Să ţină pentru ei!

De câte ori fac un articol cu tematică LGBT, vine românaşul cu: “Dar bine, domle, de ce trebuie să se afişeze aşa cu orientarea lor sexuală, de ce să nu ţină pentru ei?” Partea tristă e că vin şi femei. Femei care, dacă apare un mascul şi începe să ţipe la ele să îşi ţină experienţele de abuz şi umilinţă pentru ele, îi iau ăluia morţişorii la trântă până la maimuţă şi înapoi.

Pentru că, dacă ai măcar o idee legată de dinamica abuzului, ştii atâta lucru: Tăcerea e încurajare. Tăcerea îi spune celui care abuzează că victima îi e supusă, obedientă şi gata să negocieze pacea. Ipostază în care nici o fiinţă umană liberă nu ar trebui să se afle vreodată.

Azi, vom cita spârcâiala creieristică produsă de acest specimen:

Una la mână: imbecila asta sinistră, bătubilă cu un bocanc peste mu… fă până face ploaie de dinţi, vrea să accepţi păreri contrare, dar ea să nu accepte păreri contrare la părerile ei contrare. De cum îi arăţi unde nu se ţin în picioare aberaţiile pe care le excretă, începe să te facă frustrată şi s***ty. “Încerc să mă moderez să nu deranjez” înseamnă, după creierul ei gol, “îmi bag părerea contrară, la care numai eu am dreptul, pe gâtul tău, şi e unidirecţional”.

Dar să trecem peste deficienţele de comportament. Prilej doar să reinforce regula: dacă vrei să dai păreri contrare, îţi asumi că voi avea şi eu păreri contrare la părerile tale contrare, că democraţia e pentru toţi, nu numai pentru secţiunea de comentarii, şi, spre deosebire de tine, eu am scris ditamai articolul pe problemă, deci m-am documentat serios.

Acum: de ce trebuie să fie surle şi trâmbiţe cu care îţi faci publică orientarea?

Pentru că dacă tu nu o faci, şi nimeni altcineva nu o face, de groaza gurii târgului, laşi să se înscăuneze prejudecăţile, noţiunea că faci ceva greşit, dezinformarea şi miturile despre tine.

În filmele din anii 80, toţi gay-ii erau interpretaţi ca excesivi de feminini, de flamboianţi şi, de cele mai multe ori, personajul lor era elementul comic sau negativ. Cineva cu care nu empatizai, cineva de care te detașai și râdeai superior și disprețuitor.

Din cauza acestei politici a tăcerii, orientarea sexuală diferită de cea majoritară era considerată un păcat, o perversiune și o ruşine. Nu era ruşine doar pentru tine ca individ, ci  pentru întreaga ta familie. Ți se imputa faptul că făceai neamul de râs (de zici că onoarea neamului stătea atârnată în pxla ta), faptul că te vorbeau vecinele, faptul că oare ce va zice taică-tu sau unchiul bogat al familiei, ăla care urma să vă lase moştenire şi să vă scoată din foame, şi aşa mai departe.

Taman de aceea, toţi gay-ii, toate lesbienele şi toate persoanele trans trecute de 30 de ani vă pot spune ce copilării de iad au avut. Cum au trebuit să tacă, să se ascundă, să nu râdă pxlimea de ei.

Şi pxlimea, dragi prieteni, e capabilă, din neştiinţă şi prejudecăţi, de cruzimi de nedescris.

De aceea e important să se vorbească despre probleme LGBT. Să ajungă până la părinţi care ar fi în stare să-şi scoată copilul de la şcoală la 14 ani şi să-l interneze o lună la spitalul de psihiatrie, în ideea că poate-poate, îl întorc pe drumul cel drept. Ca și cum ar exista vreodată un singur drum drept în sexualitatea umană.

Tăcerea e o politică impusă de obicei inferiorilor, pentru ca superiorul să nu fie confruntat cu efectul negativ şi dureros al propriului comportament abuziv.

Exact în acest regim erau lecţioarele impuse femeilor de altădată: “fii o doamnă” şi “ignoră”. “Taci” şi “rabdă”. Cu alte cuvinte, ăla are o autoritate de necontestat asupra ta şi dorinţele şi nevoile tale nu contează.

Şi realitatea e că nici gay-ii, nici lesbienele, nici transgenderii nu au de ce să simtă ruşine legată de identitatea sau orientarea lor. Acestea sunt din categoria “nevoi intime imposibil de modificat”.

Așadar: de ce e nevoie de parade imense, multicolore și happy happy?

Ca reacție și ca f you la toate deceniile de shame shame shame shame shame.

Cel puțin femeile ar trebui să știe, pentru că și ele au fost insultate și făcute să simtă rușine pentru un ruj prea roșu, pentru o fustă prea scurtă, pentru un kilogram în plus sau în minus, pentru un mers prea lasciv sau, dimpotrivă, unul prea bărbătesc, pentru o voce prea groasă (salut, Micutzu) și așa mai departe.

Când societatea vine să îți repete, din naștere, cât de rușine ar trebui să-ți doar pentru că exiști, la un moment dat, te revolți.

De aici noțiunea de pride.

Nu, bă, încuiaților, nu am nici un motiv să-mi fie rușine, dimpotrivă, simt mândrie.

“Dar eu, ăsta straight, de ce nu fac paradă de mine?”

Ba faci paradă de tine în fiecare zi, fără să conştientizezi.

Când scrii băieţisme sau muierisme, când scrii statusuri despre cum sunt femeile sau cum sunt bărbaţii, când laşi să se înţeleagă cât succes sau cât eşec ai tu la sexul opus, când ieşi în oraş cu gagică-ta şi pui 467890 de foto siropoase pe Instagram, când te însori şi faci ditamai petrecerea şi alaiul, faci paradă de mândrie straight. Faptul că nu-i zici aşa nu o face mai puţin paradă de mândrie straight.

Realist: care e diferenţa între  o mireasă şi o drag queen? Doar organul sexual care se ascunde sub risipa glorioasă de material textil în care sunt îmbrăcate.

Apoi, nu înţeleg pretenţia individei de a “avea 0.00001 păreri diferite”. Păreri diferite în legătură cu ce? În legătură cu ce organ sexual să prefere altul? Ghinion, pyyyysyyyy, păpuşe, nu e un teren în care să fie loc de părerile tale diferite. Nu e un sondaj de opinie: dacă 4689 de proaste îmi spun ca de mâine să-mi placă bip, o să-mi adaptez orientarea sexuală la ce au zis proastele.

Apoi, mergem mai departe, la pretenţia ca o persoană trans să “ignore” bullying verbal direct. Şi vă atrag atenţia asupra următorului fenomen amuzant:

Peezda asta infinit de proastă, care nu poate să ignore un articol care nu i se adresa cu nimic pe un perete pe care nu o chemase nici dracu, peezda asta care nu poate să ignore un eveniment anual de care poţi încăpea perfect, dacă stai pur şi simplu acasă în sâmbăta aia din iunie, deci, peezda asta băgătoare în seamă care nu ignoră ce fac alţii cu vieţile lor, are pretenţia ca tu să ignori momente în care cineva e ţăran cu tine faţă în faţă, cu intenţia vădită de a te răni.

Fac pariu că dacă cineva se bagă în seamă cu peezda asta pe stradă, să o comenteze, o să înceapă să plângă, sau să se vaiete că e hărţuită. Pentru că asta cu ignoratul a ceea ce ţi se spune în nas nu prea funcţionează. Vezi politicieni cu experienţă, antrenaţi s-o ardă chill, cum se enervează când un moderator tv e impertinent şi vezi cât de fake e pretenţia că nu s-au enervat, când în mod evident le ard urechile.

Şi peezda asta le pretinde unor oameni răniţi, care au fost trataţi cu dispreţ şi marginalizaţi toată viaţa, să ignore.

Cam câtă neinteligenţă emoţională?

Exact atâta.

*

Nu, nu e cazul să ignori nimic. E cazul să trimiţi la coteţ pe ăia care se bagă unde nu le fierbe oala şi să-i înveţi regula lui pe-aici-nu-se-trece.

Legat de prostia aia finală, cum că “Afişarea excesivă menţine focul discriminării şi urii”, e bizar de similară cu o manevră de gaslighting folosită de misogini, cum că afişarea excesivă a problemelor feminine îi face pe bărbaţi să nu mai fie interesaţi.

Întrebarea, în ambele cazuri este: de ce i-ar păsa oricui să fii interesat, dacă nu poţi lua femeia cu problemele ei cu tot? De ce ai vrea, ca femeie, să te falsifici pentru cineva?

Focul discriminării şi urii se menţin netulburate, la intensitate maximă, exact prin politica ascnnderii şi tăcerii. Când tu taci, şi nu spui ce te doare, ce e adevărat şi ce e fals, celălalt poate impune opiniei publice versiunea lui ca pe adevărul ultim.

“Afişarea excesivă” poate oftica oameni proşti, ca pe peezda asta bătută în cap. Dar orice gay, orice lesbiană şi orice transgender trebuie să lucreze în primul rând pentru propriul adevăr şi propriul respect de sine, şi apoi să se îngrijoreze de confortul mintal al peezdei ăsteia ordinare.

Care, dacă n-ar bubui de proastă, ar avea griji mai importante decât modurile în care pune comunitatea LGBT la colţ.

*

So, să sumarizăm.

Cât timp nimeni nu-ţi spune să te căsătoreşti pe şestache şi nimeni nu-ţi spune că e ruşine să faci poze cu Gigel în club, nu eşti în poziţia să le spui celor diferiţi de tine să “ţină pentru ei”.

Nu au absolut nici un motiv  să-şi ciuntească vieţile pentru a face pe plac unor străini cărora nu le datorează nimic.

Alţi oameni au acelaşi drept la vieţile lor cum ai tu la a ta.

Odată ce ai prins ideea asta simplă, vei înceta să te bagi în discuţii care nu te privesc.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți fi susținători de nădejde.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. Den says:

    Excelent!

    saaau ăia care urlă că, dom le, ăștia vor drepturi speciale (n-am întâlnit până acum niciun om din LGBT care să pretindă gratuitate în transportul public, să nu mai plătească taxe și impozite și/sau să primească mâncare moca la restaurant – asta dacă nu aspiră să fie influenceri, lol).
    tocmai pentru că și ei au aceleași obligații ca restul, e de bun simț și rezonabil să aibă aceleași drepturi.
    trist e că, așa cum ai spus și tu, shamingul și reducerea la tăcere vin din partea unora – în cazul ăsta femei – care la rândul lor au fost victime. empatie lvl bolovan!

  2. Eu mor de dragul damelor care se oripilează la gay pride parade! Mor!
    Da” una nu ştie istoria feminismului şi ce drăcii făceau prin Irlanda, UK, SUA mamele mari ale actualilor locuitori ale acelor zone pe la 1792 toamna.

    Una nu vorbeşte despre atentatele (cu bombă, nu cu clătite sau îngheţată de caramel sărat) făcute de irlandeze.

    Şi una nu înţelege că fără marşurile ciorapilor albaştri, acu stăteau tot la cratiţă, suave ca o floricică

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger