O să încep cu o admisiune: nu m-am băgat să promovez pe niciunul dintre candidați, pentru că puteam anticipa rezultatele. Sectoarele 4 și 6 sunt mulțumite de primarii lor și era evident că unul dintre ei doi va obține primăria „mare”, AUR are mult mai puțin impact în București decât în sate sărace cu locuitori ușor de cumpărat, deci Alexandreasca era mai mult material de meme decât un candidat de care să te temi, plus că guru Dilimache fiind cea mai egocentrică creatură din univers, pentru care sugeranismul înseamnă el sau nimeni, și-a mânat cireada spre boicot, lipsind-o de orice șansă reală.
Mică divagație: trioul Dilimache – AUR – cireada sugeranistă îmi amintește de o telenovelă clișeică. Eroina – cireada – are doi iubiți. AUR e ăla cu bani care te duce peste tot, dar nu prea prezintă rizz, Dilimache e farseurul care o pune să plătească ea nota la restaurant și minte de îngheață apele, dar eroina nu mai poate de dragul lui și e gata să se arunce de la etaj pentru el.
N-a zis guru preș ales să votăm masiv și turul doi ânapoi? Stăm acasă.
Sugeranismul ar fi avut mult mai mult de câștigat dacă figura emblemă nu era un hodorog atât de egocentric. Și nu prea ai ce face. Împingi în față pe unul care spune exact aceleași tâmpenii, dar e totodată team player??? Tsss, are defectul că nu e el. Cireada îți dă cu flit. E o telenovelă character driven, nu plot driven.
Pentru că mi-era clar că Anca nu iese, și în rest, nu am o problemă nici cu Ciucu, nici cu Băluță, mi-am permis să fiu spectator runda asta. Da, dacă venea unul dintre candidați cu o ofertă de colaborare, discutam. Așa, să mai înghiți lături de la zeci de mii de lătrăi în timp ce bugetul de campanie se duce doar la televiziuni? Un „f*ck no” hotărât.
Și ce am constatat la pro-europenii mei e că nu au înțeles absolut nimic din lecția electorală a anului 2024 – 2025.
E evident că s-a rupt lanțul de iubire între Bolojan și Nicușor Dan când au decis să susțină candidați diferiți. Deși ar fi fost atât de simplu să se vadă la o bere și să cadă de-acord asupra unui singur candidat care să reprezinte direcția europeană, să nu transforme alegerile într-un vacarm penibil, în care progresiști se certau cu progresiști, de parcă n-am trăi tot în realitatea în care rușii ne aruncă drone peste gard.
Mai ales că funcția de primar se bazează mai puțin pe idealuri nobile, gargară melodramatică și văpaia din privire, și mai mult pe abilitatea de a gospodări resurse. Și cred că lecția Clotilde Armand ar fi trebuit să fie elocventă pentru toți. Cea mai bună campanie, cele mai frumoase mesaje – apoi, patru ani de ineficiență crasă, urmată de scandal interminabil cu ăia de la salubritate și invazie de gunoi în sector.
Măcar din punctul ăsta de vedere, puteau forma front comun în spatele lui Ciucu, care și-a dovedit competența în sectorul 6. A, că dacă săpăm, descoperim că avem ce să-i reproșăm? Oh! Numește-mi, te rog, un singur om din viața ta căruia nu ai nimic să-i reproșezi. O să aștept toată săptămâna.
Faptul că s-au divizat și faptul că Bolojan a pus jetonul pe slotul câștigător îi dă daună de imagine președintelui. Mai ales că slotul câștigător era evident. Deși bucureștenii sunt degrabă căutători de defecte și au mereu ceva ce nu le convine, sectorul 6 e fericit cu Ciucu, iar asta e o performanță pe care n-o ignori, dacă ai o fărâmă de fairness în tine.
Faptul că, în cele din urmă, progresiștii au avut patru candidați care și-au furat unul altuia căciulile, și-au zis de morți și de mame a fost un spectacol trist și cumva redundant după un an de troli ruși care nu au lăsat să treacă o zi fără să ne zică de morți și mame.
Panarama asta neamuzantă a făcut mai multe pentru Alexandrescu decât modul în care George Simion s-a oploșit pe campania ei ca Ciuma Neagră peste Europa în secolul al XIV-lea. Așa se și explică faptul că o propagandistă cu zero experiență de management a obținut argintul pe podium.
Dar, în final, a triumfat meritocrația: Ciucu a mers pe ”uite ce bine am lucrat pe sectorul 6, deci am dovedit că pot” și asta i-a și adus voturile oamenilor.
Ce m-a surprins e disconnectul între Băluță și PSD. Campania lui Băluță a făcut zero referire la PSD, PSD a făcut zero eforturi să-l susțină pe Băluță. Mai mult, aproape că l-au sabotat. Aia cu cele opt apartamente ale părinților e genul de bombă servită pe linie de partid, când decid că nu le mai placi. Anticipez că, după ce se termină mandatul prezent, și Băluță va migra spre PNL sau alte partide progresiste.
În concluzie: totul e bine când se termină cu bine. Progresiștii mei vor continua să țipe lozinci printre drone, și postacii propagandiști să viseze la Ceaușescu 2.0. Ne bazăm pe un segment subțire de popor cu capul pe umeri să facă treabă.
***
Îți place să citești aceste articole? Poți ajuta în mod direct la scrierea lor. Iată cum.
***
daca baluta facea mai multe trimiteri la psd, lua mai putin decat a obtinut. iar psd-istii “aurentici” au virat multi la alexandescu (daca te uiti cum au votat sectoarele 3 si 5, fiefuri psd)
dan a lasat impresia ca il sustine pe drula dintr-o loialitate prost exprimata.
dreapta unita formata din pnl usr dadea prost cand la localele anterioare pnl era in alianta cu psd. plus circul lui grindeanu “rupem alianta de guvernare daca aveti candidat comun”
poate e drula baiat destept, poate si bine intentionat, dar are prea multe harfe si cum deschide gura aud smechereala goala si nimic sa contrabalanseze impresia (nea vasile care sta in 2 camere in cartier dormitor nu te voteaza daca te bati cu caramida in piept ca esti crescut in dorobanti si nici n-ai dovedit ca esti vreo lumina in administratie)
nu cred ca e vreun beef pe bune ” intre palate” pe tema localelor de la bucuresti. si bolojan si dan sunt isteti si nu par genul pe care ii duce orgoliul taras.