Sânge şi metafizică

Era marea zi a procesului. În faţa tribunalului era înghesuială, de nu puteai arunca un ac. Toate tabloidele şi saiturile de scandal erau adunate, de ai fi zis că a înviat Michael Jackson. Unii reporteri îşi formulau deja în gând titlurile senzaţionale ale zilei: „ŞOC! MERCEDES GONZALES, cu mâinile pătate de SÂNGE! Cea mai DEMENTĂ ucigaşă ÎN SERIE din lume, CONDAMNATĂ PE VIAŢĂ!” Unii ştiau nu doar majusculele, ci şi termenii pe care îi vor boldui, respectiv italiza.

Pentru că în fiecare zi, câte o pseudovedetă îşi pune silicoane, îşi pune botox sau îşi pune bărbatul s-o prindă în flagrant deliciu cu amantul. Dar o dată în viaţă – scuze, O DATĂ ÎN VIAŢĂ (de atâta exces de majuscule, tabloizii începuseră să şi gândească în majuscule, ca o formă nouă de deformaţie profesională), deci, O DATĂ ÎN VIAŢĂ apuci să vezi, faţă în faţă, o femeie care a torturat şi ucis în chinuri nu mai puţin de 382 de bărbaţi. Bărbaţi de toate vârstele, culorile şi etniile. Bărbaţi săraci, amărâţi care fumau mucuri de ţigări şi beau poşirci ieftine, dar şi miliardari vestiţi, cu afaceri sclipitoare şi insule private în Caraibe. Celibatari înrăiţi, dar şi taţi, ba chiar bunici de familie, pe care-i plânseseră câte două generaţii, după ce cadavrele mutilate îngrozitor reuşiseră să fie identificate pe baza danturii. Politicieni, sportivi, oameni de afaceri, muncitori, şomeri sau poliţişti. Printre victime se afla şi un preot. Nu puteai identifica un pattern psihologic, care să dea o justificare selecţiei victimelor, sau ordinii în care fuseseră ucise.

Detaliile crimelor nu fuseseră dezvăluite în totalitate de către poliţie, pentru că, se spune, starea atroce în care fuseseră găsite cadavrele l-ar fi făcut pe doctorul Mengele să dezvolte un complex de inferioritate. Se ştiau banalităţile: că unii fuseseră evisceraţi de vii, că alţii fuseseră spânzuraţi de testicule până când li se sfâşiase scrotul din cauza propriei greutăţi, că alţii fuseseră tăiaţi cu fierăstrăul mecanic cât erau încă vii, apoi asistaseră, cu ochi muribunzi, la trasformarea diverselor bucăţi din corpul lor în pastă de mititei; şi ultimii fuseseră siliţi să mănânce mititeii rezultaţi din carnea grupului precedent de victime până când muriseră sufocaţi.

Gândurile tabloizilor fură întrerupte de maşina de poliţie care o aducea pe vestita criminală în serie. Pentru prima oară în istorie, bliţurile aparatelor de fotografiat profesioniste vor lumina chipul acestei Aileen Wuornos a epocii ei.

Uşa se deschise. Din maşină apăru o femeie frumoasă, fragilă, cu aer de doamnă. O persoană elegantă, pe care ai fi văzut-o mai degrabă bând un frappucino cu prietenele, după o sesiune de shopping, în downtown. O clipă, toată suflarea din faţa tribunalului îngheţă. Apoi, se auziră zumzetul neîncetat al camerelor foto, ţipetele câte unei reportere mai săltăreţe: „Mercedes! Dă-ne detalii despre crimele tale!”, şi, de după banda protectoare de poliţişti, câte un răget fioros: „Puta nenorocită, tu mi l-ai ucis pe Miguel! O să rezolvăm să mori otrăvită în închisoare!”

Judecătoarea o privi surprinsă. Era în pragul pensionării – împărţise dreptatea, cât putuse ea de just şi de obiectiv, de îndată ce devenise magistrat. Văzuse zeci de mii de răufăcători, de la hoţi de găini la criminali recidivişti. Dar niciodată nu i se întâmplase să simtă o asemenea simpatie faţă de o acuzată. Mai ales că Mercedes Gonzales nu dorise un avocat. Voia să se apere singură.

O clipă, se gândi că poliţia greşise, că luaseră persoana nepotrivită. Sau că Mercedes, cu aerul ei de nobleţe înnăscută, se sacrifica de dragul altcuiva. Dar, nu. Acea amprentă fugară, uitată pe ficatul celei de-a 382-a victime, era edificatoare. Din păcate.

„Acuzata Mercedes Gonzales?” întrebă judecătoarea. Recunoşti că ai mutilat şi ucis în chinuri 382 de oameni?”

„Nu erau oameni, doamnă, erau bărbaţi”, mărturisi Mercedes Gonzales, privind-o cu ochi limpezi şi luminoşi pe judecătoare.

„Ce te-a determinat să comiţi asemenea atrocităţi, Mercedes Gonzales?”

Se făcu linişte. Până şi nevasta defunctului Miguel, care înjurase fără să se repete de când coborâse ucigaşa în serie din maşină şi până acum, îşi ţinu respiraţia. Avea nevoie de un răspuns. Trebuia să înţeleagă de ce e silită ea să stea nebătută de două luni şi jumătate.

„Doamnă judecătoare…”

Mercedes tăcu şi luă aer în piept. Tensiunea era densă, aproape palpabilă. Se auzea zbârnâitul neonului din tavan.

„Toţi aceşti bărbaţi au avut impresia că ‚NU’ înseamnă ‚poate’.

***

Mercedes Gonzales a fost achitată.

(text publicat anterior într-o revistă, am uitat care.)

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

7 Responses

  1. George says:

    toti acesti barbati l-au avut in comun pe disperantu’ “Nu poate”. :)))

  2. Joker says:

    Cu tristete te anunt ca am intalnit o categorie de femei care spun “nu” ca tu sa intelegi “poate”. Iar apoi ii asmut pe nefericitii prinsi in plasa (intotdeauna mai multi) sa se lupte intre ei in arena, ea urmand “sa se dea” invingatorului. Perversiunea nu e monopolul barbatilor, stii. Si sunt multe care gandesc asa.
    Altfel, frumoasa schita.

    • Lorena Lupu says:

      sunt diferenţe de tonalitate între un “nu” jucăuş, care lasă loc de “poate” şi un “nu” ferm.

  3. Dora says:

    “Nu” inseamna intodeauna “NU”.
    Cateodata “Nu (boule)” si alta data “Nu, (du-te-n ma-ta de tampit/had/vaisteauata)!”. N-am intalnit nici o (cu sensul de “nici macar una”, ca sa fie clar) femeie care sa zica “Nu” si sa vrea sa zica “Poate”. Asta e doar in capul unor asa-zisi masculi (masculi sunt tot in capul lor). Pe astia nici faptul ca esti maritata cu unu’ cam de ‘spe mii de ori mai aratos, mai tanar, mai misto din toate punctele de vedere decat ei nu-i dezarmeaza.
    Nici faptul ca stiu ca esti indragostita de tipu’ ala cu care esti maritata si-i mai misto decat ei (pen’c-ai verbalizat-o de-a lungul timpului).
    Nici faptul ca lucrati intr-o companie a carui politica e data dracu’ cand vine vorba de hartuire sexuala si stiu ca si-o pot lua in barba rau tot vor ei sa creada ca acea “NO-NO situation” (scris si pe fata si pe dos) are undeva un “poate”.
    Si ai dracu’ sa fie ei si daca au sanatate pana nu confunda faptul ca esti amabila cu “a zambit, tre’ ca flirteaza cu mine”. Nu flirteaza, laba trista! Nu ar flirta nici daca ai fi ultimul barbat de pe pamant. S-ar duce dracu’ si mai repede ar fute un orangutan si-ar incepe o noua specie.
    Amabila e pentru ca ASA E EA (majuscule bolduite) cu toata lumea, nu are de-a face cu tine. Politetea tine de educatie. Flirtul e flirt. Daca le confunzi esti doar un amarat disperat care a trait dracu’ degeba.
    O fi clar acu’?
    La fel cum nu inteleg ce-o fi in capu’ unor purii grasalani (sau nu, chelbosi sau nu) de la alte mase cand te privesc insistent incercand sa iti “prinda” privirea, desi tu te intretii cu acelasi “hottie” care nici nu casca ochii-n telefon, nici nu casca pur si simplu (sa zici ca i s-a facut umflatului mila de tine ca “uite ce o ignora legitimu’ sarmana faptura, hai sa-mi fac o pomana cu ea”).

    (pff! nu pot sa cred c-am scris atat de pe sleau… 😮 Lorena, stiu ca ai ceva influenta asupra celor care te citesc!)

  4. Dora says:

    PS: Cand am vrut ca doi sa se “bata” pentru mine, le-am spus amandurora “da”. Pentru ca imi placeau amandoi. Si-am vazut eu mai incolo.
    Daca insa unu’ caruia i-am spus “nu” l-a luat drept “poate” si a ales sa se “bata” eu nu pot decat sa-mi zic: “Ma, daca tot e greu de cap, las’ sa si-l sparga dracu’, scapa lumea de un prost… In plus, daca nu intelege cand i se vorbeste, poate-o intelege cand vede desenu'”…

  5. Joker says:

    Draga Dora,
    In mod evident, avem experiente diferite. Insa te asigur ca si ale mele sunt cat se poate de reale. Si nu s-au petrecut la serviciu, asa ca nu poate fi vorba de hartuire la locu’ de munca, cum.. presupui.
    Da, sustin in continuare ca perversiunea nu e monopolizata de genul masculin. Exista SI femei-capcana, asa cum exista SI masculi idioti, toti condusi de instincte animalice. Si nu vad cum m-ai putea contrazice cu argumente credibile, altele decat presupuneri nefondate despre o persoana pe care nu o cunosti.
    Mie mi s-a parut ca postarea greseste prin generalizare. Daca tu consideri firesc ca cele doua genuri sa fie in conflict prin definitie, ca unul e perfect prin definitie iar celalalt e defect prin definitie, te priveste.
    Toate cele bune iti urez.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: