Top 10: The Prodigy

Nu le am cu RIP, să-i ierte Dumnezeu, s-a dus să cânte cu ânjerii și alte penibiloșenii de genul, de aceea, prefer să comemorez artiști în singurul mod care îmi e confortabil: printr-o trecere în revistă a muzicii lor.

Și cum o carieră a celor de la the Prodigy include aproape 30 de decenii, iar eu nu mă simt suficient de calificată încât să le iau la bani mărunți biografia, aleg varianta standard de jeluire pe care o practicăm noi pe acest site, și anume Top 10.

E greu de explicat unui puști de azi ce a însemnat The Prodigy în a doua jumătate a anilor 90. Erau THE SH!T, cu majuscule. Dar nu cu majusculele isteriei, ci cu ale admirației. Sunau diferit față de toată lumea. Erau alternative dance. Creau ceea ce numim muzică electronică, dar totodată, aduceau coloratură, influențe și sound de peste tot, de la punk la ethno și de la disco la rock ‘n’ roll. Erau rave, dar nu rave-ul de retardaţi care popula topurile, ci rave cu versuri, mesaj, complexitate şi RITM. RITM carnal şi hipnotic, de dădeai cu basca de pământ.

Din păcate, nişte scandaluri de la jumătatea anilor 2000 şi eşecul comercial al albumului care a urmat, Always Outnumbered, Never Outgunned, i-a scos din mainstream, dar The Prodigy au continuat să creeze, să inspire, să facă turnee. Ultimul lor album, No Tourists, a fost lansat în noiembrie 2018. La numai trei luni înainde de sinuciderea solistului Keith Flint.

Şi de pe acest ultim album vom avea şi locul nostru

10. Timebomb Zone.

Da, știu. “Loreno, eşti o vită apoteotică. A trebuit să le moară vocalistul să arunci o ureche peste ultimul lor album.” Frate, la pariu că dacă fac Top 10 cu orice trupă cu vocalist viu, nu vei face trafic, ocupat fiind să bully gagicuţe cu mesaje private?
Ultimul album The Prodigy, No Tourists, sună un pic ca un exponat din muzeul nostalgiei anilor 90. Ceea ce e superb. Cred sincer că fiecare perioadă are parfumul ei propriu, şi că dacă tu ca artist ţi-ai găsit vocea specifică la un moment dat, nu trebuie s-o edulcorezi şi s-o anihilezi strict pentru a intra în rândul lumii.

În rest, piesa îmi aminteşte de primul hit Prodigy pe care am ţopăit vreodată, şi anume:

9. No Good (Start The Dance)

Un pic de context istoric.

În momentul apariţiei celui de-al doilea album The Prodigy, Music For The Jilted Generation, muzica rave era în punctul acela al oricărui trend emergent, în care snobii strâmbau superior din nas, dar tineretul ţopăia extatic până dimineaţa. Aşa a fost cu valsul, aşa a fost cu tangoul, aşa a fost cu rockul, aşa a fost cu disco, aşa a fost cu orice.
Acest album e deopotrivă un protest şi o proclamaţie de libertate, şi toată această energie se transmite prin ritmul captivant, în totală contradicţie cu sample-ul vocal repetitiv al lui Kelly Charles.

Şi realitatea e că dacă începea No Good (Start the Dance) în club, ţopăiai. Indiferent cât de obosit erai.

8. Invaders Must Die

Chiar dacă în 2008 the Prodigy nu mai zbârnâia în heavy rotation pe radiouri şi pe MTV, încă producea muzică notabilă, şi piesa titlu a celui de-al cincilea album al lor, Invaders Must Die, e un bun exemplu. Ironic, ştii piesa fără să ştii că e de la Prodigy. Ai auzit-o ca sample în filme, în jocuri video, ai mormăit-o de câteva ori în viaţa ta.
E un shift major de la beaţii supăraţi cu care ne obişnuise trupa în perioada lor de succes, dar o piesă new rave perfect valabilă şi palatabilă. Deşi prezentarea standard din primele acorduri: We Are The Prodigy, m-a făcut să zâmbesc. E exact genul de clişeu pe care nu l-ar fi făcut nici morţi în anii 90. În primul rând pentru că nu aveau nevoie.

7. Smack My B**** Up

Am ezitat îndelung înainte să includ în top piesa asta controversată, care a determinat proteste de la toate asociaţiile pentru drepturile femeilor şi a însemnat începutul sfârşitului pentru trupă. Clipul e de negăsit pe YouTube, a fost banat de MTV şi piesa în sine a însemnat pentru The Prodigy cam ce au însemnat acuzaţiile de pedofilie pentru Michael Jackson. Moartea carierei.
Ironic, piesa era doar o critică a unui mod de viaţă superficial, de vânătoare a senzaţiilor tari, şi dacă ai răbdare să cauţi clipul pe siteuri obscure, o să vezi că personajul obscur care se droghează, are răfuieli prin cârciumi şi combină stripteuze, şi din al cărui POV e filmat clipul, e o tipă.
E un caz clasic de neînţelegere tragică.

Şi, cum acest text este despre muzică, nu despre prejudecăţi tâmpite, o voi spune acum şi aici: Smack My B**** Up e o piesă dance absolut impecabilă. Cum se face că atâţia rapperi negri au scăpat cu Move B*** Get Out the Way şi cu I Got Hoes in Different Area Codes, iar The Prodigy au devenit personae non gratae pentru ceva gândit special ca un act critic?

6. Out of Space.

I’ll bring your brain to another dimension / Pay close attention, enunţa sample-ul din Ultramagnetic MCs, folosit de The Prodigy pentru acest hit al lor timpuriu, de pe albumul de debut din 1992.
Şi asta au şi făcut.
Era un sound nou şi neconvenţional, care combina un sample reggae (Chase the Devil) cu unul hip hop, şi cimenta tranziţia printr-un univers de beats cum nu mai auzise omenirea.
Era excitant şi incitant.
Şi un scurt preview la ceea ce avea să urmeze.

5.Omen.

În 2009, The Prodigy au izbutit să spargă plafonul de sticlă cu care erau îngrădiţi drept “băieţii ăia de acum zece ani” şi au lansat acest imn rave măreţ, maiestuos şi foarte, foarte, foarte catchy, cu o temă etnică absolut irezistibilă, intercalată grandios printre beats.
E ca şi cum oamenii ar fi regăsit miraculos cheia spre ei înşişi.

4. Poison.

Tot de pe Music For the Jilted Generation. O meditaţie filozofică (în măsura în care rave-ul lasă loc de meditaţie filozofică, lol), pe tema otrăvii pe care o reprezintă genul pentru minţile fragede ale tineretului.
Dar, în vorbele lui The Prodigy, I Got the Poison, I Got the Remedy.
Un hit autentic, scris după toate regulile (există oare reguli?) hiturilor autentice.

3. Serial Thrilla.

Şi în ceea ce priveşte topul 3, nici măcar nu avem ce discuta. Toate trei sunt de pe acest album GENIALISIM, The Fat of The Land. Cel mai bun lucru care ni s-a întâmplat în 1996.
Serial Thrilla nici măcar nu a fost lansat ca single, nu a fost promovat şi nu a avut videoclip. Dar sună incredibil. De parcă The Sex Pistols ar fi înviat a treia zi după scripturi şi ar fi avut o poveste de dragoste cu un DJ. Începe ca o piesă thrash metal, continuă punk şi trece într-un mix nesfârşit al temei. Orgasm.

2. Breathe.

V-am zis că albumul The Fat of the Land este cel mai bun lucru care ni s-a întâmplat în 1996? V-am zis.
Breathe este o piesă cu mesaj, un imn al eliberării de angoase, anxietăţi şi fobii. Cu un clip extrem de artsy şi de ilustrativ pentru demonii interiori care macină un om, până în punctul în care îşi găseşte liniştea.
Şi totodată cu o piesă care îţi rămânea în cap de la prima ascultare.
A fost ocazia rară când un album dance a reuşit să fie deopotrivă un succes comercial, o încununare a genului, o operă cu mesaj perpetuu valabil şi un act artistic. Toate deodată.

1. Firestarter

Pentru că, dacă spui The Prodigy, îţi vine automat imaginea lui Flint etalând o chelie cu corniţe de păr şi un smoky eye fioros, şi bestializându-se în tunelul dezafectat şi rece.
E un icon cultural. Şi totodată cea mai punk piesă dance creată vreodată.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. Ratacind pe net says:

    Oamenii au fost geniali!
    Top 3 la mine ar fi
    3. Omen
    2. Out of space
    1. Breathe
    De ce zic geniali? De exemplu in Breathe, cum vad eu interpretarea: Dementele cu care unii cu probleme la mansarda incearca sa te atraga in lumea lor. ‘Come play my game I’ll test you’. ‘Come play my game/you’re the victim’. Mai pe romaneste: ‘Tu ti-o iei fraiere, daca te bagi in mintea dementa a unora si le faci jocul (ii iei in serios)’
    Iar la Firestarter subscriu opiniei ca prin asta fac misto de America, asa cum numai englezii stiu sa o faca. Adica omul e imbracat in steagul SUA si versurile vorbesc de la sine ‘I’m the trouble starter, punkin’ instigator/I’m the fear addicted, a danger illustrated’
    Mersi ca mi-ai facut playlistul pentru noaptea asta. O sa le ascult pe repeat, in amintirea vremurilor bune

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading