Poşta redacţiei: Pisica mea e foarte bolnavă

De obicei, poşta redacţiei funcţionează aşa: tu îţi scrii problema într-un mail, eu o tratez într-un articol.

Dar azi, o să tratăm o problemă pe care mi-a povestit-o în particular una dintre susţinătoarele constante ale blogului. Susţinere constantă înseamnă atenţie suplimentară. Ea mi-a povestit că are o pisică mai în vârstă, care are o boală cronică. Veterinarii raportează rezultate foarte proaste, dar pisica se comportă normal. În schimb, stăpâna trăieşte zi de zi cu panica că. într-o zi, mâţ nu va mai fi.

Asta mi-a dat ideea să public o poştă a redacţiei pentru aceia dintre voi care aveţi animale adorate, companioni de suflet, foarte bolnavi. Ştiu, e ca şi cum ar boli un membru al familiei. Trauma rezultatelor proaste e îngrozitoare, chinul gândului că poate animăluţul nu se vindecă e cumplit. Dar iată cum trebuie pusă problema.

Toţi o să murim într-o zi.

Da, da, nimic nu e etern. De aceea nu înţeleg oamenii care îşi refuză ceea ce îşi doresc cu adevărat, de exemplu. PLM, în câţiva ani, o să fim toţi cenuşă. De ce să nu trăim acest scurt răstimp pe pământ la potenţial maxim?

Nici mâţul tău nu e scutit de această sentinţă. Are un număr finit de ani pe pământ. Dar în acest număr de ani, tu ai putut tot ce se putea omeneşte face. L-ai luat de pe străzi, sau din adăpost, sau din alt loc unde nu era dorit. I-ai oferit cea mai bună viaţă posibilă. Protecţie din faţa pericolelor, hrană constantă, un pat pufos, îngrijire medicală, joacă în fiecare zi şi multă, multă iubire. Dacă locul pe care se trânteşte casually e poala ta, e semn că viaţa lui e definită prin faptul că exişti tu în ea,

Iar ăsta e cel mai important lucru pe care-l poate face o fiinţă efemeră pentru alta.

Mai cere şi a doua părere.

Există două categorii de veterinari care mă scot din minţi în mod deosebit. Veterinarul Miserupist, cel care minimalizează orice problemă de sănătate a animăluţului, în ideea că ce dacă moare, banii sunt luaţi, şi Veterinarul Drama Queen, care exagerează în mod deliberat orice problemă a animăluţului, să extragă cât mai mulţi bani din tine.

De aceea e important să mai vezi şi alţi doctori. Poate că nu e dracul chiar atât de negru. Sau dacă este, poate sunt soluţii mai bune de decolorare.

Respectă cu sfinţenie tratamentul prescris.

Cu cât îi dai medicamentele, injecţiile, programul prevăzut de veterinarul care are în mod real şi onest, grijă de el, cu atât îi grăbeşti vindecarea. Dar mai e ceva. Pisicile sunt dependente de iubirea stăpânului. Chiar mai mult decât medicamentele, ţine-l mult în braţe, fă-l să se simtă cea mai iubită făptură şi povesteşte-i că se va face bine şi că ai nevoie de el. Poate că nu înţelege cuvintele – deşi am o suspiciune că pisicile înţeleg orice – dar simte vibe-ul, şi ăla îi dă superputeri. Ţine-l în braţe când dormi, când te uiţi la Netflix, ba chiar când stai pe WC. Aşa cum el te păzeşte când eşti bolnav şi îţi transmite energetic vindecare, aşa poţi să-i dai tu din energia şi căldura ta acum. E un medicament minune. În ambele direcţii.

O pisică iubită e o pisică cu superputeri.

Indiferent ce se întâmplă, concentrează-te pe “acum”.

E un clişeu de speakeri motivaţionali care spune: trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima. Dar noi folosim ceea ce ne este util şi constructiv din fiecare clişeu, aşa că iată.

Azi, 15.11, anul domnului nostru 2021, mâţ e lângă tine. Încă îl ai. Încă te poţi juca cu el, îi poţi face piept de pui fript, dacă adoră asta la fel de mult ca mâţul meu, sau orice altceva vreţi voi. Încă îi poţi spune că e pisica ta minunată, încă îi poţi spune că e un porc gras şi pufos, şi ce alte prostii îi mai spui de obicei. Încă e acolo.

Pune prioritatea pe asta, nu pe faptul că o să moară cândva în viitor şi trăieşte fiecare zi ca pe un cadou minunat, pentru că încă vă aveţi unul pe celălalt.

Fă fiecare zi să conteze şi umple-o de bucurie. Oricum sunt limitate. Pentru noi toţi. Chiar dacă ţie şi mie nu ne-a spus nimeni că mai avem x ani de trăit.

Decizia: dacă o zi e prioritar luminoasă şi tandră, sau prioritar văicăreală, jale şi negativitate + e la fiecare dintre voi. Telecomanda vieţii voastre e la voi. Aveţi puterea să selectaţi bucuria momentului, nu negativitatea viitorului incert.

Faptul că azi e o zi în care îl poţi ţine în braţe, să-i mângâi blana deasă şi să-ţi toarcă pe umăr e un cadou de la viaţă. Bucură-te de cadou. Zi de zi.

Sper că ţi-am fost utilă,

Lorena.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. Nicu says:

    Te-ai gândit vreodată cum va fi viața ta fără Pulică? Întreb pentru că am cunoscut oameni atașați visceral de animăluțul de companie, iar dispariția lui a produs o suferință echivalentă aceleia a dispariției unui om iubit. Da, ai dreptate in ce spui, dar când vine și momentul ăla…

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: