Când eşti extrem de vizibil online, orice faci e încasat cu amplificator de o mie. Trebuie să fii conştient de asta, indiferent dacă te apuci de blogging, vlogging, foto sau orice altă formă de social media.
Cu cât te plac mai mulţi, cu atât te vor invidia / urî din rărunchi / săpa pe la spate mai mulţi. Şi pe aceşti mai mulţi poţi conta oricând, să facă balamuc şi circ. Şi vizualizări, pe lângă balamuc şi circ.
Găseşte oameni care te iubesc cu asiduitatea, persistenţa şi stabilitatea celor care te invidiază. Not gonna happen.
1. Cei mai mari influenceri sunt gangurile de hate.
Eu îmi doresc cititori cu care să am ce să comunic. Oameni care procesează informaţie şi au un punct de vedere. Am o alergie cu bube la idiot, de obicei îmi pierd răbdarea când îi citesc inepţiile, iar idiotul se oftică, începe să înjure, dă o copită sau ia block şi ne despărţim internautic.
Gangurile de hate funcţionează pe atragerea unui număr cât mai mare de idioţi. Ăştia vor să se simtă incluşi şi membri legitimi ai găştii, şi atunci execută slugarnic ceea ce li se spune.
Din punctul ăsta de vedere, dacă eu m-aş umple de draci pe un cetăţean, n-aş putea organiza o campanie de hate împotriva lui. Cititorii mei inteligenţi, gânditori cu capetele lor, ar zice: Băi, Lore, dar ăsta nu ne-a făcut nimic. De ce ne-am lua noi de viaţa lui?
Dacă, să zicem, grupul Autobaza 2.0 s-ar umple de draci pe acelaşi cetăţean – în 24 de ore i-ar obţine ban de o lună pe Facebook şi un festival de hate de la mii de proşti manipulabili, care urlă conștiincios la oricine le este pus în vedere, apoi fac print screen cu înjurătura şi o arată la sursă, să fie mângâiaţi tandru pe cap şi să ia likes de la restul proştilor.
Din punctul ăsta de vedere, gangurile de hate sunt adevăraţii influenceri social media.
2. Hate-ul este contagios.
Omul este, basically, un animal dotat pe alocuri cu discernământ. Accentul este pe “pe alocuri”. Când un grup suficient de mare de alţii îi transmit noţiunea că e social acceptabil să sfârteci pe cineva, în om se va naşte setea de sânge şi o va face. Chit că el personal n-are nici o treabă cu persoana în cauză. Aptitudinea de a nimici pe alţii le inoculează senzaţia de putere tuturor irelevanţilor şi impostorilor. E singura formă de putere pe care o vor cunoaşte în viaţa lor. Aşa au fost posibile Holocaustul, gulagurile şi canalul Dunăre – Marea Neagră.
3. Hate-ul dă un fals sentiment de expertiză.
Într-o vreme, cineva începuse un trend de “ia să ne luăm de vestimentaţia lui Carmen Iohannis”. Subit, tot analfabetul care scrie miau legat ca pisica era atotcunoscător pe lungimi de rochii, materiale, branduri şi etichetă prezidenţială. Tot analfabetul se trezise peste noapte Anna Wintour, pentru că valul de ură de la semeni îi dădea această certitudine, a validării sociale. Şi numărul de likes de la co-hateri îi întărea poziţia.
4. O utilitate a oprobriului public este că ţi-i cam demaschează pe cei care te înconjoară.
Apele se separă biblic. Se vede clar cine te plăcea pentru ceea ce oferi online şi cine te lingea în cxr pentru că erai în trend, iar când trendul se întoarce împotriva ta, începe să-i lingă în cxr pe ăia care te înjură, pentru că genul ăla de om nu are afinităţi reale cu persoane, ci vânează oportunităţi de afirmare.
Oprobriul public este cea mai bună sită de caractere pe care o poate dori un om.
5. Tot oprobriul public îţi revelează şi cine sunt prietenii pe care chiar poţi conta.
Pe vreme de pace, toată lumea îţi spune cât eşti de uandărful, îţi cântă imnuri de slavă, îţi promite marea cu sarea şi poţi apela la noi cu orice.
Realitatea îşi arată dantura şi arama facială abia când încep toate maimuţele şi toţi idioţii utili să te porcăie. Atunci se şi dezvăluie purtătorii de coloană vertebrală din viaţa ta.
6. Tot oprobriul public îţi aduce prieteni şi colaboratori noi.
Partea bună a hate-ului… da, există părţi bune în orice, inclusiv în hate – este că, în marea de porcăieli, spume şi crize, apar oameni pe care nu-i cunoşti, care îţi descoperă contentul şi zic: bă, da materialul ăsta e chiar mişto, care e faza cu proştii ăştia. Loreno, hai să facem chestii împreună.
Şi prin chestii, mă refer la chestii profesionale, nu la eternii limbrici care cerşesc sex de la mii de femei online şi offline, şi apoi tot ei sar cu eticheta de cxxve în stânga şi în dreapta, ca şi cum ar exista cxxvă mai josnică, mai jalnică şi mai slinoasă decât ei.
7. Poţi rezista cu bine unui val de hate dacă a) eşti stabil pe ceea ce faci şi b) te uiţi lucid cine te hatereşte.
Livrează lucruri în care crezi, fii conştient de calitatea a ceea ce faci, şi 4689 de marionete ale găştilor de hate nu te vor putea atinge cu adevărat.
8. Abia rezistenţa îi face pe proşti să turbeze cu adevărat, şi în acest punct, tu îi out-troll pe ei.
De ce am eu, un actor intens defăimat în industrie, genul de reach pe care alţii îl câştigă doar cu susţinerea unei televiziuni sau a mai multora? Pentru că dacă iei la miştouri trollul, ăla dă frâu liber oceanului de frustrări şi ajunge să vadă în tine toate femeile care nu l-au iubit, începând cu mă-sa şi terminând cu Gertruda de pe Tinder care l-a blocat când i-a trimis poză cu virguliţa.
Revine de 478 de ori pe toate reţelele sociale să se certe cu tine, şi în timp ce o face, îţi aduce trafic, views, awareness de la alţii mai puţin proşti. Şi acei alţii mai puţin proşti rămân cu tine.
Cine spune că autorul nu poate fi trollul ultim?
Uite, ba poate. Râzi de proşti, ia-i drept desenele animate care sunt de fapt, şi ei îţi vor face PR gratuit şi eficient, aşa cum 579 de agenţii profesioniste nu vor fi în stare.
E foarte trist s-o spun, dar hate-ul e pâinea anilor 2020.
***
Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.
Sh*t They Say