În ultima vreme, lumea artistică a descoperit scandalul public cu năbădăi ca mijloc de promovare. Exact ca sceleraţii din talk showurile pentru români fericiţi, se mai oţărăsc intelectualii noştri pe câte o tâmpenie irelevantă, pufnesc furibund şi începe orgoliul urzicat să curgă valuri – valuri, în zeci de comentarii şi panarămi fără sfârşit.
Pulimea de pe margine se implică după simpatii, complet iraţională şi surdă la argumente, că na, dacă ţie-ţi plac eu, mă susţii, chiar dacă apăr dreptul meu inviolabil de a da spargeri la bănci.
În fine, vorbe goale, iscate de impresia falsă a unora că-s buricele pământului, de nevoia de atenţie şi de constatarea că bâlciul te scoate din anonimat.
Am dat şi nişte unfrienduri pe la punctele tensionate. Un distins intelectual mă racola mereu ostaş în bătăliile lui, cu tag-uri şi chemări la oaste, până când, luându-se un cocalar muist de mine pe wallul distinsului intelectual în cauză, am constatat că lupta de clasă nu e bijectivă. Adică, da, eu eram ostaş la cauzele lui, dar el nu simţea nici o nevoie să-mi fie scut. Vorba bancului cu ardeleanu: Poi să nu-z baj pula?
Şi de câteva luni, oricine vine să mă coopteze la răzbel primeşte acelaşi răspuns.
Îmi cer scuze, nu e răzbelul meu.
Dar chiar nu e.
Şi nu, prietenia nu e un pretext de şantaj. Nu e ca şi cum eu mi-aş fi condiţionat vreodată prietenia de disponibilitatea ta de a-mi face sex oral. Şi atunci?
E foarte frumos să trăieşti în pace. Plăcut şi linişte. Şi ce e mai important, aşa prevenim situaţiile de genul:
Tu te cerţi cu Vasile. Mă iei pe mine aliat şi mi-l înjuri pe Vasile cu atâta năduf încât zic: da, mă, nene, Vasile e un nemernic. Şi sar în luptă pentru tine. Şi-l fac pe Vasile terci. Vasile vine la tine să ceară pace. Tu i-o dai. Pacea, vreau să zic. Şi Vasile îţi zice că eu sunt o javră ordinară. Şi acum mă urâţi şi Vasile (împotriva căruia m-ai montat) şi tu (care nu recunoşti că tu m-ai montat şi că ai învins prin asediile mele lungi şi nimicitoare).
Nu, domnule. Not my cup of tea. Prefer să ţin blog de festivaluri, că e mai paşnic. În curând, IconArts, Festivalul Atelier de la Sfântu Gheorghe şi FDR Timişoara. Care mai ai un festival şi vrei să angajezi un blogger, eşti binevenit. Care ai un scandal pe rol, ia cu apă rece.
Eu sunt Elveţia şi sunt completamente neutră. Un cântec vesel să cântăm.
Acum întrebarea e cum stai cu yodelingul?
like a boss.
si eu sunt tot pacifist. da’, am dus-o mai bine ca mercenar.
oameni diferiţi, experienţe diferite.
Elveţia este ea neutră, dar nu şi neajutorată. O eventuală invazie ar putea reusi doar cu costuri foarte mari – rezerviştii au echipamentul şi arma acasă, şi sunt organizaţi teritorial ca “a doua armată” (deci motivaţi să-şi apere regiunea/localitatea).