Amenda pe diabet

Sau cum lipsa de omenie și compasiune face victime, la propriu.

Daca o vedetuță își injectează buzele, sau e văzută prin oraș cu alt curtezan, hopa, face Facebook tărăboi. Când un om e la un pas de moarte, și mai primește și amendă pentru asta, lumea închide ochii. Dar de asta avem noi acest blog.

La Iași. Tribunal. Proces. O judecătoare tânără, lipsită de experiență, genul care a dat la Drept pentru că i-au spus părinții că e o meserie bănoasă, și, odată ajunsă în magistratură, a descoperit ciocănelul și beția puterii. Confirm, senzația autorității e un drog și te împinge extrem de ușor spre abuzuri. Nu regii, domnitorii, sultanii care, odată ajunși Primul Om al unei națiuni, au început să căsăpească pe oricine avea ceva de obiectat împotriva lor, sunt abaterea de la normă, ci cei care au avut înțelepciunea și echilibrul de a-și înțelege responsabilitatea de a conduce și a îndrepta.

Dacă nu intri în magistratură dintr-o nevoie chinuitoare de a corecta răul și de a oferi dreptate, ci pentru că îți place să dai cu pumnul în masă, se întâmplă lucruri ca acela pe care urmează să vi-l povestesc.

În sală era un domn în vârstă de 70 de ani. Avocatul din oficiu al pârâtului. De ce un om de 70 de ani alege să accepte reprezentanță din oficiu? Pentru că, probabil, pensia e insuficientă și pentru că e nevoit s-o completeze.

Dar partea acuzată avea avocatul ei. Din secunda în care avocatul ales intră în sală, jobul celui din oficiu s-a terminat și prezența lui devine inutilă.

Bărbatul nu se simțea bine în ziua respectivă. Nu doar din motive de vârstă. Suferea de diabet, și avea amețeli în acele momente. A cerut respectuos voie să iasă afară.

“Stai jos, că îţi dau amendă!”, i-a replicat acid purtătoarea de ciocănel.

Un pic de omenie, de empatie, calitatea de a te uita la om… Nope. Nu toată lumea poate, iar în 2020, e chiar uncool. Hai să+i nimicim pe semenii noştri.

Orele treceau, bătrânul diabetic se simţea din ce în ce mai rău. Nu voia să deranjeze, dar diabetul e o boală parşivă şi necruţătoare. A mai rugat o dată Onorata Instanţă, din ultimele puteri, să i se dea voie să iasă.

La care, purtătoarea de ciocănel s-a uitat cu milă la omul acela în vârstă, care încerca şi el să câştige un ban pentru pumnul de medicamente necesare unui trai suportabil, şi l-a invitat să iasă.

Lol, nu. Să nu uităm că avem de a face cu cineva care a dat de putere prima oară şi se crede invincibil. Care e arma judecătorului prin care acesta poate struni avocaţii? Aţi ghicit, amenda. Amenda, în acest caz, de  5000 de lei.

Pentru ce? Pentru că un om de 70 de ani, bolnav, a cărui prezenţă nu mai era necesară, rugase de două ori să i se permită să iasă din încăpere.

5000 de lei! Amenda judiciară maximă.

În cele din urmă, la ora 18.30, bătrânul a leşinat în timpul procesului.

Avocat fiind, probabil că îşi cunoaşte drepturile, şi va lupta să obţină anularea amenzii. Dar, ca idee.

Cât de periculoasă a autoritatea, când intră pe mâna unei persoane incapabile să o gestioneze corect.

Cât de uşor e să faci rău, când ai impresia că nimic nu te poate atinge.

Cât de greu le e unor oameni să se uite la semenii lor şi să remarce starea şi problemele acestora.

E un caz care trebuie mediatizat, pentru că incompetenţa plasată în poziţii de decizie e letală.

Mai multe detalii despre poveste, aici.

***

Îţi plac textele Trollywood? Susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.