Nu e un secret pentru nimeni că vocea contemporană care mi se pare cea mai apropiată de perfecţiune este cea a lui Adam Lambert. Tehnica aia vocală desăvârşită, sunetele incredibil de frumoase care îi părăsesc guriţa de câte ori o deschide, la care se adaugă şi multitudinea de nuanţe şi sofisticarea care vin din asumarea versurilor pe care le cântă fac din băiatul ăsta idealul meu artistic.
Şi faptul că arată bine nu e de neglijat, either.
Adam Lambert are pe ţeavă un nou album, intitulat Velvet, pe care înţeleg că vrea să-l lanseze în două reprize, partea A şi partea B, ca să lungească pelteaua şi să omoare lumea cu suspansul.
Ce a scos până acum sunt două singles, şi ambele sună foarte… catifelat.
E ca şi cum anii 70 s-au trezit din somnul lor de veci, iar universul lor sonor luxuriant şi jucăuş e din nou alături de noi, cu refrene fredonabile, falsetto a la bee gees, febră disco şi makeup strident. Sexy, dar nu sexualitatea aia grosieră şi grosolană a zilelor noastre, ci un sexy subtil, diafan, care parcă nici nu se termină în schimb de fluide, ci în schimb de câmpuri magnetice.
Azi, ascultăm noua piesă, Comin’ In Hot. Nu are nici o legătură cu hitul de acum şapte ani al lui Hollywood Undead, e simplă coincidenţă de titlu.
Trucul ăla cu ochii verzi care se iau de la cetăţean la persoană mi se pare cam obosit (şi furat din Game of Thrones, unde îl regăseai pe albastru), dar pentru că piesa e o delicatesă retro, disco şi funk, trecem cu vederea.
For a second there, am crezut că e piesa lui Diamante…