Și totuși, de ce nu putem avea căsătorii de același sex?

Ştirea despre care n-am apucat încă să scriu, dar repar asta chiar acum, este că, pe 23 mai, CEDO a condamnat România de încălcări ale drepturilor omului, în procesele intentate de 21 de familii de același sex a căror uniune nu a fost recunoscută în fața legii.

Aici, retorica auriştilor şi a tradiţionaliştilor e: vaai, cum să lupţi împotriva ţării tale, ce român eşti tu blabla.

Faptul că sunt român nu mă face să închid ochii când ţara – şi nu toată ţara, ci politicienii momentului, sau instituţiile locale – încalcă drepturile unor oameni. Pretenţia că aceste specimene ar alcătui ţara e o insultă la adresa inteligenţei cititorului.

Pe aceeaşi retorică, securiştii lui Ceauşescu îi forţau pe cetăţeni să închidă ochii la abuzuri repetate la adresa “duşmanilor sistemului”, “chiaburilor” şi aşa mai departe, în ideea că cine-i critică pe ei e antiromân şi alte bull$h!turi. Uhm, nu ţine. Faptul că nu aprob politica homofobă şi transfobă a unui grup de oameni NU înseamnă că sunt antiromân. Înseamnă doar că respectivul grup de oameni e obligat să-şi schimbe politica.

Toţi cetăţenii României, indiferent de orientare sexuală, plătesc aceleaşi impozite şi contribuţii la stat, şi prin urmare, ar fi corect, atât legal, cât şi moral, să beneficieze de aceleaşi drepturi. Nu există scutiri de taxe pentru gay, lesbiene, transgenderi sau bisexuali, să se justifice refuzul dreptului la căsătorie şi al tuturor drepturilor derivate de aici: proprietate comună, moștenire, obligație de susținere reciprocă, de întreținere, de vizită la terapie intensivă, etc. Orice încercare a unui cuplu de acelaşi sex de a se înregistra la Oficiul Stării Civile are parte în prezent de un refuz. Iar acesta este o încălcare a dreptului la viaţă privată şi de familie.

Procesul familiilor LGBT este, până în prezent, cel mai mare proces colectiv pentru recunoașterea dreptului la viață privată și de familie din Europa. Un class action iniţiat în primă fază de unul dintre fondatorii asociaţiei ACCEPT, Florin Buhuceanu, şi de partenerul său, pentru că statul român refuza să recunoască relaţia de familie dintre ei. Pe parcurs, li s-au alăturat treisprezece cupluri de femei şi alte şapte cupluri de bărbaţi.

Publicaţia Gândul a realizat un interviu cu Iustina Ionescu, avocatul care i-a reprezentat pe cei 42 de reclamanţi în acest proces. Iustina spune: “Sunt situații de viață de care te lovești pas cu pas. Într-adevăr, în cele mai grele momente oamenilor le lipsește protecția statului și realizează ce pierd prin faptul că pe ei statul nu îi recunoaște. Și cel mai adesea vorbim despre situații în care unul dintre parteneri este în spital, bolnav, are o intervenție chirurgicală, de exemplu. La Terapie Intensivă nu poate să intre decât soțul sau rudă de gradul I. Aceste familii nu se încadrează în niciuna dintre aceste variante în acest moment, conform legii. Deci e vorba de oameni care și-au stat alături zi de zi, ani de zile, poate zeci de ani, cum e cazul unuia dintre cuplurile din acest caz de la CEDO.”

ACCEPT a iniţiat şi o petiţie aici, prin care oferă oamenilor posibilitatea să-şi exprime susţinerea faţă de cauza celor 42, mai ales că principalul argument invocat de România în apărare este atitudinea ostilă a majorităţii.

Numai că, atunci când vine vorba de viaţa personală şi de familie a doi adulţi care decid de comun acord să-şi unească destinele, nu prea e treaba nimănui altcuiva să se bage. Ionel obişnuit nu cere părerea naţiunii înainte să decidă că se însoară cu Mărioara obişnuită, şi nici nu e cazul s-o ceară. E strict decizia celor doi, şi cam atât. Cât timp ambii sunt eligibili legal pentru căsătorie, parteneriat civil sau whatever nume decide legea că merită această uniune, şi ambii vor, cam asta contează şi nimic altceva.

Pretenţia unor gigei sau gigele că le spun altora pe cine să iubească şi cum să trăiască e o intruziune pe care n-o justifică absolut nimic.

Prin urmare: aştept cu mare emoţie să avem şi noi dreptul de a ne căsători cu persoane de acelaşi sex, dacă asta e fericirea noastră.

Q & A: Păi da, dar eu sunt dac verde şi nu sunt de acord.

Asta am explicat mai sus, că e irelevant dacă eşti sau nu de acord, de vreme ce nu faci parte din respectivul cuplu şi nu e vorba de treaba ta.

Păi da, dar eu cum explic copiilor?

Exact cum le explici şi căsătoria straight. X şi Y se iubesc şi au decis să-şi construiască o viaţă împreună.

Păi da, dar o să avem vecini de acelaşi sex.

Şi? Sunt atâţia vecini de sexe opuse cu care nu comunici. Nu te obligă nimeni să interacţionezi cu oameni cu care nu vrei să interacţionezi. Ideea de bază e că ei au dreptul la fericirea lor, aşa cum ai şi tu dreptul la a ta.

Păi da, dar Dumnezeu…

Ai vorbit tu personal cu Dumnezeu, să ştii ce părere are? Că dacă nu, intermediarii mai aberează.

Păi da, dar Sodoma şi Gomora…

În acel text, era vorba de nişte desfrânaţi care intenţionau să-l VIOLEZE pe Lot ŞI pe fiicele lui. Sex cu forţa. Şi gay şi straight. Ideea care l-a supărat pe Dumnezeu era aspectul de viol. Şi gay şi straight. Dacă nu mă credeţi, citiţi pasajul ăla din Biblie.

Păi da, dar e anormal.

Anormal e să umileşti şi să discriminezi oameni. În rest, atracţia faţă de acelaşi sex e prezentă la majoritatea speciilor de animale. În rest, ce ţi-e ţie normal te priveşte strict pe tine şi nu are de ce să afecteze vieţile altora.

Sau dacă o serie de drepturi sunt negate pe bază de orientare sexuală, propun şi ajustarea obligaţiilor. De ce să plăteşti aceleaşi impozite, când nu ai aceleaşi drepturi?

***

Acest site îşi poate continua activitatea doar cu susţinerea cititorilor. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.