Şase tipuri de divorţaţi pe care îi cunoaştem cu toţii

Toţi aţi avut în grupul de prieteni perechea de porumbei perfecţi. Oamenii ăştia stăteau bot în bot cât era ziulica de lungă, se uitau lung şi siropos unul la celălalt, îşi şopteau dulci nimicuri şi dacă voiau să lase impresie, mai şi beau dintr-una şi aceeaşi sticlă, să sugereze că ei de fapt sunt una şi aceeaşi persoană.

Dar iubirea cea mare şi eternă se termină mereu într-o zi ploioasă, când el sau ea află că nu se mai poate, că eşti prea bun(ă) pentru mine şi nu te merit, că Mariţa o s**e mai bine sau că Ghiţă e mai generos la bani. Şi atunci, intervine ultima noapte de dragoste, întâia noapte de divorţ.

Şi întotdeauna, dar întotdeauna, regăsim următoarele prototipuri de comportament:

A) Divorţaţii hateri

Să nu-l văd pe porcul ăla odios şi sinistru, care mi-a distrus cei mai frumoşi ani de viaţă obligându-mă să adun cutii goale de bere şi ciorapi împuţiţi de pe podea. Dar ştii ce împuţiţi erau ciorapii lui, fată? Dacă îi miroseau francezii, le venea o idee de un sortiment nou de brânză.

Cine, mă, târâtura aia mincinoasă? Mă întreb pe ce prafuri nesfinte eram când mi-am udat-o în ea, gizăz. Atât de proastă, băăăă. Şi se mai şi credea frumoasă. Da, frumoasă cu limba rusă, să moară mă-sa.

Mamă, câtă ură. Ajungi să te întrebi de ce s-au suportat ăştia atâta timp, dacă le era atât de greu. De ce permiteau să le fie distrusă viaţa cu atâta generozitate.

Bonus: Când se mai iau la ceartă şi cu tine, pentru că aud din varii surse că ai fost la o cafea cu “porcul” sau cu “târâtura”, chit că era în interes strict profesional şi până una-alta, ei s-au despărţit, nu tu.

B) Divorţaţii fake

La polul opus se află ăia care “rămân prieteni”. Şi se laudă la toată lumea cât de prieteni au rămas, că doar oameni suntem cu toţii, şi “eu nu-l vorbesc niciodată pe Costel de rău”.

Dar interacţiunea e atât de forţată, de prefăcută şi de falsă, încât aproape că ţi-e frică să te îndepărtezi. Să nu cumva să piardă unul controlul şi să-l sufoce pe celălalt.

Paradoxal, deşi A se înjură cu spume şi B mimează cu eforturi supranaturale că-s ok, impresia nerostită e că B se urăsc mult mai tare şi mult mai profund decât A, numai că-i împiedică varii interese să se exprime.

C) Divorţaţii miloşi

Uite, mă, cum a ajuns ăsta, săracul, toate sunt şifonate pe el. Ştii că pe când era cu mine, avea mereu cămaşa impecabilă? Uite-o, mă, pe amărâta asta că ia autobuzul. Nu mai are şofer la scară ca atunci când o duceam eu unde voia ****a ei.

Divorţatul sau divorţata care nu mai poate de mila celuilalt e în general persoana mai afectată de despărţire. Şi evident că nu e urmă de milă acolo. E un fel de bucurie perversă şi răutăcioasă la adresa faptului că, de când nu mai e cu tine, celălalt a picat cu capul înainte în abisul falimentului şi i s-a defectat şi fierul de călcat. Pentru că necazul nu vine niciodată singur. Dacă ar fi după mintea milosului, i-ar mai dori celuilalt şi cancer, să mai aibă un motiv de milă.

D) Divorţaţii secretoşi

Ăştia se despart fără să spună nimănui nimic. Brusc, îi vezi singuri. Când întrebi de celălalt, nu-ţi spun că eşti pe lângă subiect, pentru că nu mai e nimic acolo, ci “e la treburile lui / ei”.

Uneori trec luni, sau ani, alteori primeşti o invitaţie la altă nuntă şi descoperi că unul din miri e divorţatul secretos şi pe care îl întrebai acum trei zile ce face fosta, că nu-ţi indicase nimic că e fostă. Şi toată lumea din jur: “Ce, mă? Dar de când e poligamia legală în ţara asta?”

Senzaţia mea cu ăştia e că fie sunt introvertiţi şi pur şi simplu n-au chef să dea raportul tuturor băgătorilor în seamă legat de treburile lor private, sau sunt cupluri care s-au despărţit de comun acord autentic, ambii sătui sau plictisiţi de relaţie, şi atunci nu au resentimente, să spele rufele în public. Sau speră că e o pauză trecătoare şi se vor împăca. Până când vine invitaţia la noua nuntă.

E) Divorţaţii bocitoare

Ce mă faaac? Unde mai găsesc eu pe cineva să mă iubească? Era sufletul meu pereche, bruhuhuhu.

Tu: Păi, de vreme ce nu e aici, am zice că nu era.

Ba era, dar trece printr-o perioadă dificilă. Sau nu ştie ce e cu el / ea. Sau a fost influenţat(ă) de mă-sa / ta-su, etc.

Tu: Baby, ai citit Romeo şi Julieta? Toată Verona îi influenţa să nu fie împreună, că-s mafioţi rivali, şi tot au murit unul în braţele celuilalt. Crezi că sufletul pereche e atât de influenţabil dacă-i zice mă-sa că nu-i plac sarmalele tale?

Tu nu ştii nimic, viaţa mea s-a terminat, mă duc să mă arunc de la parter, mă duc la bucătărie să-mi împlânt în pieptul dezgolit linguroiul de lemn, să se termine cumva această durere sfâşietoare, bruhuhuhu.

Paradoxal, te pomeneşti că empatizezi mut cu dezertorul / dezertoarea. Nimeni nu poate trăi 24 de ore pe zi, şapte zile pe săptămână într-o interminabilă telenovelă.

F) Divorţaţii femei independente şi pline de bani

Da, a plecat, pierderea lui / ei. Acum măcar am oportunităţi noi de explorat. Totul e ok, nu sufăr, pe bune, mi-a făcut un bine. Am toată viaţa înainte, şi oricum şi Jason Momoa / Angelina Jolie sunt single, acum e şansa mea, lol.

Da, mă, nu-mi pasă. Chiar nu-ţi bate capul. Sunt mai fericit(ă) ca oricând.

Şi exact ca în cazul lui B, care în mod vizibil au boală unul pe celălalt mult mai înfocat decât A, F suferă în mod vizibil mult mai mult decât E.

Voi ce tipologii de divorţaţi sunteţi? Ce tipologii de divorţaţi cunoaşteţi?

***

Povestea ta de amor cu acest blog poate continua oferind autorului o cafea. Aici.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe Tiktok.