Azi, pe când trudeam în redacţia ziarului la care îmi aduc şi eu din când în gând modesta contribuţie (că deja s-au răţoit câţiva la mine că dacă aduc aport comit un pleonasm 😀 ) m-am pomenit că mă cuprinde un pui de somn de nu-mi distingeam pleoapa de sus de cea inferioară nici măcar cu Safety Matches. Redacţia s-a mutat de curând, deci nu are automate de cafea, are un expresso, dar cafeaua de la buget se terminase, aşa că am dat o fugă până la chioşcul de vizavi, mi-am cumpărat pliculeţe de 3-în-1 – şi le-am dizolvat într-un pahar de plastic, în apa caldă de la Fântână (veşnicul nostru dozator). Apoi am început să căutăm un lingurision.
Clădirea are parter, plus două etaje, plus vreo treizeci de suflete, dacă nu exagerez. În schimb, nu are nici urmă de linguriţă. Nici de lingură. Nici de furculiţă. Nimic. În cele din urmă, am amestecat băutura cu un creion. Şi în timp ce practicam acest sport extrem, am început să meditez.
-Cum ar fi, peste o mie de ani, să descopere arheologii exact acest creion, şi să identifice urme de treiînunu pe el? Ce concluzii o să tragă?
😆 😆 😆
“Mileniul trei după Christos a fost supranumit Era plasticului. Populaţia dădea dovadă de o ignoranţă crasă, hrănindu-se cu mulţi aditivi sintetici, cancerigeni în cea mai mare parte, pe care îi dizolva în apă cu ajutorul unor beţe de lemn, în mijlocul cărora inserau o mină de grafit. Experţii noştri încă nu au reuşit să determine rolul minei de grafit în prepararea acelor lichide toxice ingurgitate de oamenii din acea vreme. S-a presupus că grafitul avea o funcţie pur decorativă, aşa cum avea şi cerculeţul de plastic de la capătul beţigaşului – care era prins într-o coroană aurie, ca o celebrare a Erei plasticului – dar această teorie a fost contrazisă de faptul că grafitul era în interiorul beţigaşului, neconstituind un ornament.
De aici, tragem concluzia că grafitul avea o funcţie ritualic-religioasă. Cu ajutorul lui, oameni acelei vremi invocau zeii specifici perioadei – Zeul Libido, Zeul Dolar şi Zeul Silicon – pentru ca aceştia să le binecuvânteze înfăptuirile. Nici această teorie nu este confirmată, dar nu găsim o altă explicaţie pentru tăinuirea plasticului în interiorul uneltei de lemn folosite pentru dizolvarea acestor substanţe nocive în apă.”
—–
Şi tot meditând eu aşa, mi-a trecut somnul. 😛
:-)))) Foarte tare! Cata imaginatie!
Mamiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii, fain! Pai oare ce vor bea viitoarele fiinte umane sau cum or fi peste trei mii de ani?
Ce mi-a fatat mie mintea amu ni:
“in micutza cafenea
c-un creion si o cafea
si o ceasca intre noi
si moralul la gunoi
el mereu imi tot vorbea,
mie nici ca imi pasa
si nici nu am observat
c-avea treningul patat
refr: Si afara ploua, ploua
Am canadiana noua
E patata cu cafea
Dar ei, bine, e a mea
Tu azi nu m-ai sarutat
Si m-am demoralizat
Iata, beau eu o cafea
Mestecand creionu-n ea”
Am incercat sa parodiez niste versuri dintr-un cantec de Marina Voica, m-a inspirat pe moment. Dedicatie acestei saptamani…deprimante.
Păi judecând după încheiere, cafeaua şi-a îndeplinit misiunea, chiar dacă indirect: te-a trezit!
si eu aveam ganduri de genul asta dar cea mai mare problema a mea era: cu ce o sa raman Eu in istorie?.. in liceu desenam pentru revista liceului(10 reviste la profesori, 10 reviste in toata scoala, deci nu mai exista niciuna).. de scris nu ma pricep.. sculptura nu am incercat..
m-am imaginat si ca un sac de oase sub multa cenusa, cu degetele mijlocii de la maini intinse iar celelalte flectate, si cu multi “arheologi” in jurul meu intrebandu-se: oare ce vrea sa ne transmita?
acum ca am mai crescut ma bazez pe ideea: “Non-mintea nu gandeste non-ganduri despre non-lucruri”, deci cei care or fi, or veni, vor fi mult mai evoluati, adica non-minte.
🙂 nice! totusi.. ar trebui sa mai si dormi..
Pentru cutza40 : parca-i “JOC DE CREION” lui Arghezi, ala , in gen:
Brotacelul, la FANTANA/
L-ai avea la indemana/
Ca sa-l prinzi pe brotacel/
Sa tejoci nitzel cu el .etc…
Cine este brotacelul tau , CUTZA40, ne spui ?
Iti dai seama cand o sa-mi descopere mie peste 1000 de ani convorbirile telefonice inregistrate! Daca tot am 1000 de minute la orice ora, cand ma plictisesc iau telefonul, apelez un prieten si FLUSH (trag apa la buda) urmat de un luuuuuuung WASSSSSSSS…UP? (vezi reclama la BUD)
Sa vezi dileme pe arheologii viitorului! 🙂
O echipa de specialisti de pe Marte a studiat obiectul ciudat gasit intamplator si ce a fost datat ca avand o vechime de 1000 de ani si a emis o teorie diferita de cea a specialistilor de pe Venus. 😀
Studiind scrierile vremii au observat ca in aceea perioada resursele de pe Pamant se imputinau pe zi ce trece si atunci o societate secreta care incerca sa preia conducerea lumii a decis sa ascunda cat mai mult din resursele stocate in obiecte aparent fara vreo legatura cu asta. Astfel, in obiectele acestea de lemn au ascuns grafit pentru a putea fi ulterior transformat in carbune, iar petrolul se pare ca se putea obtine printr-un proces complicat de prelucrare din silicon, asa ca s-au folosit tehnici speciale pentru a crea o isterie in masa in randul femeilor si a li se induce dorinta de a-si pune silicoane, dupa cum de altfel se poate vedea si in zilele noastre din multitudinea de silicoane dezgropate in siturile arheologice. Cercetarile continua …
@Vulpe – pai, e unul dragutz si verde…si imi place Arghezi cu poeziile pt copii
@toata lumea: Io as vrea sa imi vada cineva peste 1000 de ani ineptziile de pe blogul meu.
Pai vezi, daca nu ti-ai luat concediu? Auzi, chiar, cat mai am pana la zece? :))
mulţumesc tuturor pentru comentariile lor mişto, dar mai cu seamă lui kingsnake. cred că dacă aş decerna premiul “cel mai amuzant comentator”, l-ai merita cu prisosinţă. ai înseninat seara unei biete fete uşor intoxicate de valenţele contemporanului. 😆
Noi aveam la laboratorul de Limba Romana din liceu, un disc de vinil cu inregistrari din Arghezi, scos de ELECTRECORD, care-si recita din creatie.
Cel mai mult mi-a placut cand profa de Romana, neindemanatica, l-a zgariat in 2 locuri cu acul de la pick-up si i-a facut niste santuri in care se repeta sistematic, cam asa( din aduceri aminte ) :
“Am scris cu unghia pe perete/Pe perete/Pe perete…”, sau : ” Dorm in umbra leganat/Dorm in umbra leganat/Dorm in umbra leganat…..” si tot asa la nebunie , parca era un gramofon “His master’s voice” cu palnie de alama, cu discuri de 67 de turatii/minut cu manivela, de pe vremea bunicii, impuscat in cap.
Apropo’s de patefonul HIS MASTER’S VOICE : in 1990, am gasit in pod o asemenea scula in stare de perfecta de functionare, si am vandut-o imediat,ce vreti, afaceristul din mine nu mai putea, trebuia sa se afirme , cu 50 de USD.
Azi, ce am vandut eu, costa 600 de EURO.
Dar am mai dat bonus si o valijoara cu 40 discuri de vinil si 2 cutii cu cate 500 de ace de patefon. Am intrat in afaceri ca un capitalist smecher, ce mai….
Numai pentru Cutza40 :Brotacelul, daca il saruti se transforma in print, atentie!
Lorena, draga, in razboi, soldatul rus avea lingura bagata la cisma si o purta peste tot dupa el, tocmai ca nu erau pixuri si creioane chinezesti cu guma, ca sa fie prezent la toate degustarile si amestecurile comestibile si buvabile( in general votca cu…)
Propun o moda noua la domnitze si domni :
– o lingurita de argint stilizata,personificata, daruita la botez, prinsa de un lant la gat, in forma de pasare cu aripi, sau de floare ,sau de crucifix ( iarta-ma Doamne !), sa nu mai fim pusi in situatii penibile sa nu ne putem amesteca bauturile nemiscibile si nedizolvate.
Parca vad ca nu se prind arheologii peste 2000 de ani de ce mama naibii aveam toti lingurite la gat atarnate la gat pe lantz si personificate ?
Era un cult al dulciurilor sau credeam toti in fatidica zeita LINGURITZA DE ARGINT ?
păi da, dar soldatul rus nu purta tocuri de zece centimetri. 😆
Da, mie imi vor gasi hartii de ciocolata
Ar fi fost misto,ca o scena de film gay istoric, o ceata de militari rusnaci pe tocuri, cu polonice la cisme de lac negru, peste genunchi, ca in PRETTY WOMAN, beti manga, cu kalasnicoavele agitate in maini, cerand explicatii unde-i Berlinu’.
Iar Feri Baci (sau Mos Gheorghe), razand pe sub mustata a la Franz Iosef, sa le arate drumul spre latrina comunala de la capatul satului, parasita intre salcii, cu scadurile putrede .
Va rog sa nu radeti toti odata, ca nu ma mai fac scenarist de filme!
Scuze ca intreb, de ce neaparat film gay? Poate nu am studiat destul fenomenul, dar nu pot face diferentza intre un film gay istoric si unul care nu e gay si e tot istoric, tot citesc pe aici, as vrea sa imi explice cineva, sa nu dau cu bota in balta.
Pentru Cutza40 : te-am prins, tu mananci dulciuri seara pe furis si ascunzi ambalajele, vezi ca te ingrasi si nu te mai place Brotacelul tau.
Nu mananc pe furis, declar cu toata raspunderea, brotacul mi le cumpara.
Pai in filmu’ asta soldatul rus are cisme de dama peste genunchi de lac cu toc si in loc de lingura are polonic.Io zic ca daca-i mai feminizam pastia raii din filme, le stricam mitul ala de barbati invicibili, aducem un pic de comedie si de zambete.
E sa ca si cum am privi in urma zambind, ia inchipuiti-va un Bekali cu buzele facute, cu palariuta de dama cu geanta cu strasuri neagra-violet, cu manusi de macrame si pantoafe de lac negru nr. 43 cu tocuri de 15 centimetri,in rochie de catifea verde inchisa la gat, model regina Victoria, cu mararul pe gambe iesind din sosetute albe, la un post de televiziune, perorand contra homosexualilor si agitindu-si poseta din care scoate un tigaret lung, de dama si-si aprinde nervos tigara, cand ia STEAUA lui gool.
Bine ca nu-l decernezi, ca n-as mai avea cui sa multumesc peste 1000 de ani, si-n plus iti dai seama cati cercetatori vor trebui sa descopere vestigii care sa le explice de ce sunt cel mai amuzant ?
Ma bucur ca am facut o asa fapta nobila involuntara, acum trebuie sa ma concentrez sa o compensez cu ceva pacate, ca totusi nu vreau sa renunt la iad. 😀
@Vulpe – A, incep sa pricep cum e un film istoric gay, gataaa!Da mie nu imi plac barbatii feminizati si nu cred ca s-ar imbuna daca s-ar feminiza. Ce, femeile nu pot fi rele? Si iata cum, tot vorovind, ca sa zic asa, depasim tema blogului.
Discutand la general, femeia e mai sufletista decat barbatul.Cea mai de asa e Maria, maica lui Jesus.
Sigur ca in particular sunt cazurile de exceptie.Daca ma intrebi, uite ca nu stiu sa dau un exemplu rau, nu-mi vine acum nimic in minte.
Daca e sa asociem din punct de vedere sexual bunatatea , eu n-o pot asocia decat cu femeia.
cu alte cuvinte: femeia e buuună, nene! 😀
Cu ale cuvinte, femeia are oricand dreptate.
Dar, minune ! Vad ca ti-ai mai revenit!
Neatza, dragilor!
Te comporti bine la oboseala, ai o imaginatie bogata si ai tu un stil aparte de a infatisa lucrurile. Mi-a placut 🙂
mulţumesc, dragi pipăli. 😀
Dupa ce am batut cimpul (pe bune) si am studiat legea ca sa ma incadrez exact in ce prevede ea, am lecturat toata saptamina cu constiinciozitate temele propuse si am hotarit sa-mi desert si eu gindurile. Si asa as incepe: Fiecare dintre noi avem perioade mai bune sau mai rele,mai vesele sau mai triste,mai odihnite sau mai obositoare, etc…Cele doua poze te reprezinta pe tine atit cit vrei tu sa arati,dar intre cele doua s-a intimplat o lunga sedinta de autografe dupa lansarea Rondoului.Si pentru ca erai atit de obosita un mic omulet verde a aparut din senin aducindu-ti o cana cu apa.Tu avind in poseta un pliculet 3 in 1 ti-ai preparat o cafea- fara sa spui nici un cuvint. Si cum trebuia mestecata si negasind nici un lingurision ai insfacat primul creion pe care l-ai gasit pe masa si ai amestecat cafeaua- fara sa spui nici un cuvint.Si ca sa te mai inveselesti ti-ai pus videoclipul preferat,fara sa spui nici un cuvint.Alaturi de tine statea, privind cu ochii mari bulbucati omuletul verde.Ai terminat de baut si ai pus paharul de plastic pe masa- fara sa spui nici un cuvint.Atit a asteptat omuletul verde.A insfacat paharul in care ramasese creionul si dus a fost in viitor – PREZENTUL ESTE TRECUTUL VIITORULUI -,iar pe pahar a scris cu litere de o schioapa”Din el a baut un “bataus din cimpii”, care a scris cel mai minunat RONDO”.
@ciri:
corect! numai tu esti constanta: ai doar perioade proaste. iar labarelile astea grafomane ma fac sa vomit.
patrick, exagerezi cu duritatea. deşi, dacă stau să gândesc toată treaba prin prisma faptului că am mai rugat-o pe distinsa doamnă să-şi exerseze creativitatea asupra unor teme proprii şi nu recompunând texte de ale mele…
…well, poate că sună necreştineşte, dar mă unge pe suflet ceea ce faci. 🙂
@lorena: are mare noroc omenirea asta ca tipesa nu e vreo sculptorita wannabe. ia ghici cum ar fi sa ciordeasca pasarile maiestre ale lui brancusi si sa sculpteze peste ele. 👿
Da, si omuletzul verde era al meu, dar io nu-s rea si i-l imprumut
drăguţă:
una la mână: au existat o mie de omuleţi verzi în literatură înainte să îl inventezi tu
doi: chiar dacă l-ai fi inventat tu şi ai fi ajuns să fii cunoscută drept autoarea nu ştiu cărei poveşti cu omuleţul verde, e o alegere foarte nesănătoasă să îţi înstrăinezi opera, “împrumutând-o” cui crede de cuviinţă să facă pe teligentu’ violentând-o.
3. faptul că eu ţin la ceea ce scriu şi nu mi se pare normal să se amestece diverşi şi să “împrumute” nu e semn de răutate, ci pur şi simplu de informare vizavi de drepturile mele intelectuale.
4. când dau teme de creativitate colectivă, SPECIFIC acest lucru. când nu, cred că e destul de clar că nu doresc intervenţii.
5. e spaţiu virtual gratuit destul pentru toţi chinuiţii de talente să îşi facă propriile bloguri, unde să îşi exercite talentele în mod liber, fără a mă sufoca pe mine. până la urmă, îmi pare rău să amintesc faptul că ăsta e “blog de autor lorena lupu”, nu “budă publică unde se cacă cine vrea”, dar se pare că e nevoie.
Patrik eu nu am nimic impotriva
SUNTEM INCANTATI SA VA PREZENTAM NOUL BLOG AL MARII ARTISTE AURA URZICEANU.SPERAM SA VA TINEM INTOTDEAUNA LA CURENT SI SA VA PLACA . VA ASTEPTAM
Domnule sau Doamnă Muşeţescu,
Dacă nu era vorba despre un blog despre o mare cântăreaţă pe care o respect, dădeam delete acestui comentariu fără să stau pe gânduri. Pentru că reclama în spaţiu virtual e pe bani, dacă nu ştiaţi, iar comentariile off-topic, care spun doar “veniţi şi vizitaţi-ne” sunt considerate spam.
Tocmai pentru că v-aţi pus în slujba unei artiste de asemenea calibru, vă sfătuiesc cu toată prietenia să nu îi murdăriţi numele prin utilizarea spamului ca sursă de promovare, şi căutaţi modalităţi mai elegante. Sigur veţi găsi.
Pe moment, v-am ajutat. Am şters linkul din textul mesajului şi vi l-am adăugat la nume.