And leave a beautiful corpse behind. Ca orice spirit neliniştit care se respectă, George Vasilievici a scris tulburător, a iubit fugar şi cu teamă, şi-a indus chimic trăiri mai intense decât banala realitate şi a plecat mult prea devreme. L-am cunoscut la o seară de lectură pe care mi-a organizat-o redacţia Tomis, la Constanţa. Redacţia cu cei mai mulţi bărbaţi frumoşi pe metru pătrat din ţară. Iar Vasilievici era fruncea. 🙂
Mi-a trimis de mai multe ori texte de-ale lui, eu i-am trimis texte de-ale mele. Ne distra să aberăm pe messenger. Ne-am certat (mai exact l-am certat) acum câteva săptămâni, din cauza absenţei lui la un eveniment la care fusese aşteptat. După aceea, nu am mai vorbit. Iar acum, emoticonul din dreptul adresei lui de messenger va rămâne gri pe vecie. Vasilievici ne-a pus pe ignore.
Sorry to hear this. Rest in peace.
e trist sa nu vrei sa vezi moartea mai devreme. cum sa nu te saturi de viata? dupa un timp stii ce i cu ea si vrei altceva. cum sa ti fie frica de ceva ce se va intampla oricum? nu pierde nimeni nimic cand cineva moare. e ok pt mai toti, el credea ca a scris un roman bun, voia sa mai scrie, poate s a plictisit.
Frumos scris, Lorena. Stii ca nu-i stilul meu, dar zic si eu RIP, desi nu l-am intalnit decat o singura data.
“George Vasilievici mai avusese de-a lungul timpului tentative de sinucidere şi fusese internat într-un spital de specialitate.”
mnah, am gasit asta pe nush cate site-uri serioase, noah, serioase…m-a pus pe ganduri, adica cunosc tipul asta de om si de la tipul asta de om te ashtepti la asha ceva *nu ii reuseste din prima, tot o sa ii reuseasca in final.
nush de ce incerc sa gassc un profil, o scuza, probabil sa ascund faptul ca ma doare sufletul sa vad ca un scriitor tanar face asha ceva.
RIP.
1. the creatix: nu exista site-uri serioase. detalii legate de moartea lui george au fost gresite peste tot. si am citit TOT. deci rezultatele necropsiei, discutia veche pe care un bou a avut-o cu george si pe care boul a publicat-o (pentru ca daca ai vorbit de 2 ori cu el pe mess cand te plictiseai erai prieten deci iti permiti) si care a fost preluata ca actuala in adevarul (site-uri serioase zic), detalii legate de arestarea lui george etc. au fost preluate gresit mai peste tot. pana si detaliile legate de casa mortuara unde a fost depus au fost gresite.
2. nici macar un doctorat in psihologie nu iti permite sa spui ca tu “cunosti tipul asta de om”. profil? george? scuze? nu ai nici cea mai mica idee despre ce vorbesti.
3. draga … , noi azi l-am ingropat, voi mancati rahat despre motive si faceti filosofie ieftina despre viata, rolul ei, motive pentru care ai vrea sa o sfarsesti. du-te si explica-i maica-tii ce bine ti-ar sta tie in balcon cu fularul la gat si cat de ok ar fi pentru toti. te bagi?
4. in vars durerea si frustrarea pe voi pentru ca inca mai pot. multumesc.
vexxxler: eu nu am speculat cauzele morţii lui, nu am publicat detalii din discuţiile noastre pe mess, nu m-am dat cunoscătoare. îţi înţeleg durerea şi frustrarea, toţi cei care “am vorbit de două ori cu el pe mess că ne plictiseam” am simţit-o, chiar dacă asta nu ne-a făcut să bântuim pe site-uri înjurând.
Ar fi fain să te controlezi totuşi.
Vexler, imi pare rău că esti aşa de supărat dar injurându-mă pe mine, care nici macar nu fost falsa in comentariul meu, nu rezolvi nimic. Probabil esti un prieten de-al lui. te inteleg, baiatule. du-te si bea un ceai, calmeaza-te si revino pe blog cand esti mai sober.
* uite, eu nici nu m-am suparat pe tine.
wow.
@lorena: nu am zis absolut nimic despre textul tau, mai mult, imi place foarte mult si nu inteleg reactia ta. inteleg ca sunt la tine in casa, dar totusi… inca o data, nu era in nici un fel un atac la adresa ta.
@thecreatix: am criticat doar increderea in “site-uri serioase” si aroganta ca o persoana iti e atat de usor accesibila. nu te-am injurat. nu vreau sa te injur. nu simt ca as vrea sa injur pe cineva.
m-a rupt insa comentariul lui “…”. il reiau: “e trist sa nu vrei sa vezi moartea mai devreme. cum sa nu te saturi de viata? dupa un timp stii ce i cu ea si vrei altceva. cum sa ti fie frica de ceva ce se va intampla oricum? nu pierde nimeni nimic cand cineva moare. e ok pt mai toti, el credea ca a scris un roman bun, voia sa mai scrie, poate s a plictisit.”
pe voi chiar nu va deranjeaza? adica genul asta de comentariu nu ar fi trebuit amendat? eu am facut-o asa cum am putut atunci cand l-am citit. nu e vorba de ceai si nu e vorba ca nu as fi fost sober. nu am injurat si nu imi place sa ma controlez pentru a salva aparente. imi cer scuze daca v-am jignit la alt nivel decat cel de discurs. de fapt imi cer scuze ca am deschis gura, nu stiam ca nu e voie.
vexxler: prea ai intrat dur în popor. şi m-am simţit şi eu agresată.
iar thecreatrix cunoaşte multe-multe biografii de artişti, de aceea tinde să generalizeze.
“…” – aşa aberează el de obicei. e forma lui de a zice RIP.
tind să fiu un pic mai indulgentă cu comentatorii mei, poate pentru că m-am obişnuit cu stilul fiecăruia, şi nu mă mai uimesc. înţeleg că, pentru un nou venit, aceste lucruri apar în altă lumină, dar crede-mă că sunt mai puţin grave decât vrei tu să le vezi.
va cer inca odata scuze tuturor. am fost deplasat. sper ca maine sa nu te vad indulgenta cand vei raspunde provocarilor 🙂 succes in ring! adica break a leg (preferable not yours) 🙂
păi nu cred că e greu de explicat ce s-a intâmplat…
comentariul meu a fost realmente scris din suflet pentru că îmi părea rău pentru om, deşi nu l-am cunoscut. şi eu ştiu ce e marginea prăpastiei, ce gust are prăpastia (in cazul meu, nu e sinucidere, e altceva) şi mnah, poate nu ar trebui să scriu lucrurile astea, nu-i aşa, e mult mai bine să spui nişe mici şi frumoase despre tine ca nişte diamante, ca să nu ştie lumea că eşti fucked up (dacă eşti)pentru că nu-i aşa, dacă recunosti că eşti in terapie de ani buni, atuncia nu mai eşti cool. şi dacă nu mai eşti cool, nu mai ai valoare…
şi mai şi scriu, adică nu am publicat incă dar sunt foarte pasionată de treaba asta, adică sunt pasionată până la nebunie de treaba asta şi o simt aşa ca pe dumnezeu, deci one thing leads to another şi omu era scriitor, q.e.d.
ştii, vexler, asta e toată treaba. empatia. deşi ţie ţi-a sunat tezistă şi falsă.
poate in ea era altceva, ceva mult mai uman decât lasă să se vadă un avatar sau dumnezeu mai stie ce.
dar când esti indurerat (cum esti tu) e logic să reacţionezi agresiv. deşi este neplăcut.
şi ar fi frumos să nu vorbesti urât pe blogul fetei ăsteia care nu are nicio vină pentru că tu cauţi să te verşi cumva în ceva.
şi nu, nu mă deranjează comentariile ca “cel de sus”: omul are o părere cu care eu nu sunt de acord, dar nu-i aşa, toleranţa ne invaţă să nu judecăm pt. că nici omul cu comentul nu este obligat să il fi cunoscut pe george. şi deşi ar fi preferabil, nu scrie NICĂIERI că trebuie să aibă un comentariu pertinent. ar fi preferabil şi frumos, dar nu …
sănătate.
* şi deşi ar fi preferabil, nu scrie NICĂIERI că trebuie să aibă un comentariu pertinent. ar fi preferabil şi frumos, dar nu TREBUIE.
(am uitat o bucată)
fain. imi plac oamenii fucked up. nu din mila, ci din empatie 🙂 . in plus nu cunosc nici un om cool care sa fie normal. mi-e greu oricum sa judec terapia, adica pentru asta m-am pregatit toata facultatea aia. pe de alta parte, ca psiholog, esti invatat sa nu judeci niciodata din perspectiva ta, e primul lucru de care trebuie sa te debarasezi, printre altele facand la randul tau terapie. prin empatie ar trebui sa intelegi dar nu sa te proiectezi in celalalt (e ciudat cum micul scandal se transforma pentru mine in ceva constructiv acum). cat despre toleranta, nu stiu cum sa o interpretez. adica pot intelege si accepta ca cineva doreste sa gandeasca intr-un anume fel. cu toate astea am la randul meu dreptul la o opinie legata de parerile celorlalti. opinia mea, chiar vehementa si brutala nu prea a fost tolerata, nu-i asa? 🙂 si sunt de acord, nu TREBUIE, dar mie imi face impresia ca AR TREBUI. sunt la fel de aspru si la adresa mea si incerc sa nu fiu ipocrit. in fine, nu voi mai continua, e evident ca nu este locul meu aici, mi-ar fi placut sa nu fiu inteles gresit si am incercat doar sa clarific.
P.S. imi cer scuze ca ti-am gresit de fiecare data numele 🙂
P.P.S. succes cu scrisul, cand il simti ca pe dumnezeu incepe sa fie tocmai bun de publicat.
cu bine.
vexler, un singur lucru iţi mai spun: CBT.
pa, sănătate.
nu stiu cum e, mananc rar la mcdonald’s.
acum pe bune, mie personal mi-e destul de frica sa ma reglez. echilibrul in dezechilibru este atat de confortabil.. ii invidiez totusi pe cei ce o fac.
all in all, numai bine iti doresc, mă bucur că am vorbit şi vezi foarte bine că orice conflict se poate rezolva. pa.