“Unde-s bărbaţii de altădată”

Văd din când în când întrebarea asta pusă tragico-melodramatic într-un articolaş scrijelit de câte o duduie, probabil din confortul unui birou, unde ia un salariu care să-i acopere cele necesare traiului, plus nevoile eventualilor copii pe care-i va avea apelând la banca de spermă, în timp ce singurele persoane cu care interacţionează în afara programului de lucru sunt toate femei, iar bărbaţii care ar concura la inima ei ar trebui să dea un casting mai crunt decât s-o fi dat la Game of Thrones.
Unde să fie, stimată doamnă?
Acolo unde sunt şi femeile de altădată, a căror viaţă socială înceta la 16 ani, la măritiş. Din clipa aceea deveneau sclavele familiei, ale bisericii, şi în calitate de femeie era anormal să călătoreşti neînsoţită, să mergi la cârciumă neînsoţită, iar dacă aveai un serviciu era ruşine mare, că însemna că bărbatul nu e suficient de bărbat să te întreţină.
Poate vreuna dintre noi să renunţe în halul ăsta la ambiţii personale, la realizări şi vise, şi să devină sclava completă a unui bărbat, azi în 2016?
Răspunsul e evident. NU.
Puterea de altădată a unui bărbat nu era dată doar de propria lui persoană. Era dată de conştiinţa de tată de familie şi de gândul că soţia şi copiii lui depind de el. Era un raport de deservire. Erau regele şi curtea lui.
Aşa era educat bărbatul din faşă. Cu gândul că va întreţine o familie.
Evident că era puternic şi ocrotitor. Şi evident că femeia era educată să pozeze în neajutorată şi prostuţă, ca să-i alimenteze latura puternică şi ocrotitoare.
Cu cât ea îi sufla în ego, cu atât el avea ambiţii şi forţă mai mari.

***

Azi, băieţii sunt educaţi să facă ce vor ei, şi cam atât. Dacă nu-ţi insuflă nimeni ideea puterii şi pe aceea a responsabilităţii, nu ai de unde să le ai. Iar noi, femeile, care am descoperit cât de bine ne descurcăm singure, nu avem ce să le cerem. Nu avem ce să le cerem la modul cel mai concret. Înainte, plângeai o săptămână să-ţi comande o rochie nouă. Acum, dacă vrei o rochie nouă, te duci la magazin şi o cumperi din banii tăi. Corect? Imaginaţi-vă diferenţa conştiinţei de putere între un bărbat care ştie că tot ce ai tu în garderobă depinde de deciziile lui şi între un bărbat (cel de azi) care ştie că nu-şi va permite niciodată hainele pe care le ai tu.
Cum Dumnezeu să mai fii puternic în condiţiile astea?

Imaginează-ţi că ar veni acasă un flăcău din perioada lui bunicu-tu, transportat cu maşina timpului.
-Ce avem la masă?
Tu:
-Stai să comand repede ceva pe net.
-Adică ai avut o zi la dispoziţie şi n-ai gătit nimic? Vreau mâncare!
N-ar merge contemporanul “Frigiderul e acolo, fă-ţi!”
-Unde te duci?
-La sală, să bag nişte gantere.
-Ce? Femeia mea singură pe stradă? Şi singură printre alţi bărbaţi care se uită bălind la ea? Stai acasă!
Te asigur că într-o săptămână, bărbatul de altădată te-ar face să te spânzuri de lustră.

*

Eu nu am o problemă cu faptul că bărbatul din ziua de azi nu e ca ăla de ieri. Dimpotrivă. Nu am pretenţii, deci nu am drame. Mă enervează doar când încearcă să copieze atitudinea bărbatului de ieri, fără a avea instrumentarul lui.
Ca de exemplu, când îţi dă instrucţiuni.
Când întreţii o femeie, îţi permiţi să îi dai instrucţiuni. Când nu, taci în gâtlejul mă-tii.
Sau când îţi spune cât de grasă sau slabă să fii.
Când întreţii o femeie, îţi permiţi să-i spui câte kilograme să aibă. Când nu, vezi-ţi în ciocu’ mă-tii de problemele tale.
Sau când se erijează în verdictolog, care-ţi spune care-i treaba cu tine.
Când întreţii o femeie, îţi permiţi să fii verdictologul ei. Când nu, marş direct în morţii mă-tii.
E perfect în regulă ca bărbatul din zilele noastre să nu aibă autoritatea şi responsabilitatea celui de altădată. Rolurile sociale se schimbă.

Dar dacă n-o are, să nici n-o mimeze. Şi mai ales nu cu femei care nu-i datorează nimic.
Când tot ce ai şi ai avut în viaţă ţi-a venit prin muncă, ţi-e oarecum greu să tolerezi cocoşeală fără acoperire.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

10 Responses

  1. Alexandra D says:

    Cred ca unele dudui nu se refera la barbatii din 1800 ci la astia de 50-60 ani. Badarani au fost si vor fi mereu. Mame proaste care isi servesc plozii pana la faza de sclavagism au fost si vor tot fi. Si nu doar ca li se pun la picioarele fiilor dar ii vor invata pe acestia ca si nevestele lor trebuie sa faca la fel. Iar daca acestea din urma n-o vor face inseamna ca nu sunt suficiente de bune pentru ei si implicit pentru ele ca soacre.

  2. Lorena Lupu says:

    Şi cine vrea să piardă timp cu genul ăsta de rataţi? “Marş în gâtu’ mă-tii” şi gata.

  3. Alexandra D says:

    Sunt destule crede-ma ! Dupa care se vaita ca ” uite cum l-a crescut ma-sa ” dar la randul lor ii cresc pe-ai lor la fel. Si se vaita mai apoi , de ce sunt barfite si neiubite ca si soacre.

  4. Lorena Lupu says:

    asta deja e prostie feminină în stare pură.

  5. Alexandra D says:

    Poti sa-i spui cum vrei , dar te asigur ca nu-i mit 🙂

  6. Alexandra D says:

    Banuiesc ca nu te referi la religii care nu-si au rostul in discutie.

  7. Mă tem că zicerea din titlu se referă strict la aspectul exterior. La cum arată bărbații, ca să fiu mai precisă.

  8. Julian says:

    Ești tînără,Lorena. Sigur. Și frumoasă. Presupun. Eu sînt bătrîn. Și ca un „bărbat de-altădată”, mi-aș permite să-ți atrag nițel atenția asupra unor chestiuni elementare privind conviețuirea conjugală la care tu faci – inconștient – trimitere și despre care tu, nu știi nimica. În paranteză, îți admir atitudinea de „vîrf de lance”, disprețuiesc misoginii, deci nu sînt unul. Dar cînd scrii „femei întreținute”, mă calci pe nervi. Ar trebui să știi că TOATE imperiile lumii au fost clădite de către femei. Și că tot ele le-au dărîmat. E istorie. Ar trebui să știi că SINGURA rațiune a tuturor bărbaților, e bunăstarea și fericirea femeilor lor. Pentru voi ucidem sau ne lăsăm uciși. Deci dialogul cu frigiderul,…„fă-ți singur”, sună a promiscuitate. Nu crezi? 🙂

    • Lorena Lupu says:

      a bărbaţilor buni, da. dar pe lângă bărbaţii buni, sunt o grămadă cărora nu le pasă decât de ei înşişi şi de propriile lor nevoi, şi nu dau doi bani pe femeia de lângă ei.

  9. Ilie Iliuta says:

    Pai sa facut un studiu si sa ajuns la concluzia ca exact sin causa asta barbatii de azi se metrosexualizeaza si se penseaza ca ei nu isi mai gasesc rolul de “cap de familie ” “macho alfa” etc si asta ii frustreaza si ii confunda , care e de fapt rolul lor in societatea in care o femeie nu mai are nevoie de ei

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger