Ieri, am primit acest mail pe poșta redacției. O fată cu părinți de un anumit nivel social și financiar m-a întrebat ce să facă, dacă ei vor să-i ceară să-și cumpere propria locuință după facultate și să plece din apartamentul lor. Eu i-am oferit o soluție echilibrată.
Dar internauții, ca internauții: au început să mănânce c cu polonicul, ultraipocriți, ultraindignați, au făcut-o pe fată cu ou și cu oțet. Prin urmare, mi-a scris și m-a rugat să postez o clarificare:
Salut,
Gâsca entitled revine cu un nou mail de clarificare. Mi a plăcut f. mult răspunsul Lorenei și chiar îl voi aplica, dar m-a pus necuratul să citesc comentariile de pe Facebook și am ajuns la concluzia că ai mei au acumulat posibilitățile pe care le au pentru că le-au dat în cap părinților ălora dați afară în suturi la 18 ani, altfel nu-mi explic de unde atâta ură. Nu vreau să devină un debate în care Lorena să fie intermediarul, că ajung și eu ca tipa aia cu colega de muncă M care era f toxică și a trimis 17 mailuri în care zicea aceleași lucruri. Gen ăsta e al doilea și ultimul mail pe care-l trimit, dar m-a frapat câtă răutate există.
Mașina a fost cadou că am intrat la facultate la fără taxă. sunt de acord că nu toți au parte de așa ceva, e adevărat că mare parte din colegii mei nu au mașină deloc, iar eu am primit una nou-nouță, dar, ca fată care locuiește singură într-un oraș nou, cu toate lucrurile care se întâmplă fetelor și femeilor, mașina îți oferă un plus de siguranță, mai ales seara. Nu am cerut eu, normal că mi-ar fi plăcut să am, dar ei s-au oferit și am zis mersi frumos. La fel cu “menajera”, care nu e o menajeră propriu-zisă, cu șorț și rochiță neagră, că nu suntem în filme, e o doamnă pe care mama o trimite periodic, din proprie inițiativă, să mă ajute la treburile mai grele pe care nu le faci zilnic, dar la fel, nu am cerut eu, ea s-a oferit și am zis mersi frumos. La fel cu toate lucrurile primite, niciodată nu s-a pus problema de cerut, dar dacă ei au oferit, doar nu era să zic „nu, vă rog, lăsați-mă să mă chinui, nu vreau la facultate cu mașina, eu vreau cu autobuzul”. Am primit și am zis mersi frumos. Dar nu au fost niciodată oamenii care să zică „îți cumpărăm că ți se cuvine”, ci oamenii care au zis „noi ne permitem să-ți asigurăm x y z , dar trebuie să faci si tu ceva”. Am vrut să dau la o facultate mai ușoară, si mi-au spus că mă vor susține dacă asta îmi doresc, dar părerea lor e că nu e de viitor și să aleg altceva, așa că m-am reorientat către medicină, care e o facultate f. solicitantă si durează 6 ani, si până acum m/am menținut la fără taxă, ceea ce, din punctul lor de vedere, e o performanță, motiv pentru care mi-au facilitat toate lucrurile povestite în mailul anterior.
Dacă eram așa “entitled”, alegeam ceva mult mai puțin solicitant și plecam să-mi trăiesc la maximum anii de studenție , nu? Am ales drumul ăsta mai greu tocmai ca să nu mai depind de ei după 25 de ani când termin, dar pe bune să nu mai depind, la modul să am un job ok și să-mi permit toate privilegiile pe care le aveam acasă. Sunt f conștientă că am niște părinți f buni, tocmai de aia am început mailul anterior cu “niște părinți buni, implicați și iubitori”. Cred că oricine ar fi avut părinți cu posibilități ar fi profitat de ele decât să se chinuie singur. Felicitări celor care au reușit pe barba lor, dar unii dintre voi sunteți atât de răi, că poate de-aia n-ați avut de acasă 🙂 doar zic.
Mulțumesc, Lorena, pentru răspunsul anterior ff bun și pentru rubrica asta!
X.
***
Dragă X.,
Și mie mi s-a părut jenantă furia proletară cu care s-au năpustit unii peste un om tânăr de 20 de ani, care, până la urmă, nu ia din banii lor, ci din banii propriei familii. Și chiar dacă cereai, cereai de la părinții tăi, nu erai cu basca-n mână la cerșit în Gara de Nord.
Realitatea e că, dacă ăia care s-au năpustit să jignească ar fi fost sinceri, ar fi admis că toți – și da, admit că și eu – toți ne-am fi dorit părinți ca ai tăi. Foamea cruntă pe care am făcut-o în facultate îmi provoacă și acum tulburări alimentare. De aceea am și acceptat să promovez un studio de v-chat acum 5 ani. Sunt familii care au atât de puțin de oferit și te aruncă în societate cu o lipsă atât de acută de resurse, încât sau cari lăzi la Mega Image și nu mai ai energie de nimic, sau alegi un job lejer și flexibil și îți duci studiile la capăt să ai șansa la un destin mai bun, nu tot unul de coate-goale.
Răutatea comentatorilor e doar expresia unei invidii profunde și a tuturor dăților când au mâncat pâine cu muștar și pâine înmuiată în zahăr în studenție., și au urcat în autobuz rugându-se să nu vină control, pentru că nu aveau bani de bilet. Judecă viața prin perspectiva asta, și vei înțelege de ce acești oameni fac spume când aud că unii au primit mașină de la părinți pentru intrarea în facultate. Mulți nu am primit nici măcar un „bravo, puiule”.
De ce nu te invidiez eu?
Pentru că eu sunt într-un punct de maturitate în care știu că invidia e cel mai neproductiv și mai toxic sentiment, și că mă bucur acum de stabilitate materială cu conștiința faptului că mi-am creat-o cu mâinile mele. De aceea nu simt nevoia să fiu jigodie cu nimeni. OK, exceptându-i pe cei care îmi fac rău nejustificat sau se leagă aiurea de mine. Pe ăia îi jetuiesc fără să stau pe gânduri, pentru că fiecare om poate îndura un nivel n de abuz în viață, iar eu sunt acum la n+1, și bag în organ genital matern pe oricine crede că și-a găsit prostul în persoana mea.
Ca idee, multă lume e proastă și rea. Dar știi ce? Nu e despre tine, ci despre nivelul și caracterul lor. Lasă-i să se dea în stambă. În fond, cu răutățile lor cu tot, ei se vor duce la jobul lor cu salariu minim pe economie cu tramvaiul, iar tu te vei duce la facultatea ta unde îți menții de patru ani notele mari cu o mașină superbă. Caz clasic de „câinii latră, caravana trece.”
Lorena.
***
Dacă apreciezi această rubrică, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Chill. Toți se dau mari independenți, dar la baza e de fapt invidia (sau ura fata de propria familie). Ok, încurajam independența, dar de aici si pana le ce au scris unii pe Facebook…
Sunt 2 feluri de copii de bani gata: aia Entitled (am cunoscut atat de mulți si ii detest pentru ca sunt extrem de nesimțiți cu toată lumea), si aia cu bun simt care isi vad de treaba lor, care nu ar trebui sa deranjeze pe nimeni, mai ales dacă parintii au făcut bani cinstit.
Corect.
Pai nu e de asta, e de la “iti intind un deget si tu iei toata mana”.
Eu asa m-as fi simtit sa fiu parintii tai. Iti ofer tot ce pot eu, si in minutul in care iti zic ca na, cam e cazul sa te descurci singura, imi zici ca nu vrei si te superi pe mine, in loc sa aud “da mama, multumesc mult pt tot ajutorul de pana acum”.
Pana mea, vrei sa nu platesti 500 eur lunar pe chirie si sa iei de banii aia calatorii, haine, parfumuri etc? Te-ai gandit ca si ai tai, desi nu stau in banii aia, poate le-ar prinde bine extra 500 eur pt parfumuri, calatorii, maseori uleiati si stripperi mos craciun?
De ce e datoria mea ca parinte sa cedez mereu, mai ales ca are 25 de ani “copilul” si nu il las in mizerie nici pe departe.
Sincer, mie mi s-ar părea destul faptul că copilul meu căruia am putut să îi ofer casă, masă și mașină are dorința de a munci, de a avea o carieră, de a face ceva folositor, mai ales dacă e medic. Nu cred că este musai să plătească o rată pe casă ca să demonstreze ceva (în plus). Ideea e să evoluăm, nu să pornim tot timpul de la zero. Poate dacă are timp și neuroni în plus să se dedice meseriei (sau chiar educării generației următoare de copii), o să vindece o boală sau să ofere șansa la viață oamenilor care nu o aveau până acum (sau o să poată să-și educe copiii cu mai puțin stres și mai mult timp decât am putut noi). Valabil și în restul domeniilor, nu doar medicina.
Pe de altă parte, e alegerea părinților cum își împart resursele și educația.
Asta pe subiectele de la care s-a pornit.
Cât despre invidie, din păcate, ne stă în ADN, e un instinct de protejare și de competiție pe resurse. Să nu aibă ăla, că poate am eu în locul lui (deși logica nu conduce de la una la alta). Cei mai mulți oameni nu gândesc, doar reacționează după cum “simt”, asta e o realitate tristă, dar consolarea e că nu toți sunt așa.
Nu am inteles niciodata genul asta de oameni invidiosi pe copiii altora, oameni in toata firea de cele mai multe ori. Indivizi care isi asmut copiii impotriva acestor alti copii pe care ii vad ca fiind niste privilegiati – de exemplu Abramburica cand era mica a fost batuta de o fata care la maturitate se lauda cu fapta ei, nu realiza cat de greșită este, pentru ca a trait in aceeasi mocirla ca si parintii ei si ceilalti invidiosi. Si se mananca si intre ei, genul asta de oameni nu isi dau seama cat de distrusi sunt pentru ca in mediul in care traiesc sunt numai din astia ca ei.
Cititorii tai pe care i-am mai vazut prin comentarii cred ca au intalnit genul de ‘gâște entitled’ destul de des incat sa puna etichete si cnad nu e cazul. La cum ii stiu, unii dintre ei au capacitatea de a reflecta si a intelege mesajut tau.
bravo.