Poșta redacției: Colegele răutăcioase

Intro: Periodic, oferim iubire cititorului nostru. Nu, Gicu, nu sub formă de sex, stai jos. În schimb, luăm o dramă personală pe care mi-o trimiteţi pe mail, pe birou@lorenalupu.com, şi găsim o soluţie, pe care oricum n-o veţi urma, dar măcar ne distrăm.

Şi misiva de data asta:

Bună, Lorena,
Te citesc de ceva timp și am o problemă! Lucrez de patru ani într-o fabrică de airbag, ideea e că intenționez să schimb jobul, dar până atunci, am o mulțime de colege răutăcioase care mă vampirizează într-o prostie. Nu știu ce să fac. Se iau de felul meu de-a fi, de ț
inută, de tot. Sunt drăguță și adopt în unele zile un stil mai sexy, și ăsta e motivul. În mod normal, nu aș băga în seamă, dar e prea mult pentru mine. Să mă îmbrac mai decent, să nu mă mai machiez? Crezi că ar fi o soluție? Scuze de deranj și nu am o problemă dacă pui chestia asta la poșta redacției.
Mulțumesc și o seară faină!
X.

***

Dragă X,

Înțeleg că tu găsești bucurie în modul în care te îmbraci și te machiezi. Și mai înțeleg că ținutele și machiajul tău nu le încurcă în mod real pe individe să-și facă jobul.

De ce să renunți tu la o bucurie a ta pentru că niște gâște sunt nesigure pe feminitatea lor? Invidia, răutatea, băgarea iritantă în seamă asta exprimă: faptul că persoanele se simt urâte și atunci, caută să te reducă și pe tine la nivelul lor. Uite, eu nu m-am luat în viața mea de cum arată cineva. Sau, mă rog, am făcut glumițe pe Facebook, dar a fost de dragul glumei, nu pentru că voiam în mod real să dictez persoanei ce să facă.

Tu nu le datorezi individelor ălora să îți trăiești viața după ideile lor puține și fixe. Și nu ai de ce să le lași să-ți caute nod în papură.  Mai ales că dinamica interacțiunii cu genul ăsta de japiță funcționează așa: cu cât tu te dai peste cap să joci după cum fluieră ele, cu atât ele o să fluiere mai insistent.

Eu aș răspunde ceva de genul: “Ştiţi ceva, gâştelor? Eu nu mă iau de faptul că sunteţi urâte şi proaste, iar voi nu vă luaţi de outfiturile şi glamul meu. Până la urmă, eu seara îmi dau jos şi una şi alta, dar voi nu aveţi cum să dezbrăcaţi mutrele astea acre, care culcă pxxxla pe o rază de zece kilometri în jur”.

Când începe una să găgăie, o lichidezi cu o singură replică: De când eşti tu critic de modă, dragă? Cum, de nicicând? Dacă o să vreau să mă ghidez după altcineva, voi întreba un om care se pricepe.

Nu te schimba tu pentru ele. Fă-le să accepte că asta eşti tu şi dacă nu le place, să scrie la neamuri.

Sper că ţi-am fost utilă,

Lorena.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

 

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading