De îndată ce ştirea cu stomatologul groazei a devenit un succes de internet, opinia publică, în loc să facă ce trebuia, şi anume, să-i boicoteze definitiv cabinetul, a început să-l acopere cu atenţie. Hopa, s-a dus frumos Antena 1 să-i ia interviu, iar ăsta a început să abereze grotesc, ca un Mengele al vremii lui, că asta e, nu-mi pare rău de ce am făcut, şi nici nu aş avea motive să-mi pară rău. Şi, desigur, subsolul s-a umplut de înjurături.
Parcă văd că în cel mai scurt timp, individul devine “personaj controversat”, ajunge la toate emisiunile de gunoi monden, în înjurăturile plebei, şi se adaugă cu succes gloatei de psihopaţi la modă, de care sunt pline televiziunile.
“Vrem presă de calitate”. Vreţi o pulă. Vreţi să vă etalaţi aptitudinile şchioape de carcalaci injurioşi pe la subsolul câte unei ştiri cu un om vizibil greşit din fabrică. De aceea sunt ăştia omniprezenţi, în timp ce un om care chiar încearcă să construiască ceva e atât de dificil de promovat.
Sincer să fiu, cei care construiesc ceva se marketează plictisitor. Le lipseşte acel ceva numit fler, care să le permită să-şi ia opera la pilă. 😀 *’pilă’. 😀
Probabil că ai dreptate, dar aici intervine sindromul casnicei harnice. Şi anume: “când eu muncesc atât pe chestia aia, nu vii tu să intri cu noroi pe tălpi”. Impostorii n-au problema asta, pentru că ei nu muncesc.