Weekendul acesta se decide soarta României pe următoarea jumătate de secol. Războiul hibrid iniţiat de Putin e mai agresiv ca niciodată, toate conturile de postaci care au votat masiv cu guru votează acum şi mai masiv cu George Simion şi împroaşcă dezinformarea cu câte 30 de comentarii pe minut, şi, toți ne amenință cu toate ororile pe care le vom îndura dacă idolul lor se alege.
Turneul de minciuni al lui Jorjel a creat relații tensionate cu toate statele prin care a trecut, culminând cu gafa majoră din Franța, unde l-a făcut pe Macron dictator. Unde o televiziune conservatoare, unde a cumpărat spațiu publicitar, i-a zis de la obraz că regurgitează propagandă putinistă.
Asta dă și răspuns la întrebarea naivilor manipulați: Cum să scoată Simion țara din NATO și UE?
Fix așa. Mănânci rahat cu perje despre șefi de state care nu ți-au tufut-o pe mă-ta și ajungi persona non grata. De aceea, diplomația e o artă.
De aceea e important să mergem la vot și de aceea e important să-l votăm pe Nicușor Dan. Iată cele zece motive pentru care o voi face eu.
1. Nicușor Dan e garanția că rămâi în Europa.
Dacă încă nu ai înțeles că fondurile europene au finanțat o bună parte din fermele și pensiunile românești și plimbi de colo-colo narativă de pe Telegram, ia maxi taxi până în primul sat și întreabă localnicii din ce și-au luat tractoare.
Europa înseamnă stabilitate economică, parteneriate avantajoase și protecție de amenințarea reprezentată de Putin. Suveranismul prost-înțeles înseamnă izolare, sărăcie și garanția că, dacă Putin termină cu Ucraina, tu urmezi și nu sare nimeni să te ajute.
Acesta e motivul pentru care am ales să votez cu Nicușor încă de dinainte să îl văd cum își construiește strategia de campanie. Cum am spus-o atunci: Nu votezi cu Nicușor pentru Nicușor, votezi cu Nicușor în primul rând pentru tine.
2. Nicușor Dan are un discurs care abordează probleme concrete și se orientează spre soluții.
Dacă gargara suveranistă e generică și prăpăstioasă, cu cei 35 de ani de „sistem” – omițând convenabil că guru Călin a fost parte din prima generația de „sistem” de după revoluție, cea care fura cu ambele mâini din fondurile care curgeau din toate direcțiile să ajute România, și că a început să-l deranjeze hoția doar după ce n-a mai putut fura, Nicușor, în toate prezențele sale de la televiziuni și podcasturi, a abordat problema pusă de omul care întreba, căutând onest soluții, într-un limbaj simplu și accesibil, fără demagogie și fără populisme.
3. Nicușor Dan nu are o problemă să admită lucrurile pe care nu le cunoaște.
Un lucru care mi-a plăcut la nebunie în toate dezbaterile pe care le-am urmărit este că, periodic, câte un interlocutor îi punea câte o întrebare foarte specifică, dintr-un domeniu pe care nu îl cunoștea. Și Nicușor n-a încercat niciodată să bage divagație, aberație și derută. De fiecare dată, răspundea cu o variație de „Trebuie să mă documentez mai mult pe acest subiect, voi apela la oameni care sunt specialiști în domeniu și vom găsi o soluție.”
Să admiți că nu știi, dar că ești dispus să lucrezi la asta, mi se pare un act de onestitate și curaj.
4. Respectul față de interlocutor.
Să comparăm două tipuri de interacțiuni: George Simion vs. Digi TV, pe de o parte, și Nicușor Dan vs. România TV, pe de alta.
Simion a început să urle la jurnaliștii Digi, să-i facă troacă de porci și să le conteste competențele. Deja făcea pe dictatorul nebun, înainte să fi obținut victoria finală în alegeri. Și ăsta e unul din momentele când mă bucur că, pe moment, nu fac presă. Cred că luam un scaun și îi arătam competență până rupeam sau scaunul, sau, ăăă, scaunul.
În opoziție. dezbaterea lui Nicușor la România TV a decurs absolut minunat. A demontat obiecțiile formulate cu politețe, eleganță și răbdare, le-a arătat că nu-i consideră dușmanii lui și că le ia în considerare prioritățile, iar discuția de după plecarea lui, cu Victor Ponta, a sunat neașteptat de apreciativ față de Nicușor.
Și de aici vine și punctul următor.
5. Atitudinea față de „dușman”.
Tot ce fac Georgescu, Simion, Gavrilă și trepădușii lor e să amenințe, să amenințe și să tot amenințe. Cu moarte, violență, represalii, confiscarea averilor etc. Și nici măcar nu e de glumă: știm ce arsenal s-a găsit la Potra acasă.
Nimeni din tabăra progresist – globalistă nu amenință pe suveraniști cu nimic. Cel mult cu block pe social media dacă se oploșesc prea agasant pe profilurile noastre și har-har-har toată ziua. Pentru că în democrație, omul nu are de suferit răzbunare pentru că a votat cu un candidat sau cu altul.
6. Atitudinea față de alegători.
După turul 1 pe care l-a dominat cu 42% (dintre cei prezenți la turul 1, that is), Simion și-a pus palma în partea dorsală și a zis: Pe ăștia îi am deja, dă-i naibii, nu au nevoie de prezența mea publică.
Mai bine mă plimb prin străinătățuri și fac pe interesantul acolo, pe banii contribuabilului.
Hei, dar cine făcea asta în trecut?
A, da, marele nemesis al suveraniștilor, Klaus Iohannis. Cu mica diferență că Iohannis nu comitea gafe diplomatice jenante pe unde apărea. „De ce plătim noi pentru plimbările dulapului?” Plătește pentru ale scaunului, că ăla mai și jignește președinți europeni în funcție.
7. Reactivitate promptă.
Eu, cum știu deja cei ce îmi citesc site-ul, am o înclinație spre liberalism. Și tind să votezi liberali. Dar Iohannis m-a frustrat infinit cu incapacitatea lui de a da replică rahaturilor pe care le făceau și spuneau X sau Y. Atitudinea pasivă și molâie a lui Iohannis a slăbit imaginea PNL până la 13% din voturile populației.
Chiar dacă ultimii cinci ani au fost dezastruoși nu doar din vina PNL, ci și din motive imposibil de prevăzut politic, ca pandemia și războiul ruso – ucrainean, faptul că Iohannis tăcea ghiocel contribuia la imaginea de lideri incompetenți și târâie-brâu.
Nicușor are replică instant la toate stupizeniile lui Simion. Replică smart și bine argumentată. Exemplu: când Simion a ales să se temenească lui Trump că, oh, măria-ta, rahatul ăsta de țară nu merită visa waiver, Nicușor era cu comunicatul de presă online în aproximativ o oră.
Asta înseamnă să fii pe fază.
8. Austeritate cu bun simț.
A dat în scris la Antena 3 că nu mărește TVA. A promis că face tot ce poate să creeze un climat previzibil pe piață, și să ajute antreprenorii, atât pe cei locali, cât și investitorii, să treacă prin recesiune cu bine. Că nu concediază după cum i se scoală, ca Trump. Că ia în considerare nevoile omului simplu, înainte de fiecare decizie.
Ne e clar tuturor că, pentru a depăși criza, trebuie să strângem cureaua. Să o strângem, nu să ne spânzurăm cu ea.
9. Flexibilitate.
Întrebat pe cine pune prim ministru, Nicușor l-a propus pe Bolojan, care face un job absolut decent ca președinte interimar, dar a menționat că va chema partidele parlamentare la consultări și va discuta cu fiecare în parte, pentru ca primul ministru să treacă din prima, fără alegeri anticipate și fără alte crize interne care nu fac decât să destabilizeze țara și să alunge banii din ea.
Btw, acesta a fost succesul lui Nicușor și la Primărie. Disponibilitatea de a asculta toate partidele și de a găsi numitor comun. Nu poți conduce cu bocancul pe cap, dacă vrei rezultate durabile.
10. Faptul că nu împinge teme woke.
Când s-a trezit în toată pulimea așa un conservatorism cu năbădăi, nu e momentul să lansezi referendum pentru dreptul femeii la avort, pentru mariajul gay și pentru legalizarea ierbii, că nu faci decât să dai apă la moară cretinilor. Asta n-a înțeles Lasconi și din acest motiv a ajuns la 4%.
Acum e momentul să rezolvi problemele arzătoare de pe tapet: calmarea isteriei suveraniste, liniștirea investitorilor panicați de naționalizarea promisă de guru Dilimache, stabilizarea relațiilor cu vestul și combaterea propagandei rusești infecțioase. Când arde casa, grija ta nu e să te pensezi că ți-a apărut un fir rebel de sprânceană, ci să-ți salvezi bunurile pentru care ai muncit o viață.
Iată de ce îl susțin pe Nicușor, e candidatul meu din toată inima și sper, pentru binele nostru al tuturor, să câștige.
***
Izbeşte autorul cu o cafea.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say