Vecinătate

Zilele astea, m-am mutat.
Înainte, locuiam într-un bloc de pensionari. Şi uram cu spume următorul fenomen:
Tu ieşeai din casă, să mergi la treaba ta. Instant, te repera vecina care tocmai venea cu două paporniţe de la piaţă.
-Ce faci, drăguţă?
-Bine, mulţumesc.
-Unde te duci?
În gând: Ce te fute grija?
-La treabă.
-A, bun, bun, n-ai servici de la şapte dimineaţa, ca fiică-mea. Cât salariu ai?
În gând: Ce te fute grija?
-Salariile-s confidenţiale, doamnă.
-Ei, hai, că mie poţi să-mi spui. Sunt de încredere.
În gând: Ce te fute grija?
-Lăsaţi.
-Cine e băiatul ăla drăguţ care te-a adus acasă cu maşina?
În gând: Dar ce morţii tăi te fute grija?
-Un simplu coleg.
-De ce nu l-ai invitat şi tu în casă?
În gând: Dar ce morţii, răniţii, strigoii şi zombii tăi te fute grija?
-Îmi cer scuze, sunt pe întârziere. La revedere.
Cred că aşa se şi numea strada. Bulevardul Futerii de Grijă, nr. 1.

Acum, stau într-un bloc de garsoniere. Ce văd pe scări? Oameni tineri, în H&M şi Mango. Oameni care te salută şi ATÂT. Parcă eşti într-un hotel. Şi e atât, dar atât de bine. Millenials rule!

La un moment dat aşteptam liftul. Era pe sosite. Mă rugam la Dumnezeu: “Doamne, fă să nu vină nimeni, Doamne, fă…”
Liftul ajunge. Pang. Exact în momentul ăla se aude pocnetul interfonului deschis.
“Futu-i naţia mă-sii”, înjur eu în gând dar, pentru că sunt o fiinţă educată, mă întorc simultan cu un zâmbet diafan pe buze, în timp ce deschid uşa liftului:
-Doriţi să urcaţi?
În bloc intră o tipă cu păr tuns scurt, vopsit argintiu, şi pantaloni gen şalvar cu motive orientale, asortate cu brăţările de pe mână.
-A, nu, lăsaţi, o să aştept celălalt lift. Îmi place să urc singură, face.
“Yeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeees!” exclam eu în sinea mea. “Yeeeeeeeeeeeeees! Unde ai fost până acum, o, blocule, cu locatarii tăi adorabil de antisociali?”

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

6 Responses

  1. miryam rhod says:

    Eu tocmai m-am mutat intr-un bloc pe Bulevardul Futerii de Griji, doar ca pe ai mei vecini ii fute grija un pic mai tandru, de la oferta sa-mi duca sacosa de cumparaturi, pana a-mi oferi un cadru metalic cu imprumut (am de cateva zile o glezna in gips pentru entorsa). Draguti oamenii, dar parca imi placea mai mult stilul “no fuck giving” al fostilor vecini.

  2. Lorena Lupu says:

    :))

  3. Nautilus says:

    La un moment dat, un băiat le făcea diverse reparaţii contra cost prin apartamente unora de pe Bulevardul Futerii de Griji, în timp ce ăia beau bere proastă la uşa blocului.

    Îi vine ideea să tragă cu urechea la ce vorbeau, şi aude cum făceau tot felul de socoteli, înmulţiri, împărţiri, ecuaţii de gradul 3, integrale, diferenţiale şi matrici, cam cât ar câştiga el de pe urma reparaţiilor plătite de ei.

    De atunci, n-a mai lucrat nimic în acel bloc.

  4. Lorena Lupu says:

    ce ţărani odioşi. în fond îl plăteau pe munca lui, şi pentru că se foloseau de ea, nu pe ochii lui mari şi frumoşi.

  5. daca ai putza mare si groasa ( asa ca mine evident) iesi odata, de doua ori matol, cu paru in mana in fata blocului, bagi maneaua aia cu eu sunt mare barosan pe repete la maxim si incepi sa injuri. Metoda functioneaza perfect in blocurile vila din Floreasca locuite de nomenclatura comunista de rangul doi, (primsecretar, primvice de partid d’astia cu pensii mari care stau cu ochiu pe vizor). Cheama militia, evident, o data de doua ori. Inviti oamenii in casa, te legitimezi, le arati in ce hal inunda baba de deasupra care a facut a enspea mia reclamatie, le explici oamenilor calm ca nu ai nimic cu nimeni dar ai ajuns la disperare din cauza lor, si te inteleg, Dupa ce pleaca iei baba la injuraturi iar. Risti maxim 100 de lei amenda. O platesti, dar dupa aia, toata cohorta de pensionari va trece in varful picioarelor pe langa usa ta, stiind clar ca nu-i bine sa se ia cu dementu’ ala de la parter.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: