Cine îl apără pe Ion Iliescu?

Citesc o știre, cum că Înalta Curte de Justiție și Casație restituie Parchetului dosarul lui Ion Iliescu, pretinzând că a găsit neregularități și că anumite probe nu sunt cum trebuie, și că iepurașul nu are șapcă.

Asta se întâmplă în 2021. La 32 de ani după revoluție.

Dosarul fusese dat la ÎCCJ în 2019. Acum doi ani.

Ce remarcăm cu ochiul liber?

Remarcăm faptul că nimeni, nici procurorii, nici judecătorii, nu vor cu adevărat să îl judece pe Ion Iliescu. Dacă procurorii chiar doreau lucrul ăsta, aveau grijă să nu existe neregularități, iar dacă judecătorii doreau lucrul ăsta, identificau eventualele neregularități mult mai repede.

Se tărăgănează treaba ca o pisică lungită la soare, și așa o să se tărăgăneze până când primul președinte al României postrevoluționare va pleca la locul cu verdeață, apoi totul o să se claseze în liniște.

Și e ușor să țipi pile, influență, nepotism și etc. Evident, e un aranjament, o combinație și o făcătură ordinară.

Dar cum azi m-am trezit cu o vagă durere de cap, am stat să mă gândesc. Hai s-o luăm omenește.

Grupul de comuniști bătrâni ai lui Iliescu a fost cel care, sătul de abuzul ceaușist – care în anii 80 a fost mai crunt decât oricând, dictatură sinistră și abuzivă, cum vedem acum în Coreea de Nord – a decis să răstoarne puterea.

Un gest extrem de riscant, într-o vreme când, pentru un banc cu Ceaușescu auzit de cine nu trebuie, puteai ajunge să sclavagești la Canalul Dunăre – Marea Neagră până îți lăsai oasele pe acolo.

Riscul asumat de grupul ăsta de oameni a fost uriaș. Și da, nu poți răsturna o putere absolutistă rugând-o frumos să se dea jos de pe c*cat. A trebuit instaurată panica aia cu teroriști, bazată pe propriile lor minciuni cu agenturili străine care stau după colț cu ochi lacomi, gata să te sfârtece. A trebuit să se creeze confuzie și derută, și un adversar imaginar, pentru că, în realitate, în țară nu exista un adversar real care să-l poată înfrunta cu adevărat pe Ceaușescu și regimul lui.

Dacă azi trăim liber și facem ce vrem noi, nu e doar pentru că “am murit noi la Revoluţie”. Răzmeriţa stradală poate fi relativ uşor înăbuşită cu diverse mijloace, mai mult sau mai puţin violente. Aşa cum a fost înăbuşită în România comunistă de nenumărate ori, până atunci.

E pentru că modul în care “am murit noi la Revoluţie” a fost coordonat din umbră de gaşca asta de comunişti sătui de abuz, care, din interiorul sistemului, i-au identificat vulnerabilitatea şi au ştiut s-o exploateze.

Fără ei, încă am fi Republica Socialistă România, am lucra la kolhoz şi femeile ar considera că e o onoare dacă Nicuşor Ceauşescu, urmaşul la tron ales cu totalitate de voturi din 4 în 4 ani, ar decide că, în mărinimia inimii lui, e dispus să le dea o mu** fără obligaţii.

Da, grupul lui Iliescu a făcut o grămadă de crime împotriva umanităţii, dar, esenţial, ei ne-au dat o şansă la libertate tuturor.

Probabil că de aceea e lăsat în pace, să moară în linişte, iar dosarul ăsta va fi plimbat în continuare pe holuri de instituţii, periodic curăţat de scame, se va mai emite câte un comunicat de presă despre el, pe sistem Mircea-fă-te-că-lucrezi.

***

Dacă v-a plăcut acest text, susţineţi activitatea siteului cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: