Stau la bucătărie şi traduc de zor. De ce la bucătărie? Pentru că îmi place cu geamul deschis. Iar bucătăria e singura încăpere din apartamentul ăsta aflat la parter, unde gratiile sunt destul de apropiate unele de altele, încât să nu scape Pulică printre ele. Şi e cafeaua aproape.
Fascinant e spectacolul pe care îl face Pulică la geam. Eu nu mă văd, fiind perdeaua trasă să nu mă deranjeze toţi timewasterii, dar văd câte ceva şi mai ales aud.
Voce de bărbat (vecinul de vizavi): Ce faci, băi, Pulică, banditule?
Pulică: Mrrrrrrrr. (ăsta fiind tors)
Voce de bărbat (tandră): Băi, golanule, derbedeule, bagabontule, hoţule.
Pulică: Mrrrrrr.
Voce de bărbat (tandră): Băi banditule, golanule. Nu muşti, bă.
Pulică: Mrrr.
Voce de bărbat: Băi, hoţule. Când te duci la femei?
Pulică e complet scurs pe pervazul ferestrei, cu burta în sus şi capul pe spate.
Voce de bărbat: Gata, bă, tre’ să merg la treabă. Hoţule. Derbedeule.
Voce de bătrână: Copilaş mititel, ce face bebeluşul?
Pulică: Miau. (subţirel, de pisicuţ născut alaltăieri).
Voce de bătrână: Uite, îi dă mama un pic de cărniţă bebeluşului mic. Mânca-te-ar mămica să-ţi mănânce ochişorii tăi frumoşi şi verzi.
Pulică; Miaaau. (hăpăie repede carnea şi se freacă îndelung de gratii)
Voce de bătrână: Frumosule, să-ţi pup boticul.
Copil: Pisu-pisu.
Pulică se întinde direct cu burta în sus, fără alte comentarii. O mânuţă mică începe să-l mângâie timid.
Copilul: Pisu-pisu-pisu.
Cucoană-înfoiată: Ce faci, Obama?
Gândul meu: Say who?
Pulică scoate capul printre gratii.
Cucoană-înfoiată: Negrotei frumos ce eşti tu. Am avut şi io unu’ ca tine, dar a murit, săracu’. Ce iubitor mai era. Dar şi tu eşti, Obama, frumosule.
Cioară (and i mean the bird) se aşează pe o cracă, chiar în faţa geamului nostru. Şi începe: Craaaaa, craaa, craaa.
Pulică: Mraaaa, mraaa, mrraaa. (Sunet oarecum în rimă).
Cioara tace, îl studiază dispreţuitoare.
Cioara: Craaa, craaaa.
Pulică: Mraaa, mraaaa.
Cioara (îngândurată): Craaaa.
Pulică: Mraaaa.
Cioara: Craaa, craaa, craaa, craaa.
Pulică: Mraaa, mraaa, mrraaa, mrraaa.
Cioara tace şi îl priveşte mută de indignare.
Pulică (timid): Mraaa…
Cioara zboară brusc de pe creangă. Pulică stă ce stă, mai zice o dată: Mraaa. Apoi intră înapoi în casă şi începe să mănânce.
Asta da socializing. 🙂
Pe motan, la ce popular e, poți să-l folosești la o adică și pe post de pețitor :). Vezi la ce bărbați toarce mai cu sârg motanul și de aici încolo vezi și tu …
a, nu, îi urăşte cu pasiune pe bărbaţii pe care îi simte că sunt interesaţi de mine la modul ăla.
şi hai să nu schimbăm orice subiect, pe orice temă ar fi el, într-o caterincă amoroasă. what’s enough is enough, even for me.
Da, îți dau dreptate în ce spui cu caterinca amoroasă 🙂 … Oricum, ce am spus eu s-a vrut o glumă nevinovată și nu o caterincă, amoroasă sau de orice alt fel …
Noaptea, pe acoperis, se vad 12 lumini si doua se sting. Ce este?
R: Cinci motani se pregatesc sa faca posta o pisica si ea închide ochii de groaza.
Noaptea, pe acoperis, se vad 4 lumini si toate se sting. Ce este?
R: Un motan si o pisica se reguleaza si ambii închid ochii de dragoste.
ps: femeile si pisicile fac intotdeauna doar ce le place. Barbatii si cainii ar trebui sa accepte si sa-si vada de treaba lor.
ps2: se zice ca nu futi corect daca nu sperii pisica.
Noaptea, pe acoperis, se vad 2 lumini si una se stinge. Ce este?
R: Pulica o ia la laba si închide un ochi de placere
Obama era motanul nostru de birou, care a murit, joi seara, calcat de masina… 🙁 Am plans ca niste copii…
imi place. aici este toata tandretea ta, distribuita cu parcimonie contondenta speciei umane,e orgoliul pardonabil al posesorului de objet d’art care poate fi un cotoi negru, e sugestia unor tuse caracteriale, minimaliste dar fermecatoare.
e o declaratie de dragoste in toata legea, si daca nu-i asa, sunt gata sa-i mananc coada lui marie laurencin, sora geamana a otzului si banditului tau.
catwoman: da’ ce maşini trec prin biroul vostru?
noemi: nu e nimic, e pur şi simplu relatarea seacă a modului în care îl gâdilă toată strada pe Pulică între coarne.
desigur
Prima conversatie mi s-a parut mult mai aww decat lugu-lugul cucoanelor.
Poate si pentru ca ma topesc instant barbatii care iubesc pisicile (o sa-mi imaginez cu incapatanare ca vocea era a unui pletos ravasit cu ochi luminosi, nu a drojdierului de 50 de ani care probabil ca era de fapt)
da, drojdier de 50 de ani e o descriere uluitor de corectă. Vă cunoaşteţi? 🙂
Hah, si eu imi alint pisicile cu lozinci ca drojdieru ala. Cel mai des e “tampitule”, ca de cand l-am castrat pe unu mi se pare cel mai mare molau.
deci când înjur eu câte un spamangiu, ăla se simte alintat de fapt? :))
E, nici chiar. Totusi exista o asemanare. Amandoi o zicem “din inima” 😀
Am ajuns azi la Oradea. Am încercat toată ziua să-l încolțesc pe Dan Boeriu, ca să bem o pălincă. A băgat acesta azi tizinguri la greu. Îmi striga ”Cucu” și sclipirea lentilelor lui apărea pentru o clipă de după statuia lui Mihai Viteazu, de pe acoperișul Primăriei sau de pe bastionul Bethlen al Cetății. Mi-a făcut ștrengărește cu mîinile în dreptul nasului de pe o barcă din mijlocul Crișului în timp ce traversam râul pe unul dintre poduri, apoi a început să vâslească prinzând o viteză demnă de o corvetă rapidă. O să încerc şi mâine, poate o să am mai mult noroc. După cum se vede, se poate și sentiment erotic fără sex … În timpul ăsta, o cunoștință comună mi-a spus că acest monstru sacru, Dan, a citit trei cărţi şi a recenzat cinci, din care una, din greşeală, s-a nimerit a fi ”Mersul trenurilor” din 1933, rămas în bibliotecă de la străbunicii lui. Dat fiind caracterul lui de monstru sacru, poate pentru mâine ar trebui să fac rost de o pușcă cu tranchilizante pentru elefanți, sunt sigur că Dan ar fi și adormit un partener plăcut de băutură și tangou …
şi aş fi o mare party spoiler dacă ţi-aş spune să îl laşi în pace?
serios, e blogul lui. dacă vrea să recenzeze cărţi, e alegerea lui. dacă vroia să recenzeze filme porno, era tot alegerea lui. şi dacă profesează ca notar, care e problema? munca nu e o ruşine.
din nou. din nou e prea mult. Lorena, involuntar sau nu, dar, ideea e beton. Deci Boeriule, io citesc regulat programu´tv da´daca accepti challenge-ul de a recenza un film porno, io ma ofer sa sponsorizez combustibilul..aaaehm alcoolul necesar.
io citesc programu tv pe buda.
garcea, io ma bag!
Iar mă înțelegi greșit. Mie mi-e simpatic tipul. Este cel mai mare cititor al meu și îmi știe postările mai bine decât mine. Întotdeauna mi-am dorit să am pe cineva care să mă acompanieze, un pet sau ceva de genul ăsta. Are și recenzii bune, nu toate sunt proaste, iar meseria lui, de notar, este o meserie ca oricare alta, ca a mea și a altora. Munca nu e o rușine, chiar dacă speli toalete, este o necesitate, ca să-ți câștigi traiul. Dacă ar fi să-i reproșez ceva, din punctul meu de vedere, este lipsa lui cvasitotală de simț al umorului. Aia cu recenzia filmelor porno e tare, ar trebui să-i dea de gândit …
O să-ţi ascult sugestia şi o să-l las în pace pe dl. notar din Tinca, dar dacă mă apelează el, cum se întâmplă de obicei, trebuie să-i răspund, între noi există o afecţiune mutuală, şi ştiu că ar suferi cumplit dacă nu i-aş răspunde, aşa cum ar suferi cumplit dacă nu ar mai putea să aibă vreun semn de la mine, o glumă, o fluturare de mână, o ţuguiere a buzelor, ceva de genul ăsta …
nu stă în Tinca. 😉
Ok, am luat notă 🙂 … Mânaţi de focul afecţiunii platonice reciproce, dintre noi, sunt sigur că vom da unul de altul într-o zi (şi vom bea o tărie atunci!) … Cele două suflete pereche vor fi din nou unul! …
aha. Ostape mai tii minte siteul ala cu ploturi de filme pe reward? pacat ca nu am salvat discutia aia, imi iesise un scenariu destul de reusit pt deep throat 🙂
Apropo de Oradea, am fost la Băile Felix, la un complex mişto cu bazine în aer liber,în afară de unul, care era acoperit. Am intrat în unul de afară, apa din bazin avea 38-40 de grade. Lângă mine se bagă un cuplu de ardeleni, puști, sănătoși, umeni în obraji. Intra ea prima, apoi el. Când ia contact cu apa destul de fierbinte, el se înroşeşte la faţă – cu expresie pe care eu am interpretat-o ca fiind de plăcere – şi-i spune gagicii:
– Hai să te … şi se opreşte. Eu, entuziasmat, îmi ziceam în gând: ”Hai, zi-o, spune-o, de-aia s-au luptat strămoșii mei opincari între 1916-1919, ca să puteți voi vorbi liber azi!”
Atunci gagica îi zice tipului cu un glas cântat, specific ardelenesc:
– Hai să mă remorchezi atunci!
La care el îi răspunde, molcom:
– Apăi da, hai și te-oi remorca…
Oameni subtili.
Da, de treabă oamenii pe acolo, mi-au plăcut.
Prin birou nu trec maşini, dar Obama era doar pe jumătate domesticit, în sensul că, deşi a suportat cu stoicism mersul la veterinar si tratamentele care l-au salvat, deşi a observat cu amuzament încercările noastre de a-l antrena la litieră etc, el rămăsese un spirit liber şi o zbughea de câte ori prindea ocazia. Pleca la fete, revenea rupt de oboseala, cu urme de bătăi cu alţi motani şi mort de foame, dar fericit. Până când, săptămâna trecută, ulciorul n-a mai mers la apă…
sorry. 🙁
Vad ca pulica e foarte versatil la a comunica cu fiecare pe limba lui.
Ce invatam noi de aici? :))
Păi şi eu comunic cu fiecare pe limba lui. Care zice respectuos ce are de zis, primeşte un răspuns respectuos. Care începe cu pula la înaintare, primeşte o pulă peste ochi. Mai consecvent de atât nici nu se poate, cred.
Intre noi fie vorba mai dai pula si la glume nevinovate ;).
Da’ nu deschid din asta un subiect de discutie. Ca e chestie de gust si nu face obiectul unei dezbateri.
Oricum pulica face treaba buna, as vrea sa il vad cum comunica si cu stirpea canica de la fereastra.
M-a cucerit iremediabil domnu Pulica. E cea mai faina poveste cu un motan citita de mine pe bloguri. M-am pierdut si eu un pic printre “mrrrrr” ale lui. 🙂
Pulică a cucerit cam tot ce e inimă de femeie prin cartier. Join the club. 😀
I’m in. Fara rezerve.