Poşta redacţiei: Mama’s Boy

Image by 이정임 lee from Pixabay

Mă temeam că e prea multă poştă a redacţiei pe acest blog, dar ştiţi ceva? Oamenilor care întreabă le foloseşte, oamenii din public au de multe ori aceleaşi probleme, şi cine nu le are, e interesat oricum, că viaţa altora e mereu mai catchy decât a noastră.
So, mailul de azi este:

Dragă Lorena,

Îmi place stilul tău de a aborda problemele și am decis să iți scriu despre o experiență peste care nu am reușit să trec în totalitate și sper să găsesc un răspuns care să mă ajute să mă detașez mai ușor de această poveste și să merg mai departe.
În urmă cu aproape trei ani, după o perioadă destul de tristă din viața mea, am intrat în învățământ și am cunoscut un coleg de care a început să îmi placă. Am aflat că locuiam în sate diferite, cam la 15 km distanță.
Nu avusesem vreo relație serioasă până atunci. ( Era ironic cum unele fete de clasa a opta aveau iubit, iar eu nu). Treptat, a început să se țeasă o legătură între noi, ne petreceam după-mesele împreună, veneam de la serviciu împreună, povesteam, râdeam, discutam… Într-o zi m-a invitat să petrecem trei zile la Băile Felix, iar eu am acceptat, deși i-am spus că va dormi pe preș :))) Îmi era frică oarecumva de el. Era 1 decembrie și eram liberi. Acolo am petrecut prima noapte de dragoste din viața mea și am văzut un bărbat dezbrăcat, iar el s-a comportat ireproșabil ( a avut răbdare după mine două nopți până când am fost și eu de acord, a fost tandru, răbdător, extrem de atent), ceea ce m-a făcut să mă îndrăgostesc de el, sincer, din tot sufletul. Mi s-au înmuiat toate simțurile de a detecta eventuale pericole. E un bărbat frumos, ordonat, pedant, nu are probleme cu alcoolul sau alte vicii. Dar atunci, fără experiență fiind, nu m-am întrebat de ce până la 38 de ani nu era căsătorit sau spunea că nu a avut vreodată o relație serioasă cu cineva.
Semnele suspecte au început să apară când a ezitat să îmi prezinte familia lui sau să mă invite acasă. Îmi aduc aminte doar că ieșeam să mâncăm, iar el o suna pe maică-sa să îi spună să nu-l aștepte, să meargă singură acasă ( ei stau cam la vreo 4 km de oraș). Au urmat ieșiri, excursii plimbări, toate frumoase… Pe mama lui am cunoscut-o din întâmplare și chiar dacă auzisem lucruri suspecte despre această femeie, nu m-a speriat la început. E o femeie de vreo 65 de ani, nu foarte bolnavă, doar cu ceva dureri reumatice.
Știam doar că a suferit lângă un bărbat care o bătea și avea probleme cu alcoolul, iar ea și-a crescut copiii mai mult singură, deci e o eroină foarte suferindă. Iar fiul ei, adică iubitul meu, a dus-o din apartamentul luat de vremea comunismului, să o salveze de soțul care o bătea în continuare și să pună capăt scandalurilor care i-au traumatizat copilăria. Locuiau împreună la țară, iar tatăl abuziv a rămas singur în apartament. Mai târziu am aflat că nu a divorțat de el, în speranța că el va muri și îi va rămânea ei întreg apartamentul.
Am mers odată la un ștrand, iar ea a venit cu noi. Eu mi-am dorit să mergem la un hotel seara. El mi-a spus : ,, aș veni, dar e și mama cu noi”. L-am convins, iar pe maică-sa am trimis-o acasă cu mașină de ocazie. Noi ne-am petrecut o seară minunată, cu vin băut pe terasă și povești și dragoste. În acea perioadă mergeam cam o dată pe săptămână, câteva ore, la Cluj unde avea cumpărată împreună cu fratele lui o garsonieră ( sunt amândoi proprietari) pentru care doar el plătea cheltuieli. Ulterior am aflat că în familia lor au existat discuții aprinse că ” se f*te în casa lui frate-său”, în urma cărora el a refuzat să îi mai plătească cheltuielile. Apoi… a urmat întâlnirea cu mama lui din parc, întâlnire ce a degenerat într-un scandal: ” Ce iți dă mă-ta de zestre? Fecioru-meu are avere, nu ca tine! I-ai făcut vrăji, să nu mă mai iubească! Tu crezi că viața e numai f*tut și mâncat prin restaurante?” El era de față și a părut că nu e de acord cu maică-sa. Eu am vrut să plec, dar am rămas pentru el și tot eu l-am consolat. Au fost certați o vreme. A urmat o luptă acerbă de eliminare a intrusei care îi tulburase deja liniște dintre ea și fiul ei, iar timp de doi ani el a fost în continuu hăituit între a avea o iubită și a-i face pe plac maică-sii.
El a fost plecat vreme de doi ani în America la muncă, timp în care maică-sa aproape a înnebunit de necaz. El a avut acolo libertate, bani, excursii… dar de mila sărmanei mame s-a întors acasă, la aceleași probleme, lipsuri, sărăcie. Doar ca să îi fie alături. S-a întors în învățământ, dar n-a mai avansat cu nimic pe plan profesional. Mama i-a spus să nu-și dea gradele didactice, că n-are rost, deși acum ar avea un salariu chiar decent. Le-a donat ambilor fii casa ei părintească, cu condiția să fie îngrijită de ei. Grija a rămas doar a iubitului meu, fratele a plecat la Cluj.
Apoi și-a cumpărat mașină cu bani de la maică-sa si având mobilitate mai mare, a început să rămână la mine acasă peste noapte. Mama mea l-a primit ca și cum ar fi fost parte din familie și a considerat că nu e necesar să își bage nasul în problemele noastre. În acest timp, el ne-a ajutat foarte mult în gospodărie. La un moment dat, am îndrăznit să merg și eu acasă la el, să îl ajut cu ce avea nevoie. Mama lui ne primea și nu făcea scandal mare până când… ne întorceam acasă la mine. Aici el primea fel de fel de mesaje : ” mergi și lucri pentru o p…., asta te prostește, îți mănâncă banii, eu ți-am dat tot și tu nu mai ai grijă de mine”. Deși el mergea constant acasă, iar când ajungea acolo cam uita să mai scrie mesaje sau să sune, ceea ce mă enerva foarte tare. Eu primeam insulte: c***vă, urâtă, grasă, fecioru-meu s-a împiedicat de un ciot ca tine! Îmi aduc aminte de o ceartă urâtă dintre ei. El se îmbrăca în cameră, iar fix în momentul în care era dezbrăcat, maică-sa era să intre peste el. Replica a fost: ” de ce tu ai voie să îl vezi dezbrăcat, iar eu nu?”
A venit un nou an școlar, iar conjunctura a făcut să avem câte o normă întreagă în aceeași școală, adică patru sau cinci zile pe săptămână. Am decis să ne mutăm acolo în chirie, cam la 30 de km de casă. I-a pregătit lemnele pentru iarnă, i-a cosit livada, tot ce trebuia să facă era să își aprindă focul și să hrănească pisicile și câinele. N-a făcut-o, pentru că era obișnuită ca el să-i facă tot: să aprindă focul în sobă, să îi spele hainele la mașină, să îi pună lemne pe foc, să facă curățenie, în afară de lucrul din gospodărie. Mergea acasă la fiecare sfârșit de săptămână și oricând ar fi fost nevoie și o găsea în frig : ,, Mă lași să îngheț” era replica favorită, deși nu e invalidă.
Traiul în doi a fost plăcut, în afara programului de la școală, eram liberi să facem ce vrem, găteam împreună, el era foarte responsabil cu tot ce ținea de casă, mâncam dintr-o farfurie, dormeam în brațele lui aproape în fiecare noapte și ne iubeam. Mult. Plecarea lui de acasă a fost întâmpinată de mama lui cu scandal, ori de câte ori mergea acolo. A ajuns să îl spună până și la preotul satului că a abandonat-o, iar omul a crezut-o și l-a apostrofat la biserică : ,, vai, dar cum poți sa o lași pe mama ta singură?”. În același timp, fratele lui venea acasă doar duminica, nu îl ajuta la nimic în gospodărie, ba am aflat că maică-sa îi trimite constant bani, deși el are salariu. Iar casa părintească le-a fost lăsată amândurora. Și am mai aflat că odată a lovit-o pe maică-sa, într-un acces de furie.
Iubitul meu își diviniza fratele. Odată, mama mea s-a îmbolnăvit și am dus-o la urgență, iubitul a venit cu mine, iar când frate-său l-a sunat, m-a lăsat baltă la spital, fără să știu dacă o internează sau nu și fără să am mașină ca să o pot duce acasă. Vreo șapte ore n-am primit niciun mesaj de la el. Seara l-am rugat să vină la mine, pentru că sunt singură și foarte supărată. Răspunsul lui a fost : ” Azi nu vin, stau cu ai mei, a venit frate-meu acasă, trebuie să stăm liniștiți la film, lasă muierismele, că ești supărată” . Am vrut să mă despart de el, dar ne vedeam patru zile pe săptămână la școală. Fratele lui îl făcea pămpălau: ,, Tu o lași pe asta să îți comenteze? Nu ai lovit-o! Ești cârpa ei! Eu de mult îi întorceam gura la ceafă! Tu nu o vezi că e grasă?” El nu m-a lovit niciodată, doar mi-a spus odată că sunt grasă și nu am chef să merg la sală, că mă va părăsi, că m-ar iubi mai mult dacă aș fi slabă, că se simte bine doar când e singur cu mine, că prietenii și fratele lui râd de el. Atât de nervos a fost după seara aceea cu ei, încât a fost bolnav vreo două zile.
Din păcate, au existat nenumărate certuri între noi din cauza relației cu familia lui și foarte multe reproșuri din partea mea și încercări inutile de a-l face să iși dea seama de dezastrul relației cu mama lui.
Pandemia ne-a închis școala. El s-a izolat aproape trei săptămâni la mine, timp în care mama lui a stat singură și disperată acasă. Aproape am uitat că femeia aceea, care ne umbrise tot ce era frumos, mai exista. Nu știu ce s-a întâmplat acolo la întoarcerea lui, dar de venit înapoi el nu a mai venit. Fratele lui i-a spus: ” pe noi ne-a lăsat naibii pentru ea”. Paștele a decis să și-l petreacă acasă, cu familia lui, iar eu nu i-am reproșat, nimic, știind că nu poate circula din cauza restricțiilor. Iar dacă ar rămânea la mine de sărbători, i-ar cădea cerul în cap. Nu l-au lăsat să vorbească la telefon cu mine, el fiindu-le la dispoziție 24/ 24. Răspunsul lui a fost: ,, dragă, la noi așa e, noi așa funcționăm, pe relația de respect-supunere, iar tu nu ai cum să schimbi asta” În acel moment m-a enervat foarte rău și am decis să renunț. E drept că nu am făcut-o în cel mai elegant mod. El nu a făcut nimic să mă împace.
Are aproape 41 de ani, de trei luni e din nou la dispoziția maică-sii, zi și noapte, iar femeia și-a recăpătat fericirea ,, Eu așa sunt, așa i-am obișnuit, să nu am nevoi personale, să fiu soldatul care le e la dispoziție oricând și la orice oră, care nu obosește, care nu se arată când e bolnav sau supărat. Totul ca să fie mama mea fericită, fiindcă mi-a dat totul, inclusiv viață”. Muncește pe brânci ,, moșia” personală, mâncare nu prea primește, a rămas fără o parte din salariu, nu mai are dragoste, nici sex, nu va mai avea nici serviciu, dar… maică-sa e fericită.
Eu încerc să îl uit, deși îmi e foarte greu și îmi pare rău pentru tot ce a fost frumos. Mă întreb dacă merita să ii mai acord o șansă, pentru calitățile lui ( e responsabil, harnic, nu are vicii, e blând, calm, nu reacționează violent) sau să îl las maică-sii, să și-l țină lângă ea, chiar dacă îi distruge viața.

Cu drag,
X.

PS: Am uitat să precizez că, in ciuda părerilor mamei lui, ne împărțeam banii în mod egal. Nu am acceptat niciodată să fie el cel care plătește. Și că mama lui avea obiceiul să îi citească unele mesaje din telefon. Sau să calculeze foarte atentă dacă merită atâta cheltuială și efort pentru ceea ce primea de la mine. Eu nu am acceptat să ii satisfac mofturile, eu îmi doresc intimitate cu bărbatul meu, libertate de a lua decizii împreună, de a ne drămui banii, de a merge unde vrem, nu de a sta la dispoziția ei. Ea în schimb și-ar dori o noră docilă, pe care să o ,, ostoiască”, adică să stea împreună, toți într-o casă, iar ea să fie cea care are comanda sau ia deciziile. El mi-a mărturisit că, din punctul de vedere al mamei lui, ar avea tot dreptul să își lovească soția pentru a-i fi supusă și a se încadra în cerințele familiei. Dar să fie fotomodel și cu avere. Eu nu m-am încadrat și, din câte se pare, niciuna dintre prietenele pe care a încercat să le aibă de vreo 20 de ani încoace. Toate au avut defecte, doar ei sunt perfecți.
Mi-a mărturisit că ” l-am învățat să iubească”, ceea ce n-a știut niciodată cu vreo femeie.
De căsătorie nu s-a pus problema, pentru că lui îi e frică. Sau nu vrea maică-sa. Și atunci nu vrea nici el.

***

Dragă X.,

Am o veste tristă pentru tine: NU AI CE SĂ FACI.

Nu poţi să iei bătrânici să le treci strada, dacă bătrânicile nu vor şi ele.

Noi, fetele iubitoare, avem un defect comun: dăm peste câte cineva cu viaţa tufută şi vrem să i-o reparăm. Să-l ajutăm pe om să trăiască la adevăratul potenţial.

Dar adevărul trist e că mai lipseşte o piesă din puzzle: ca omul respectiv să şi vadă adevăratul potenţial pe care i-l vedem noi, şi să vrea ce vrem noi.

În cazul ăsta: un băiat de zahăr, cu toate calităţile. Dar vine la pachet cu o harpie egoistă, narcisistă, misecuvenistă de mamă, care-i vampirizează complet viaţa şi şansele, pentru a-l ţine pe lângă ea pe post de unealta perfectă. Tu vezi dinamica abuzivă. Eu, citind povestea, văd dinamica abuzivă. Cititorii văd dinamica abuzivă.

Din păcate pentru noi toţi, n-o vede exact eroul poveştii.

Pentru el, mă-sa e cea mai importantă. Iar mă-sa nu se schimbă. Sunt la pachet. Cam cum am auzit că erau pe vremea lui Ceauşescu romanul pe care voiai să-l citeşti şi cărţulia cu cuvântarea tov. Nicolae Ceauşescu de la al coişpelea congres.

Şi omul a ales. Nu te-a ales pe tine.

Sorry for the bad news.

Că era mai bine pentru satisfacţia lui personală şi  umană, şi ieşirea de sub papuc sufocant matern să te fi ales pe tine?

Din perspectiva ta, da. Dar el are propriile priorităţi, care, as you see, nu coincid cu ale tale.

Remarc o nuanţă fină, însă: pe când era interesat să te phootă, a ştiut să se impună în faţa lui frate-su, care avea de comentat legat de garsonieră, sau a mă-sii, care a izbutit să mănânce singură și să se ducă acasă singură. Când nu a mai fost atât de interesat să te phootă, a redevenit soldatul blabla.

Resemnează-te că n-a fost să fie şi caută-ţi pe unul care nu vine la pachet cu pizdensis parazitarium.

Also, văd la tine o apucătură pe care o văd pe la toate femeile. Şi anume: îmi povestiţi o relaţie care merge precum ku ru, dar mi-o însăilaţi cu ce vrăjeală frumoasă băga pe când avea chef să vă phootă: “Tu m-ai învăţat să  iubesc”.

E parte din comportamentul masculin de acuplare, fetelor: cât timp vrea continuarea de a face sex, vă spune tot ce vreţi să auziţi, să vă ţină ude acolo jos. De cum încetează să mai dorească sus-numita, cele antemenţionate se declară lovite de nulitate absolută, şi trăitul din “ce frumos îmi spunea că bla bla bla bla” e autoamăgire şi pierdere de timp.

Realitatea e că în timp ce eu îţi scriu ţie aceste rânduri, el mătură în curte la mă-sa, şi, din diverse motive, i se pare o activitate mai incitantă decât să-i aduci tu cafeluţa la pat.

Verdict: Să cântăm împreună, ca Elsa: Let it gooooo, let it goooo…

Sper că ţi-am fost utilă,

Lorena.

***

Dacă v-a plăcut acest text, susţineţi blogul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. Ratacind pe net says:

    Jalnic e ca aia este una dintre multele. Intregi generatii au facut si crescut copii doar ca sa le ‘aduca un pahar de apa la batranete’. Adica argat pe mosie.
    I-au imbuibat cu sentimente de vina – gen ‘m-am chinuit cu tine’, ‘eu te-am crescut’, ‘ti-am dat un acoperis deasupra capului’.
    Apoi le-au taiat increderea in sine, le-au spus ca nu sunt buni de nimic, ca sa nu cumva sa plece si sa ii lase pe dinafara la batranete.
    Si apoi jegul suprem: ‘eu ti-am dat viata’. Adica simplul act al reproducerii pe care il face orice organism multicelular.

  2. Laura says:

    Cat de multumita pare sa fie ca nu o bate si ca nu are vicii… wtf?
    Adica o face grasa, ii zice in fata ca i-i rusine ca fac misto altii de el si inca sta cu el? Deci mor.
    Trebuia sa ii zica fuck off in secunda aia.
    Imi vine sa mor si cand ma gandesc ca romanii se considera batrani de la 50+ si isi recruteaza asistenti personali dintre copii lor. Si copii lor in 2020 inca musca momeala.
    Pe de alta parte o societate cu un sistem medical ca a nostru nu prea are de ales. Zero optiuni pt batrani singuri si calitatea vietii sub nivelul marii.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger