(postat iniţial pe Yahoo 360, pe 15 iunie)
1) Shaorma. În ultima perioadă, s-a deschis o shaorma după colţ. Are cea mai delicioasă carne de pui, tot soiul de cutiuţe cu prafuri miraculoase care dau o aromă de vis, un deliciu de cornişoni muraţi şi condimentaţi, şi un shaormeur (shaormar? shaormist? shaormolog?) de o amabilitate extremă (extrem-occidentală sau extrem-orientală, în antiteză cu indolenţa middle-eastului.) În consecinţă, am făcut o shaorma-addiction (acum, vara?? for christ’s sake!!), care mă face să mă simt cumplit de vinovată faţă de silueta mea îndelung muncită şi scump plătită. Cred că de mâine începe Săptămâna Multiculturală a Iaurtului şi a Fructelor Acrişoare! Am zis!
2) Telefonul mobil mi l-am pierdut azi. Am simţit la metrou că intră un tanc de muiere în mine, ba i-am mai zis şi scuze. Aşteptam şi un telefon… Pe la 4, ce zic eu: fuck, hai să sun eu. Mă cat prin buzunare, nada. Prin geantă, tanpoco. Rog pe cineva sa ma sune. Abonatul Vodafone, adică eu, nu pot fi contactată. Futu-vă muma-n cur de hoţi nenorociţi, încep să urlu la lună, ca un lup veritabil, deşi era soare. OK, rapid la prima reprezentanţă, pac cartela blocată, găsesc şi un mobil acceptabil ca preţ. Bun, dar agenda??? Ce mă fac fără agendă? Teoretic, mă tot angajez de fiecare dată să-mi scriu toate numerele într-un carneţel, dar carneţelele le pierd. Iar n-am numere de telefon… Am în schimb un telefon nou şi gol.
Cred că nu există atac de panică comparabil cu acela care mă cuprinde de fiecare dată când mi se fură telefonul. Tipa de la reprezentanţa Moşilor mă ştie şi mă salută zâmbind, în timp ce eu mă las pe scaun clătinându-mă pe picioare. Aşa cum mă ştie şi shaormeur-ul (-arul, -istul, -ologul sau ce vreţi voi). Aşa cum mă ştie şi tipa pet-chioşcului de unde cumpăr mâncarea pt. Pulică. Asta înseamnă oare că încep să mă transform într-o tipicară?
hi, hi, hi, am avut si eu un Pulica, vorbesc serios!
dar a murit 🙁 … era un persan superb adus direct de la muma lui din UK cu avionul, o juma de pastila de somn, nu mai stiu de care si ascuns in bagaj
binenteles ca l-au vazut la infraverdele ala … eiii, mult de povestit
imi cade fatza cand ma gandesc la el si cum s-a dus
asaa ca vroiam sa zic numa’ c-a purtat cu cinste si mandrie numele de Pulica-n scurta lui trecere pe pamant
da… animăluţii noştri iubiţi, care nu ne permit o viaţă socială activă. :))
asa-i, numa’ iei ie divina =))
exact
No, mi-a placut, ca si mie imi place shaorma de mor. Telefoanele le pierde iubitul meu, eu nu.