Şi Dumnezeu are un Dumnezeu

Alin Dincă este vocea, faţa (frumoasă, de rege gotic) şi creierul trupei de rock Trooper. Totodată, este cea mai activă feministă din lista mea de prieteni pe Facebook. Pentru că azi, Trooper lansează o piesă nouă, şi pentru că noi, feministele, trebuie să ne ţinem una pe alta în braţe, că altfel, v-o spune orice carcalete cu figuri de macho, nu ne ţine nimeni, vă prezint ceea ce e preambulul unui interviu mai lung şi mai complex.

Trollywood: Lansezi azi o piesă intitulată Maturizare. Nu ţi se pare un titlu prea nesexy şi pleoştit pentru o piesă rock?
Alin Dincă: Am vrut să ducem mai departe povestea piesei “În ziua a opta”. Aceasta este o piesă în care am căutat să-mi imaginez cum s-ar derula o discuţie dintre Dumnezeu şi Dumnezeul Lui. Sătul de tot ce se întâmplă pe aici, îi cere “superiorului” să îl ia de pe Pământ. El conştientizează că lucrurile sunt scăpate de sub control.
Prin urmare, avem un subiect serios în care nu îşi prea găsea locul latura sexy.

Trollywood: Şi continuarea care ar fi?
Alin Dincă: Maturizare duce totul mai departe. În piesa asta, am ajuns la concluzia că nu mai există şansă de scăpare. Suntem captivi într-o lume care merge cu paşi siguri spre autodistrugere. Am reuşit să pierdem legătura cu tot ce am fost şi cu tot ce am fi putut să fim. Este un cântec foarte trist… ca mesaj. Muzica este însă în disonanţă. Este puternică şi înălţătoare.

Trollywood: Îmi aduci aminte de o piesă a lui Elton John, “I think I’m Gonna Kill Myself”. Nu neapărat înălţătoare, dar foarte veselă. Cea mai zglobie moarte din istorie.
Alin Dincă: Sunt un mare fan Elton John. El ştie mai bine cum este treaba 😀

Trollywood: Realmente vezi maturizarea ca pe un lucru atât de fatidic sau e doar lipsă de magneziu?
Alin Dincă: Este maturizarea mea. Este o maturizare forţată şi tristă. Maturizarea asta m-a făcut să înţeleg exact că suntem pe margine.

Trollywood: Dar tu nu eşti tocmai pe margine. Te bucuri de popularitate, ai o trupă care merge bine, o agendă plină. Ce-ţi lipseşte – ţie personal?
Alin Dincă: Tocmai pentru că intru în contact cu atâţia oameni, am reuşit să privesc lumea şi prin ochii lor. Am învăţat să las la o parte măştile şi personajele mele. Popularitatea, trupa, agenda sunt doar ale mele. Acum. Pe termen scurt. Ideea este: ce fac eu bine pentru copilul meu? Nu mă mulţumeşte faptul că, în acest moment, mie îmi este bine.

Trollywood: Dar poate că lucrurile pe care le poţi face bine pentru copilul tău constau tocmai în măştile şi în personajele tale.
Alin Dincă: Este un punct de vedere. Însă nu vreau să risc. Prefer să mă străduiesc să schimb lucrurile încât, într-o zi, schimbarea să fie vizibilă cu ochiul liber.

Trollywood: Am văzut că eşti foarte activ pe Facebook când vine vorba de cauze sociale. Cum s-a dezvoltat în tine latura asta cetăţenească?
Alin Dincă: A fost mereu activă. Numai că, înainte, eram prea mic. La propriu şi la figurat. Am căutat “să contez” mai întâi. Iar când am simţit că pot să fac ceva, am făcut. Educaţia primită de la bunicii mei a fost baza. Bunicul meu a fost un om vertical. Deştept. Cult. Autentic. Am învăţat de la el enorm de multe lucruri. Şi mare parte din ce sunt astăzi i se datorează lui. Nu prea se mai “fabrică” modelul ăla.

Trollywood: Ai copilărit la bunici? Hai, povesteşte-mi o amintire cu bunicii tăi.

Alin Dincă:
Bunicii m-au crescut. Era comunismul în floare. Părinţii erau la muncă. Nici bonele filipineze nu apăruseră încă. Aşa că am crescut cu bunicii din partea mamei. Ei mi-au pus prima carte în braţe, ei m-au învăţat să scriu, bunicul meu aducea mereu de la anticariate Pifuri. Aşa am învăţat franceza. Ei m-au dus în prima zi la şcoală, ei m-au învăţat să leg cărţi la presă, ei m-au învăţat o mulţime de lucruri care, poate, în ziua de astăzi nu mai înseamnă mare lucru. Însă, în mine au format o lume uriaşă.

Trollywood: Şi cine a format feministul activ şi implicat, pe care l-am văzut eu cu ochii mei apărând drepturile femeilor taman de câteva proaste retardate cronologic şi cultural, printre altele?
Alin Dincă: S-a format de la sine. Din punctul meu de vedere, este vorba despre drepturile omului, pur şi simplu. Sunt obosit să văd că în 2017, în România, lucrurile astea sunt privite cu nepăsare. Puţini sunt mişcaţi când aud prin ce torturi trec unele femei. Cumva, este un obicei naţional. Nu mai pot nici să văd indiferenţa autorităţilor, a clasei politice. Nu înţeleg. Sunt sute de mii de cazuri anual, şi in mod bizar, noi nu privim asta ca pe o problemă. Păi, să nu mori de nervi şi frustrare?

Trollywood: De ce ai muri? Eşti mai util viu decât mort. 😀
Alin Dincă: Cedează capul! Nici eu nu aş vrea să mor. Sunt unul dintre nebunii care ar vrea sa trăiască 300 de ani.

Trollywood: Şi totuşi, dacă vorbim de maturizare, ai remarcat şi ceva aspecte pozitive, chiar dacă nu cânţi despre ele?
Alin Dincă: Sunt mulţumit şi recunoscător pentru tot ce se întâmplă în viaţa mea personală. Sunt norocos din punctul ăsta de vedere. Mă bucur să ajung seara acasă. Cât despre Trooper, suntem nişte prieteni buni care cântă împreună de 20 de ani. Din fericire, multă lume rezonează cu muzica noastră.

Pentru muzică, evenimente şi merch Trooper, puteţi consulta siteul grupului sau pagina lor de Facebook.

Foto: Lenore.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. Nico says:

    Am un respect deosebit ptr Alin. E un om…real!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: