O vară de muzică, dans şi fotografie

La final de iulie, când mulţi români sunt plecaţi în diverse concedii, în Sibiu, nişte tineri muncesc pe rupte, de dimineaţa până târziu în noapte, să transforme vocaţia în virtuozitate. Unii sunt studenţi la diverse facultăţi de arte, alţii amatori pasionaţi de domeniul studiat. Fac cursuri în doi timpi, iar seara, participă la spectacole, fie ca spectatori, fie, uneori, ca interpreţi. Toate acestea se întâmplă la Festivalul academie IConArts între 22 iulie şi 1 august.

Stau pe o terasă la o limonadă cu Sebastian Gheorghiu, managerul Exces Music. Absolvent al Conservatorului, Seba s-a lăsat de cariera firească, cea de interpret la violă pentru a deveni, împreună cu soţia lui Diana, la rândul ei absolventă a secţiei Compoziţie, un fel de haiduci ai artelor: oamenii care iau de la bogaţi şi dau la săraci. Metafora se referă la faptul că Seba şi Diana au un business profitabil, acela de organizatori de evenimente corporate, de unde obţin relaţii şi sponsorizări pentru proiectele destinate artiştilor, şi cu care, de exemplu, pot oferi cursurile de vară IConArts la costuri modice: 500 lei pentru cei care vor să participe la atelierele de zece zile, 1.000 de lei pentru cei care doresc cazare la pensiuni din zonă şi 1.850 de lei pentru cei care îşi doresc să studieze, să locuiască şi să aibă cele trei mese asigurate.

Sebastian Gheorghiu, băiatul care a dat arta pe management cultural. 

„Eram student la Conservator şi dădeam bani grei pe cursuri de vară în străinătate, şi ne chinuiam să căutăm sponsori individuali”, povesteşte Seba, „când mi-a venit ideea că, din costurile de participare a doi-trei dintre noi, poţi invita un profesor de renume, sau mai mulţi, să ofere cursuri mai multor persoane.

Printr-o prietenă, am ajuns în 2002 la primarul de la Breaza. Fost profesor de limba română. Un domn amabil, care a fost ca un bunicuţ pentru noi. Deşi, ulterior, ne-a mărturisit cât de ciudat i s-a părut ca doi puştani să vină cu propunerea unui proiect atât de mare. Nu şi-a arătat scepticismul pe moment, ci ne-a ajutat. Ne-a pus la dispoziţie o şcoală generală şi Casa de Cultură a oraşului. Ne-a făcut recomandări la proprietarii unor pensiuni şi aceştia ne-au oferit preţuri mai convenabile.”

Cel mai greu au venit sponsorizările. Seba îşi aminteşte că a făcut prima ediţie din propriul buzunar şi, în ciuda taxelor de participare plătite de studenţi, a ieşit pe minus. Nici măcar nu mai ţine minte a câta ediţie i-a oferit surpriza unui profit, dar a resimţit o mare încântare.

„Nu mă interesa profitul. Nu era vorba de o iniţiativă comercială, ci de faptul că, la nivelul anilor 2002 – 2003, aceste cursuri erau o necesitate pentru studenţii de la Conservator. Era important ca ele să existe în România.”

La a treia ediţie, când s-au pomenit cu un număr uriaş de 75 de participanţi – Nu vi se pare un număr record? Asta pentru că nu ştiţi că instrumentele presupun studiu individual cu profesorul – Seba şi-a dat seama că Breaza nu mai făcea faţă dimensiunilor evenimentului.

„La această ediţie, la modulul de compoziţie, a participat un belgian. Un tip care fusese la acelaşi modul şi cu o vară în urmă. Apropo de asta, fac o paranteză. Numărul de participanţi străini a crescut constant, ediţie de ediţie. La ediţia de anul trecut, 35% dintre cursanţii noştri au fost din străinătate.” Lesne de înţeles, dacă facem conversia şi descoperim că, pentru 10 zile, străinii dau în jur de 400 de euro. „Belgianul respectiv era organist, şi pentru că sunt multe orgi istorice în România, m-a rugat să-i organizez un turneu. Ceea ce am şi făcut, în august 2005. În Cisnădie, jud. Sibiu, l-am cunoscut pe organistul local, Remus Henning, un om prietenos, cu care ne-am înţeles minunat şi care a propus să revenim. Am revenit. Am vizitat pensiunile locale, şcoala şi biserica. Erau perfecte pentru noi. Ne-am luat rămas bun de la bunicuţul din Breaza, căruia i-a părut rău după noi, dar a înţeles nevoia noastră de a ne extinde.”

Precum continentul asiatic. 

Din 2006 şi până în prezent, academia de vară se desfăşoară la Cisnădie, Cisnădioara şi Sibiu. E de menţionat, a căpătat şi o dimensiune de festival în timp, pentru că artiştii invitaţi au început să susţină concerte seară de seară. Acestea au loc în Sibiu, la Sala Thalia. În fiecare an, pe lângă Muzică, au încercat să introducă alte arte: uneori Teatru, uneori Dans, Film sau Fotografie. „Anul ăsta, mergem pe Muzică, Fotografie şi Dans. Îi avem ca profesori pe membrii Cvartetului Contempo, artişti români plecaţi în străinătate, care au devenit Cvartetul în rezidenţă al Radioteleviziunii Naţionale din Irlanda, pe Sebastian Marcovici (pe fotojurnalism), şi duetul In Low Light (la modulul de fotografie de travel şi de eveniment) şi pe Cosmin Manolescu la dans.”

Seba precizează că a fost o idee bună să cupleze mai multe arte şi să-i facă pe oameni din diversele domenii să interacţioneze, pentru că astfel au apărut o serie de proiecte noi. Nemaivorbind de performance-uri inedite. „Într-un an, coregraful – dansator Mihai Mihalcea a făcut un jam session superb cu jazzmanii care susţineau cursurile pe muzică.”

Dacă la concertele IConArts, publicul sibian merge cu fidelitate, greul bătăliei e la cursuri. „Se munceşte pe pâine”, spune Seba. Cursuri colective de la 10 până la 13.30, cursuri individuale după-amiaza, de la 16 la 18 – „bine, orele sunt orientative; când ai profesori şi studenţi pasionaţi, te pomeneşti că se ridică de la masă şi pleacă la studiu” şi concertele de la 19.

În plus, precizează Seba, faptul că primesc şi amatori bine antrenaţi se reflectă adeseori în reorientarea profesională a acestora. „Datorită sistemului educaţional românesc idiot, tinerii au două momente mari de criză. Unul prin a 11-a – a 12-a, când se pomenesc că trebuie să aleagă o facultate şi o meserie. Altul prin anul al doilea de facultate, când li se cristalizează pe deplin ideea că au greşit în opţiunea lor. Uite, am avut un băiat de la politehnică. S-a înscris la Compoziţie. S-a împrietenit cu fetele de la modulul Dans. Acum e dansator.”

Tipa care nu sare cântă Gangnam Style. 

Când speculez că recalificarea pare să aibă şi un parfum de idilă, Seba recunoaşte: „Păi, da, suntem agenţie matrimonială. Avem multe cupluri de artişti care s-au cunoscut la cursurile noastre de vară, iar acum sunt soţi şi soţii. Diana şi eu, de exemplu. Eram doar prieteni când am început proiectul. Acum, avem două fetiţe.”

Înscrierile la IConArts se pot face până în 15 iunie.