Multe publicaţii dispar, şi presa tinde să se mute pe online; nu e un secret pentru nimeni. Dar pe online ne aşteaptă vremuri negre, lucru dovedit de înmulţirea anunţurilor de genul următorului:
http://www.bestjobs.ro/locuri-de-munca-redactor-muzical-pentru-site/46080/5
Să vă fut mama în gură de muişti zgârciţi! Vi se pare normal să exploataţi mintea şi cunoştinţele cuiva fără să-l plătiţi, muri-v-ar familia în gang cerşind?? Şi ce bonusuri oferiţi? “Posibilitatea de a publica articole sub semnătură proprie?” Păi s-o mai fut o dată pe mama voastră, de data asta în cur. “Publicarea sub semnătură proprie” nu e un privilegiu decât în mintea voastră meschină şi penibilă. În lumea largă este un drept de la sine înţeles.
“Posibilitatea de afirmare”. Hahaha!
“Şi unde ai publicat până acum?” o să vă întrebe un viitor redactor-şef, când vă veţi trezi la realitatea facturilor pe care nu le mai plătesc părinţii. “M-am afirmat pe site-ul treiluleletreisurcele.ro”. Ăla o să se uite la voi ca la extratereştri, o să vă dea cu flit şi o să angajeze pe unul care a scris la publicaţii care chiar contează.
Acum, câteva săptămâni, un prieten care are revistă (şi plăteşte catastrofal, drept pentru care eu nu-i trimit texte, îl las să exploateze fraieri 🙂 ) mi s-a lăudat că-şi face şi televiziune. Să mai pună nişte lume la muncă pe doi bani. Vă imaginaţi ce-a fost la gura mea. De fapt, a fost exact ce este de fiecare dată când cineva încearcă să mă pună să scriu gratuit – o călduroasă muie.
Înţeleg voluntariatul – când e vorba de acţiuni de caritate. Logic că nu i-aş cere bani lui Bucurenci, dacă mă duc să plantez copaci cu el DE CÂTEVA ORI PE AN. Înţeleg până şi repetiţiile neplătite la un proiect artistic – în ideea că începi să fii plătit când ieşi la public, deci undeva va exista o recompensă. Dar să exploatezi zilnic un om fără să-l plăteşti mi se pare incalificabil. Atunci updatează-ţi tu singur site-ul şi fute-o pe mă-ta!
Iar ceea ce chiar nu înţeleg – sunt cei 98 de proşti care au aplicat la această fabuloasă ofertă. People, atâta timp cât voi vă vindeţi pe doi bani, nici dracu’ nu vă va da trei. Singurul mod de a eradica “voluntariatul proştilor” este boicotarea acestui gen de “job” offer. Pentru că unul care pune laba pe tine gratis nu se va simţi niciodată obligat să-ţi dea vreodată vreun ban. Ba dimpotrivă, simpla idee de a plăti un angajat i se va părea o elucubraţie.
Imi pare rau sa constat ca “penitze” care ar putea aporta ceva la spiritualitatea româneasca îsi irosesc cerneala într-un limbaj vulgar, obscen; supararea, furia, dezamagirile pot fi exprimate si fara vulgaritati. Asa zisa stare de “traire în ziua de azi” nu scuza un astfel de limbaj care rusineaza. Sau altfel spus, nu-i rusineaza pe complexati si incultzi.
uof, lorena, ca bine le zici! din pacate, multi nu invata lectia asta decat dupa ce muncesc ani buni pe mai nimic…
Bun…ideea de a scrie un text din mintea cuiva inseamna un act de creatie, si ca orice act de creatie (din orice domeniu) nu este legat decat intr-un mod insidios si periferic cu banul…de fapt, din punct de vedere istoric, orice act de creatie autentica este acomercial…ceea ce propui tu in schimb este o iarmarocizare a actului creativ, un raccourci “do ut des-cian” intre creator si audienta, dupa principiul foarte colorat in limbaj marcat de matale, “nu scriu daca nu sunt platita…”; acest demers este de inteles pentru cineva care traieste din scris, e normal sa fie platit, dar mai exista si un lucru micut care se numeste creatie si sentimentul de accompli care sta la baza actului creativ care uneori pur si simplu nu asteapta banul…
C. Madru: iar mie îmi pare rău să constat că oameni care ar putea înţelege un mesaj se risipesc în remarci meschine.
sau l-aţi trage de urechi şi pe bukowski, pentru că a scris în argou? pe henry miller?
mihaela: mulţumesc. 🙂
filotas: îmi place că în sfârşit putem discuta. 🙂
consider că punctul tău de vedere este greşit. comediile lui moliere au fost scrise la comandă. şi plătite regal. capela sixtină a fost făcută la comandă. şi plătită regal. mie îmi este infinit mai uşor să scriu o carte pe care am unde să o public, decât una care să planeze în nesiguranţă.
nu există act creator gratuit. dacă unu’ îşi face fabrică de conserve, îşi fixează un buget iniţial de salarii,nu le zice muncitorilor să aştepte până când vinde el primul borcan de zacuscă. nu e logic? aşa e normal să facă şi unul care îşi face o publicaţie, fie ea in print sau online.
faptul ca exista labagii (pentru C. Madru: “oameni care-si spala organul sexual masculin la dus cu o viteza fenomenala”) care cer nu-i nimic, partea trista sta insa in cati au aplicat deja pentru acest job…
tocmai. 🙂
Subscriu. Si ma alatur si eu muii grandioase adresata initiatorilor proiectului in discutie. Desi n-am cu ce s-o dau.
mai găseşti prin casă, mamaie. 🙂 un sucitor, o coadă de mătură.
no bine, jobuleţul este probabil pentru liceeni sau ceva de genul. ăsta nu e nimic.
am văzut anunţuri mult mai sinistre gen “firma elena niţa (chiar aşa se numea) oferă nuş ce job cu maşină de firmă, salariu de mii de euro, vacanţe in marea mediterană, caraibe, pula”.
eu am trollat.
şi dacă aş avea vreme, aş scrie mailuri usturătoare la toţi ţeparii ăştia.
şi ameninţări: vă pun pe blog, va dau la ziar, vă fut in gură!
păi hai să dai linkuri. şi să trollăm. cei care fac asta merită trollaţi. 🙂
nu sunt o usa de biserica, nici macar una de salon, insa da, limbajul licentios din partea lorenei putea sa fie usor atenuat fara sa afecteze mesajul transmis (too much is too much…)..
@lorena: si eu vin cu contraexemple: van gogh, kafka, mozart etc etc…(adica niste anonimi:) ); ideea este alta: daca omul care accepta sa scrie fara sa fie platit in lovele resimte o placere launtrica doar prin simplul fapt ca a publicat undeva, atunci inseamna ca a fost deja platit in “moneda” lui (sa nu uitam ca bogatia are sensuri diferite intre oameni si bogatia lui casuneanu nu e egala niciodata cu cea a unui preot budist din nepal); insa cel care accepta sa scrie gratis si nici nu resimte nici o placere de nici un fel, pai ala e un sclav prin definitie
ba esti aiurea in tramvai. eu am ajuns la o revista glossy, destul de mare considera unii, dupa ce am fost vanzator in mag de toale. deci nici macar in urma unui voluntariat. important e sa vrei. n-ai cum sa ai 15-25 de mil asa din prima
filotas: limbajul licenţios din partea lorenei reflectă nivelul de furie al lorenei. iar lorena nu simte nevoia să îţi cosmetizeze trăirile. lorena nu a publicat acest articol în nici un ziar (dacă ar fi făcut-o, în mod sigur ar fi ales un limbaj politically corect) ci pe blogul personal. my blog is my castle. 🙂
van gogh, dacă ţin eu bine minte, s-a sinucis la 37 de ani, sau aşa ceva. o fi făcut-o de prea multă plăcere estetică derivată din acte gratuite?
mozart a fost muzician angajat al curţii din salzburg, şi plătit în consecinţă. abia după ce a devenit faimos, s-a dus ca freelancer în viena, unde nu performa gratuit. 😉 iar înrăutăţirea situaţiei lui financiare a dus la decadenţă.
iar “procesul”, ca şi restul cărţilor lui kafka, nu par a fi scrise de un om satisfăcut cu modul în care este tratat de societate. dimpotrivă.
şi nu vorbeam de bogăţia lui căşuneanu, ci de recompensa justă a efortului depus. sunt două noţiuni diferite.
canalie: deci nu ai făcut voluntariat. şi atunci care e problema ta?
habar n-avem ce inseamna recompensa justa dar o ardem obiectivi. unii isi dau muzica pe gratis si noi vorbim de “recompensa”. amuzant.
şi şi-o dau pe gratis pentru că le-o cere cineva, sau pentru că vor ei? sau ca o modalitate de a atrage public plătitor pentru viitoarele concerte?
şi nu te obligă nimeni să vorbeşti de recompensă justă, dacă nu ai habar ce e aia. ai întotdeauna alternativa productivă de a plimba ursu’.
oricum plimb ursu stai linistita ca nu pierd eu vremea aici. si aia care au aplicat la jobul ala asa au vrut ei, asa ca nu te mai crede printesa diana
poate creierul tău spălat se crede prinţesa diana.
iar mie îmi e greu să cred că deţinătorul unei logici atât de şchioape lucrează la o revistă glossy. sau, mă rog, vai de revista aia glossy!
Mostre de logică şchioapă:
-n-a făcut voluntariat, dar mă înjură pe mine, cea care îi condamnă pe ăia care pretind voluntariat
-nu ştie să facă diferenţa dintre o acţiune promoţională (download de piese gratuite pentru atragerea publicului) şi exploatarea gratuită a forţei de lucru.
tot canalie: IP-ul tău duce la o firmă: Telcor Communications. Aia e revista glossy la care lucrezi tu? 🙂
am facut si voluntariat si inca mai fac stai chill. exploatarea aia gratuita de care vorbesti tu nu e ceva rau. (daca pun un anunt pe net cu “suge-mi pula pentru 10 euro” ce inseamna?).
mi-e greu sa-ti explic cum stau lucrurile pentru ca esti un nonsens cap-coada, plus ca nu cred ca ai ajuns la playboy in urma realizarilor ci datorita faptului ca stii sa scrii. important este sa scrii, asta vreau sa spun, si pana la urma vei fi si “recompensat” cum spui tu. voluntariatul e ok, iti faci mana, asta daca esti talentat. daca nu te ia nimeni la playboy din prima, atunci macar sa scrii undeva.
oamenii aia care au dat anuntul profita, dar si aia care au aplicat profita, crede-ma, asa ca nu inteleg despre ce vorbim si de ce scrii pe blogul asta tot felul de banalitati
telcor communications e o firma de net. nici ip-ul tau nu e intitulat attica media 😉
serios? ia verifică tu 82.76.146.8 pe http://www.ripe.net/index.html. 😉
că nu înţelegi despre ce vorbim, e evident. (sau poate, dimpotrivă, înţelegi prea bine, dar interesul tău e taman acela de a mulge muncă gratuită de la proşti, şi de aceea faci atâtea spume pe-aici.)
ma asteptam in lipsa de argumente logice sa-mi arunci “haaa si tu esti d’ala bah da’i fraiereste p’aia”. forget it
ţi-am dat deja argumentele logice. în postare, apoi în comentariile 13, 15 şi 17 la care nu ai binevoit să răspunzi, ai preferat să insulţi.
până nu răspunzi la 13, 15 şi 17, nu îţi datorez nici un alt argument.
ba, daca ai 18 ani si vrei sa scrii, e bine sa incerci sa scrii la aia care au pus anuntul ala sau nu?
bai, lore, da cine poola e bucurenci? io am auzit vag de el. de ce e vedeta?
eu cred ca da, tocmai de aceea tu ai ajuns la playboy la 32 de ani, altii la 20 🙂 pentru ca au profitat de orice ocazie, indiferent ca si-au furat-o sau nu 😉
canalie1: nu. daca ai 18 ani, e bine sa mai cauti, sa iti poti completa banii de buzunar.
dorinmuresan: exista google.
canalie2: puteam pune pariu ca o sa ignori in continuare 13, 15 si 17 si o sa sari la o tentativa de atac personal.
dar, uite, sa nu mori de curiozitate: am ajuns la Playboy la 32 de ani, pentru ca am avut alte joburi in alta parte inainte. platite, bineinteles. am un CV de 4 pagini.
Bai, de data asta, sincer, o Canalie cam are dreptate. Toti plecam de undeva, iar asta, asa cum a zis si Andreea, e mai mult un job pt liceeni. Un om care face deja review-uri si e cunoscut, nu mai face voluntariat. Dar ca sa ajungi cunoscut, trebuie sa incepi de undeva. Si voluntariatul, in general, e o idee buna. Ba mai mult de atit, daca ai sa te imprietenesti cu mai multi ziaristi, ai sa vezi ca asa au cam inceput toti. Voluntariat, practica etc.
Chestia asta cu “voluntariatul e ok doar daca e pe chestii de caritate” mi se pare o linie de departajare cam fortata. Parerea mea ar fi ca e perfect ok sa lucrezi pe gratis la un proiect care te entuziasmeaza- indiferent de ce natura ar fi el. (Acum na, inteleg si eu ca sa lucrezi full-time voluntar pe termen lung nu poti decat daca esti posesor de matusa Tamara, dar in limita unor cerinte de timp rezonabile, unele chiar merita). Uite, de exemplu, 99% dintre cei care organizeaza/lucreaza la festivalul de film documentar One World Romania sunt voluntari. Facem chestia aia pentru ca vrem noi sa se intample festivalul- si e oarecum parte din “spiritul festivalului” faptul ca se lucreaza cu voluntari. (E adevarat, pe de alta parte, ca n-am recruta voluntari pe bestjobs). Lucrez, tot voluntar, intr-un centru de cercetare la mine la facultate- pentru ca statul roman e asa cum e si se baga foarte putini bani in cercetare, nu prea isi permit sa plateasca decat masteranzii si doctoranzii care fac chestii mai de raspundere; dar particip la proiecte care mi se par interesante si invat cum se face o cercetare serioasa in mediul academic. So, uneori chiar merita…
Iar daca ceva nu merita/nu-ti ofera niciun motiv sa aplici la ei, lasa-i si tu in pusca lor- ca poate altora le-o placea :P:P:P
simonarrr: daca era singurul job de voluntariat pe care l-as fi vazut, nu as fi scris postarea. dar din ce in ce mai multe companii publica joburi de scriere pe voluntariat. si acestea se publica pe site-uri de anunturi, si pe site-uri de joburi.
o fi, n-o fi normal? tu insuti spui ca “un om care face recenzii si e cunoscut nu face voluntariat.” ok, dar ce te faci cu prietenii mei ziaristi concediati de reviste/ziare, care cauta de lucru si dau numai de astfel de anunturi postate in bataie de joc?
raluca: scumpa mea, tu esti inca studenta. in studentie, am facut si eu mult-mult voluntariat. sa descopar abia ulterior ca, in acelasi proiect, altii erau platiti. o fi ofticant sa fii singurul fraier al unui proiect? posibil.
iar festivalul de film documentar nu il faceti ca pe un job, ci ca pe un extracurricular activity. just au ba?
lorena pot arunca cv-ul tau de patru pagini daca-mi place mai mult cum scrie un pustan care a scris la trei lulele trei surcele. gandeste-te si la asta
canalie: pe bune! ideal ar fi ca selecţia angajatului să se facă pe baza calităţii!
şi evident că există cazul excepţional în care un angajator de acest gen ţine cont de calitate, şi nu lasă discernământul să îi fie afectat de amănunte exterioare.
dar să nu uităm că trăim în România. Unde snobismul încă rulează. Unde testul practic de scriere se dă după interviul de job. Iar la interviu eşti întrebat: ai experienţă? cu ce companii de renume ai colaborat? iar dacă zici treiluleletreisurcele, remarci rictusul arogant în colţul gurii ăluia de la HR.
nu îmi spune că nu ai trecut prin asta.
sincer, nu 🙂 crede-ma, exista mai multe universuri paralele, chiar daca iti vine greu sa crezi asta. chiar se poate si daca vii de la 3L3S
offtopic. ar trebui sa pun 3L3S pe urbandictionary
eu nu am negat existenţa mai multor universuri paralele. şi nici pe aceea a şanselor juste: altfel nu m-aş fi aflat aici, acum.
dar e o încrengătură a discuţiei care se îndepărtează de ideea de bază: munca trebuie plătită.
bine ar fi
bun. mă bucur că suntem de acord asupra acestui aspect.
Perfect de acord cu tine la acest post.
Si ma bucur ca in felul asta ai dat glas si gandurilor “pitoresti” ale altora ( care-s muuulti!)
E exact ca la tv. Nu iti place, schimbi canalul. I se poate intimpla oricui sa ramana fara job, dar asta nu inseamna ca un ziarist sa se enerveze pt ca in perioada asta se cauta numai recuperatori de credite pe un salariu de 8 milioane (practic, o nimica toata).
No, linkurile de genul asta is naspa. Dar mai naspa e sa scrii la o publicatie si sa fii platit de toata rusinea (intri si apoi te tot amana cu mariri, cu alea alea si tot degeaba).
Acuma ca e bine ca nu-i bine (ca la urma urmei o retea de networking nu strica din cand in cand) asta n-o mai stiu, dar sa fim seriosi, in presa din Romanaia pentru articole scrise esti zero barat. Nu se uita nimeni la tine decat daca iti agati de gat pancarda “scriu articole pe gratis. pick me”. Plus ca te tin mereu cu gandul ca vor gasi altul daca faci mofturi. Si paradoxul e ca ei chiar gasesc pe cineva sa te inlocuiasca.
Lipsa asta de verticalitate si stabilitate ma irita si ma uimeste in presa. Nu inteleg si n-am sa inteleg cum se pot forma echipe redactionale in care cei din conducere merg pe premisa “fiecare angajat e inlocuibil”. De asta si merg prost toate. Nu ajung la un punct de echilibru pentru ca ei nu cauta talent, ci negrisor pe plantatie.
(si cam vorbesc din experienta. din nefericire.)
Munca competenta pentru care se gaseste cerere este, de fapt, platita.
Sa privim totusi si din perspectiva angajatorului. Jobul este un internship, care in caz de “afirmare” ofera si posibilitatea de angajare propriu-zisa(platita mai mult sau mai putin onorabil). Astfel cei de care spui ca se vand pe doi bani, o fac pentru ca pe viitor sa primeasca trei. Bineinteles, cei care valoareaza atat, pentru ca majoritatea nu muncesc nici de primii doi.
Nu inteleg de ce condamni firma pentru ca incearca sa faca aceasta selectie a oamenilor la costuri cat mai reduse.
Pe de alta parte, jobul fiind unul de entry-level mi se pare oportun ca la beneficii sa fie trecuta si experienta propriu-zisa. Exista studenti(cred ca pot sa spun chiar majoritatea) care nu au deloc o conduita personala. Un voluntariat(chiar daca aduce a sclavie) este totusi o experienta din care poti avea anumite beneficii. Cat timp nu te tine nimeni cu forta, nu vad nimic rau in acest lucru.
Ca o ultima precizare, sunt – ca si altii de mai sus – inca un cititor care ar aprecia un limbaj mai putin piperat. Este doar o parere, sa nu o iei ca pe o critica, am inteles motivarile care le-ai expus inainte.
O seara frumoasa in continuare.
hot_tequila: da, eu sunt rapsodul neamului. 🙂
simonarrr: haida de! uiţi cam repede, madam. poate dacă prietenii de la gq şi cei de la caţavencu nu ar fi fost atât de prompţi în a-ţi oferi joburi, ai fi luat şi tu o lecţie de disperare. şi nu ştiu dacă ai fi devenit un reporter mai bun, dar sigur ai fi devenit un om mai bun.
ah, şi înc-o chestie. nu vorbeam de recuperator de credite, măturător de stradă sau dansator din buric, ci de REDACTOR! Does that ring a bell?
andreeam: păi şi atunci, e exagerată postarea mea, sau dimpotrivă, e cât se poate de justă?
Adi M: chiar şi în cazul unei perioade de probă, este normal să plăteşti omul. Dacă vrei să vezi câtă treabă face, îl testezi înainte, îl pui să facă reportaj, interviu, bla-bla, dar dacă îl iei, nu e ok să pretinzi să moară de foame la uşa ta.
Pai era simplu. Daca eu nu plecam, tu nu mai scriai la Playboy. Daca tot ai pomenit de uitare:) Si, in general, ma pot reprofila oricind, fara nazuri. Daca mine gasesc un job de spalator de vase, platit bine, nu zic “pas”. Nu tin neaparat sa fiu jurnalist. Vreau doar sa fiu fericita cu jobul meu si oamenii pt care prestez sa fie multumiti. Restul o sa fie istorie 🙂
îmi permit să subliniez următoarele:
“un job de spălător de vase, PLĂTIT BINE”.
😀 😀
păi vezi, iubito, de ce nu eşti tu un avocat bun pentru angajatorii care încearcă să-şi fraierească potenţialii candidaţi?
Pai bine, bre, eu nu sunt nici vocea, nici avocatul poporului. Nu mi a cerut o nimeni, in definitiv. In plus, toata povestea mi se pare o aberatie. Un om care vrea sa munceasca nu are cum sa moara de foame. Iar daca e si talentat, sunt sigura ca nu are cum sa ramana in afara jocului. Iar ziaristi pe gustul meu sunt putini, oricum, pt ca oamenii care au penita o ard ca spalatori de vase, iar in presa isi fac de cap niste pseudojurnalisti care accepta sa scrie pe 12 milioane pt ca, nu i asa, nimeni nu e de neinlocuit. Discutia este interminabila si se lasa cu cucuie, in general, iar lucrurile nu pot fi schimbate nici de tine, nici de mine, nici macar de FJSC.
O să râzi: are cum să rămână în afara jocului. Pentru că marile companii nu mai angajează, oferă doar colaborări pe cele mai penibile sume din istorie, iar patronii de presă online vor gratuitate. Deci nici măcar 12 milioane, ci gratuitate! Iar ăsta nu e singurul exemplu, e doar unul dintre multele care mi-au sărit în ochi în ultima vreme.
“Iar ziaristi pe gustul meu sunt putini, oricum, pt ca oamenii care au penita o ard ca spalatori de vase, iar in presa isi fac de cap niste pseudojurnalisti care accepta sa scrie pe 12 milioane pt ca, nu i asa, nimeni nu e de neinlocuit.”
Despre asta este vorba!
i love long summer niiiiights!
Se duce dracu’ toata presa scrisa…si asa atarna de un fir foarte fragil…si aici ma gandesc la baietii care sunt la conducere si cred ca au inventat apa calda…gresesc?
Adrian Dariu (sau cipslim, pentru tovarăşi): M-am săturat de mesajele tale care împroaşcă literalmente cu ură şi ranchiună. Dacă ai atâta boală pe tine, de ce insişti să revii şi nu bântui bloguri de oameni pe care-i iubeşti?
Prin urmare: până în clipa în care vei comenta fără insulte şi atacuri la persoană, remarcile tale pline de clişee vor fi înlocuite cu alte clişee. Unele cu încărcătură pozitivă.
Catman: Iar eu mă gândesc la puterea de cumpărare a populaţiei, care e în descreştere. Şi la impactul în creştere al online-ului. Partea dificilă e educarea patronilor de online că un condei bun trebuie plătit ca atare. 😀
Ma, io zic ca situatia e ambigua si prezinta umflaturi. La modu’ ca e vb de mai multi factori, incepind cu talentul si terminind cu toleranta fiecaruia, la care se a