se propagă astfel de “minciuni”, nicidecum colegii lui a căror conduită şi atitudine le-au prilejuit.
Remarcăm cum, în discursul extrem de agresiv şi furios al lui garcea, toţi colegii lui, absolut toţi, sunt nişte sfinţişori cu aură, cum doamne fereşte nu a existat vreun caz de poliţist corupt, cumpărat de diverse clanuri de interlopi, sau pur şi simplu misogin.
Îi ştie el personal pe toţi, din Satu Mare şi până la Mangalia, şi bagă mâna în foc la grămadă pentru absolut toţi. De vină sunt numai mincinoşii ca mine, care, btw, citează doar motivaţiile unei fete traumatizate.
Mai remarcăm şi cum garcea are reţeta ultimă pentru comportament de oameni speriaţi. Toţi fac la fel. Ca roboțeii. Și cum cei care nu fac ca roboțeii sigur nu au o problemă.
Când îi punctez lui Garcea că sunt nenumărate fete tratate cu maxim miserupism, evident că este vorba de violuri care nici măcar nu s-au întâmplat.
Fetele “nu ştiu sigur dacă au fost violate sau dacă au făcut sex de bună voie”.
Păi dacă aşa le pui problema şi lor, eu zic că nu eu sunt vinovată de “şabloanele” de care mă acuzi, ci tu însuţi, domnu’ Garcea, le demonstrezi cu atitudinea ta.
Domnu’ Garcea, încă o dată. Textul meu nu a zis nicăieri că toţi poliţiştii sunt la fel. Şi cine nu mă crede, poate verifica aici. Textul meu a punctat doar faptul că sunteţi o grămadă care vă manifestaţi aşa, cu “duduile care nici măcar nu ştiu dacă sunt violate”, şi, din câte se pare, din comportamentul TĂU, din modul în care vorbeşti despre violuri, din modul în care mă pui la perete, mai degrabă confirmi aceste şabloane decât le negi.
So, domnu’ Garcea, cum combaţi şabloanele?
În nici un caz făcând circ în secţiunea mea de comentarii. Nu mă impresionează.
E cazul să recunoşti că nu inspiraţi încredere, că dacă facem un sondaj de opinie pe stradă, 90% din populaţie o să vă conteste calităţile, şi că e treaba voastră să vă reparaţi imaginea.
Cum?
Făcându-vă treaba impecabil şi epurând elementele corupte şi incompetente din rândurile voastre.
La mine poţi să ţipi cât vrei tu, nu e problemă. Facem serial, şi dacă mă enervez, invit cititorii blogului să relateze cazuri în care poliţia i-a lăsat de izbelişte, i-a tratat necorespunzător sau nu şi-a făcut treaba. Ca să vezi că imaginea nu se repară din zbierete, ci făcând exemplar munca pe care te-ai angajat să o faci.
*
Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
Asta cu “Aveam pretentii de la tine” o spun toti parintii abuzivi.
i knoooow.
Am avut in urma cu vreo 2 ani, apel pe 112. Ex, 9 ani, nu putea sa “accepte”, tot el, ca “era dat afara din viata mea, asa cu picioarele “, prins fiind cu relație în paralel. De la “o sa arunce careva cu acid pe fata ta, sa fie oglinda cel mai mare dușman ” pana la venirea domnilor de la militie, la ce-aveti dom’le, e nebună femeia, uitați-va la ea ce privire tulbure are, sigur își baga pe vena…cale scurta. Si cumva previzibila reacția. Dar domnii…care s au uitat asa intr-o scarba la privirea mea “tulbure”, au concluzionat f rapid ca dreptatea e sigur la mijloc și ca-mi merit soarta. Ca deh, o avea dreptate omu, ca m-a-nselat pt ca “oricum nu eram bună de nimic” motiv pt care s-au carat frumusel, fără sa ia vreo măsură, lasandu-ma cu omul căruia i-a luat aproape un an sa înceteze cu mizeriile si sa accepte despărțirea. Încă ma înjura, c-am plecat de cooorva. Yas. Mama lor sunt. Dar libera.
Concluzia : m-am simțit umilita, judecata, si deloc protejata de cei care ar fi trebuit, cred eu, sa aibă in gram de orice, bun, in ei si sa-si faca treaba.
Decât sa mai sun vreodată la ăștia, mai bine stau sa-mi iau bataie.
Nu stai să-ţi iei nici o bătaie.