Sever vrea severitate

Care cum se alătură dreptei, e cuprins brusc de setea imposibil de a satisfăcut de a da cu pumnul în masă, de a arăta cine e șeful și masculul alfa în sector, de zici că vor să-și facă trupă de manele de mâine.

Cum devii de dreapta și conservator, cum te apucă subit o vrie și o intransigență cruntă, de zici că ți-a intrat o muscă în c și trebuie să strângi aprig din buci, că nu iasă cu c*** pe ea și să păteze chiloții Victoria’s Secret ai nevesti-tii, pe care îi porţi tu pentru că e o lege a lui Murphy. Cu cât gigel e mai alfa, mai mascul încordac şi mai tradiţional, cu atât maschează fetişuri mai dubioase. Că un bărbat cu nevoi şi preferinţe comune nu are nevoie să facă pe durul. Doar cei cu vise recurente că vine Angelina Jolie în costumul din Maleficent şi le striveşte ouţele cu tocul. Vise din care se trezesc cu o pată umedă şi vinovată pe pijămăluţă. Apoi, să compenseze, bagă necruţare pă sistem turbo şi fioroşenie la max.

Iată ce a produs măreţul Sever Voinescu.

Saaay whaaat, târfă mică şi perversă? Nu crezi în învăţământul centrat pe plăcerea elevului? Păi, hai să îţi zic de ce există şcoli in the first place. Special pentru elevi. Participarea şi dorinţa de a învăţa a elevilor face şcoala să fie valoroasă sau relevantă. 

Hai să îţi zic rolul profesorului, motivul pentru care acesta e plătit din impozitele contribuabilului sau din taxa studentului. 

Rolul lui e – uimire – taman acela de a sluji nevoia de educare a studentului. A SLUJI. Nu a se împăuna cu cine mi-s io şi câtă valoare am. 

Un profesor fără studenţi e nimic şi nimeni. Un profesor care nu are cui să predea e un şomer oarecare. Un profesor pe care nu îl interesează să cucerească implicarea, atenţia şi da, în cele din urmă, plăcerea de a învăţa a elevilor e o pierdere de timp pe bani publici sau privaţi. 

Să crezi în învăţământul centrat pe profesor e ca şi cum ai crede în medicina centrată pe medic sau transportul în comun centrat pe şoferul de autobuz. 

No, little b**ch. Atât medicul, cât şi profesorul, cât şi şoferul de autobuz există pentru a rezolva diversele necesităţi ale contribuabilului. 

Valoarea lor profesională constă taman în realizări la care ajung, legate de elev – pacient – călător. 

Nu ne ducem la staţia Vatra Luminoasă să-l transcendem spiritual pe şofer, ci pentru că nişte pasageri au treabă acolo. 

Clientul nu e şoferul, ci plătitorul de bilet. 

Drept care, hell right, Severică, modul în care e integrat studentul e singurul care contează. Şi da, contează să înţelegi: că unii au job şi chiorăsc noaptea să înveţe cursurile. Că unii au părinţi divorţaţi şi sunt traumatizaţi de experienţă. Că unii asimilează mai greu şi alţii mai uşor. Că unii au nevoie de tough love, şi alţii de susţinere şi încurajare, pentru a progresa. 

Educaţia de una singură, fără subiecţi cărora să le fie oferită, nu există. Iar atât timp cât scopul ei ultim este şi ar trebui să fie elevarea lor, nu gâdilarea în anus cu o pană de păun a domnului rector Cutărescu, singurul mod în care universităţile îşi vor menţine relevanţa într-o societate care nu te mai presează să dai la facultate după bac va fi prin deschidere faţă de nevoile specifice ale studenţilor. 

Unde nu sunt studenţi, nu sunt nici bani de la bugetul de stat, nici bani din taxe, iar asta ne spune exact în jurul cui trebuie centrat actul educaţional. 

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

 

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

5 Responses

  1. Traian says:

    Vai ce m-a enervat ăsta. Şi prostul pare tânăr, cum căcat a ajuns la concluzii din astea? Dobitoc.

  2. mujina says:

    Am dat un Google să văd ce alte activități a mai avut domnul, că nu mai țineam minte decât „ceva cu politică”, și ce văd… Moderator și realizator al emisiunii Europa Christiana pe Trinitas TV. Se leagă perfect cu profilul educației tradiționale, ortodoxe și verzi. Dacă ceva îți face plăcere, din start e suspect.
    Îmi amintesc când eram în școală și s-au introdus „alternativele”. Și părinții, și profesorii erau nemulțumiți. Nu de conținut, că mulți din ambele tabere nu erau echipați să-l proceseze. Ci de faptul că prea erau colorate și cu poze la fiecare pagină. Ce să învețe copiii din asta? Când profesoara de franceză a început să vină cu casetofonul de-acasă și să ne pună melodii ca să analizăm versurile (am prins o grămadă de gramatică și vocabular de-acolo!), a fost certată de director că trage mâța de coadă la ore. Și câte altele. Nu mai zic de profesoara de suedeză de la Limbi Străine, din București, care era de pomină și când eram la facultate (și sigur cu mult înainte) pentru cum își umilea studenții și care a făcut vâlvă acum câțiva ani – vai, ce apărată a mai fost pentru că obține rezultate, domne!
    Bine că n-am copii.

  3. Alexandra says:

    Oare in cate alte domenii i-ai putea aplica acest argument tembel, pana sa se prinda?
    ‘sa ceri parerea clientului despre cum sa creezi produse mai bune’
    ‘sa ceri parerea angajatului despre cum sa creezi o cultura mai faina in companie’
    ‘sa ceri parerea soferilor despre ce ar vrea la o masina’
    Vai ce “absurdidati” 🙂

  1. March 27, 2022

    […] fost trimis de un domn profesor care nu a fost de acord cu satira mea la adresa lui Sever Voinescu (aici) legat de mentalitatea lui, cum că școala ar trebui centrată pe profesor, iar pe studenți să-i […]

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading