Citeam o postare a unei doamne care ne relata un motiv de neînțelegere conjugală. Soțului îi plac vizitatorii la nebunie, ei nu. Doamna aducea în discuție și punctul, extrem de fair: soțului îi plac musafirii, dar persoana care trebuie să se ocupe de tratații, de ceva bun de servit, de un păhărel, de o atenție o măslină, e de fiecare dată ea. După opt ore de muncă, nu-i arde, Și mi se pare normal.
Ca orice femeie româncă, educată să îi fie rușine de orice nevoie personală și să dea foarte multă importanță părerii lumii, am crescut cu ușa larg deschisă. Oricine voia să vină era binevenit. Nici nu trebuia să anunțe. Îți propteai pe față zâmbetul social și mimai că e o bucurie pentru tine, chiar dacă tot ce-ți doreai în momentul ăla era să te arunci în pat și să dormi.
Atunci, mi-am jurat că Lorena cea adultă nu va face vreodată astfel de concesii. iar dacă nu va avea chef de musafiri, va comunica fix asta. Îmi pare rău, mă simt obosită. Îmi pare rău, nu sunt acasă. Îmi pare rău, am alt program. Chit că acel alt program e somn cu pisica în brațe. Somnul cu pisica în brațe e important, e necesar pentru starea mea generală de bine, iar starea mea generală de bine e importantă să pot oferi bine și altora fără să am senzația că mă dărâm eu să ridic pe alții.
Prin urmare, dacă vii neanunțat(ă) pe la mine, nu deschid ușa. Nu e o oră pe care am plănuit să ți-o ofer ție, iar timpul meu nu se cuvine doar pentru că vrei să-l revendici.
Mai am vecini, mai ales bărbați, care se trezesc să bată la ușă fără să le fi sugerat eu cu ceva că sunt bineveniți. Cea mai bună și nonconflictuală soluție e să te faci că nu auzi. Slavă domnului, niciunul nu e genul care să facă solo de percuție când vede că nu ai chef de oaspeți. Dacă erau, chemam poliția fără să stau pe gânduri.
Cumva, nu mi se pare că ușa casei unui om trebuie să fie perpetuu deschisă. Casa e cel mai intim spațiu. Cultura vestică, cea care îndeamnă la întâlniri la o cafenea, mi se pare genială din acest punct de vedere. Spațiu neutru, fără pregătiri din partea gazdei, fără intruziuni din partea musafirului. Gen: eu aș amenaja spațiul ăsta altfel și aș face și aș drege. Nu te-a întrebat nimeni nimic. Cum, tu ai patruzeci de parfumuri? Am câte parfumuri vrea plm, pentru că am cu ce, altă întrebare. Sau versiunea și mai nasoală, când musafirul intră live pe TikTok și începe să mănânce ciocolată legat de cum era la tine-n casă.
Sigur, când ești singur, poți lua aceste decizii pentru tine. Dar ce te faci când stai cu cineva care vrea perpetuu musafiri? Și care nu te anunță când aduce lume? Vii acasă tânjind cu dor la un duș și o oră de somn cu pisica în brațe și dai peste o petrecere.
Unu: se impune o conversație serioasă. În care să-l faci pe celălalt să înțeleagă că nu locuiește singur, prin urmare, nevoile tale contează. Tu cedezi câteva zile pe săptămână, poate chiar una de weekend. Și-i clarifici celuilalt că, dacă vrea să aducă lume acasă, să întrebe întâi dacă e oportun.
Pe de altă parte, genul ăsta de compromis mi se pare atât de obositor, încât prefer să locuiesc singură și să îmi fac regulile tot singură. Și să ies în oraș, dacă am chef de socializare și hihihaha.
Nu mai vânați prințul pe cal alb, căutați să-i cunoașteți mai bine pe cei cu care vă cuplați și folosiți primele întâlniri pentru a afla realitatea, nu pentru vrăjeală proastă. Oricum, când începe să vă erodeze viața de zi cu zi, vrăjeala proastă moare prima.
***
Dacă îţi plac aceste articole, susţine site-ul în singurul mod care contează. Aici.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Eram prin 98-99. Eu plecasem la facultate, frate-miu la liceu in alt oras, ai mei erau singuri iarăși, ca-n tinerețe, iar tatei începuseră sa-i placa mult chefurile acasă. Mamei i-ar fi placut si ei chefurile, dar nu-i placeau amicii (familiile) care-i plăceau tatei.
Tata lucra la o intreprindere si la 18 era acasa, mama avea o croitorie pe cont propriu, intr-un frl de magazie inchiriata.
S-au certat toata toamna pe tema chefurilor, pana cand mama a decis ca atunci cand trebuie sa vina musafirii, ea deja are treaba la croitorie cu jumătate de ora înainte.
Chefurile tatei n-au prins Crăciunul, ca in 2 săptămâni si-a dat seama singur ca nu e ok ca sa se tina chefurile doar la el acasa si sa spele pahare si platouri singur, dupa ce plecau musafirii.
buuuun.