Cum am mai precizat, IUBESC cărţile cu vampiri ale lui Anne Rice. Mai ales trilogia iniţială, în care condiţia de vampir este o metaforă extrem de transparentă pentru analiza modului în care trauma devine un bagaj din ce în ce mai greu de dus, pe măsură ce cercul vicios al victimelor ce devin agresori se învârte din ce în ce mai repede.
Interviu cu un vampir, serialul din 2022, a fost fenomenal taman prin modul în care a dezvoltat şi a explorat dramaturgic povestea. Toate traumele lui Louis şi ulterior ale Claudiei sunt explorate cu nenumărate amănunte, nuanţe şi complexitate psihologică. Asta pentru că Louis bălteşte în jale. Decenii în şir, şi-a spus acea poveste, pe care i-o relatează lui Daniel Molloy în acel interviu, iar şi iar. E atât de încremenit şi de înţepenit în propria traumă, încât cu greu îl determini să-l intereseze ceva nou.
Sezonul al treilea, redenumit Vampirul Lestat, e ecranizarea următoarei cărţi, iar modul în care e reorganizată narativ povestea respectă fidel personalitatea „avoidant” a lui Lestat. Lestat e un star rock. Nu pentru că are o trupă și cântă rock; a fost un star rock de dinainte să existe rockul ca gen muzical. Personalitatea lui rebelă, carismatică, spiritul, farmecul personal, îl fac să fie centrul atenției și idolul tuturor de cum intră în orice încăpere, în orice perioadă istorică.
Pentru continuitate, serialul propune tot un interviu realizat de Daniel Molloy, reporterul din cartea inițială. Interviul merge mult mai greu, din multiple motive. Odată, pentru că Lestat are o viață mult mai tumultuoasă, mai depravată și mai extrovertită decât a lui Louis, și Daniel abia apucă să-l prindă printre picături. A doua oară, pentru că Lestat, ca un avoidant veritabil, tinde să-i răspundă mai mult cu poante și miștouri, care îl irită vizibil pe Daniel. Încă din primul film, în interpretarea strălucită a lui Eric Bogosian, Daniel e un reporter obsedat de adevăr și de dreptate, trece prin subterfugii, scuze și baliverne ca acceleratul prin Dârste și, dacă încerci să-l plimbi cu zăhărelul, te repede de nu te vezi.
Taman de aceea, BS-ul de avoidant al lui Lestat trezește în el o latură sadică, prezentă în perpetua întrebare: „te bâlbâiai pe când erai copil?”. Singura întrebare care îi provoacă disconfort vizibil starului rock, iar Daniel se cramponează de acest disconfort ca de singurul sâmbure de adevăr pe care îl extrage în primă fază din Lestat. Dar, cum Lestat e un vampir mult mai haotic, mai revanșard și mai periculos decât Louis, am așa un sentiment că plăcerea asta de a-l zgândări la cicatrici nu se va termina cu bine.
O prezență care reapare în viața lui Lestat e mama lui incestuoasă, Gabriella. Ea îl însoțește și în prezent, dar Lestat nu simte nevoia să le explice ambiguitățile acestei relații colegilor lui de trupă, de aceea, Gabriella e oficial doar o fană, pe nume Sofia. Cum poveștile lui Lestat sunt povești clasice de avoidant, cu multe detalii omise convenabil, în amintirile lui din copilărie Gabriella e aliatul lui în războiul domestic cu un tată brutal și abuziv, care refuza să-și lase fiul la mănăstire să studieze sau să îmbrace haina preoției și îl ținea în eterne umilințe. Apoi descoperim, din detalii ulterioare, că Gabriella l-a corupt; că, încă de când era minor, îl provoca sexual să-și hrănească narcisismul cu fascinația lui; că îl ducea la arderi pe rug să-i stimuleze cruzimea; iar după ce au devenit vampiri, lipsa ei naturală de scrupule și ferocitatea ei l-au împins și pe el să descopere plăcerea de a asasina de hobby. Taică-su a fost un bou primitiv și violent, dar taică-su e mort; maică-sa e o scorpie vicioasă și manipulativă, care, de cum simte că atenția pleacă dinspre ea, devine brusc gălăgioasă și turbată, până o recâștigă.
Și da, dusă e subtilitatea din primele două sezoane. Nu mai lucrăm cu discreta și grațioasa lume creolă, ci avem scandalul over the top al unor francezi isterici. (Cine a avut de a face cu francezi isterici știe despre ce vorbesc.) Temperamentele explozive sunt dublate de mult slapstick horror, ca în filmele slasher din anii 80, pe alocuri cu accente de comedie neagră absurdă, genul meu preferat.
Dar episoadele 2 și 3 creează treptat o zgârietură în scutul de carismă și glam metal al lui Lestat și descoperim că, dincolo de farmecul superficial, omul nostru cară cu sine traume de nedescris. O parte din aceste traume ne sunt dezvăluite în crâmpeie fugare, tipice pentru un avoidant.
Dacă povestea lui Louis e liniară, directă, ușor de urmărit și ușor de empatizat, a lui Lestat fuge de tine. Te evită, se ascunde pe după crime spectaculoase și orgii, concerte și scandaluri. Și taman de aceea, mi se pare atât de interesantă.
Dar în episodul al treilea, printre multiple atacuri de panică ale protagonistului, avem un prim breakthrough. Modul în care a fost răpt de acest vampir deosebit de creepy și de cringe, pe nume Magnus, care l-a închis într-o temniță plină de cadavre ale unor blonzi asemănători cu el și l-a abuzat până când l-a constrâns să devină vampir. Chiar dacă Magnus e mort de mult, fantoma lui e în continuare peste tot, o traumă nerezolvată care, prin virtuțile nemuririi, îl urmărește pe erou de-a lungul secolelor. Iar interpretarea lui Sam Reid e absolut magistrală. Surprinde perfect farmecul și carisma de suprafață și secolele de durere și pierdere din profunzime; cruzimea și joculețele de suprafață și abisul de singurătate, ură de sine și furie neprocesată din spatele lor. Dacă Sam Reid nu ia toate premiile pentru actorie tv pe anul ăsta, nu există dreptate pe pământ.
Suntem aproape de jumătatea sezonului, și Lestat e în continuare o enigmă pentru noi. Dar toți cei care nu încap de el și vor să-l sape ne sunt mai mult decât evidenți.
***
Dacă îți place ceea ce citești, inspiră-mă cu o cafea.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say