Există intervievatorii trufaşi, care nu ştiu cum să strivească intervievatul, să se împopoţoneze ei şi să pară mai culţi.
Există intervievatorii nepăsători, pe care-i simţi că au orice altceva în cap, numai ce spui tu, nu.
Există intervievatorii limitaţi, care nu înţeleg nimic din ce li se spune.
Există intervievatorii cu întrebări fixe, care stau şi le citesc mecanic de pe o foaie.
Există intervievatorii grăbiţi, care-ţi trimit 5 întrebări pe mail şi te consideră intervievat.
Există intervievatorii care nu ştiu să editeze răspunsuri şi te cruceşti de cât de retardat pari din ce au consemnat ei.
Pe toţi ăştia i-am cunoscut ca scriitoare. Deci ştiu exact cum e.
Şi există intervievatorii ca mine. Care acordă omului tot timpul din univers. Miştoul preferat al lui Dan Boerescu e ăla cu “iar ai venit cu zece ore de înregistrare?” Îl ascult cu atenţie, cu empatie, îl provoc, îl enervez, îl împac, îl măgulesc, îl amuz, îl înduioşez. Până când îi surprind toate faţetele personalităţii. Şi stau o zi întreagă. Ascult înregistrarea, scot cu liniuţă ideile principale, apoi redactez în funcţie de ele. Şi la sfârşit iese un portret complex, uman.
Şi toţi vă miraţi ce genial e ăla. Fără să vă gândiţi o clipă că îndeobşte (cu trei excepţii mari şi late: Andrei Şerban, Cristian Mungiu şi Florin Zamfirescu, cărora le-a dat Dumnezeu darul coerenţei native), genialitatea intervievatului a presupus câte două zile de muncă hardcore din partea mea.
Abia când veniţi să-mi spuneţi că ăla e de fapt genial şi meritul fabuloşeniei interviului îi aparţine, mă enervez suficient încât să scriu genul ăsta de postări.
Iaca ghionturile unde-s! Altfel nu mişcă…nu mişcă pe nimeni.
Cred ca asta se intampla, in presa scrisa, unde prea putini citesc cine semneaza articolul. In audio-vizual, din nou presupun, chiar si cel mai nepasator dintre (tele)ascultatori isi poate da seama de harul reporterului.
As asemui munca voastra, poate exagerez, dar eu sunt omul contrastelor, cu cea a cautatorilor de diamante. O planeta intreaga se extaziaza doar la auzul numelui Tajmahal, sau mai stiu eu ce alta piatra renumita, cati insa s-au intrebat care e sufletul care cu pretul vietii l-a scos din ghearele pamantului ?
Din pacate traim inceputul unei ere a superficialitatii, si, mai mult sau mai putin, toti ii cadem victima, ori ii devenim adepti. Informatia conteaza, nu cum a ajuns ea in fata ochilor nostri. Globalizarea face victime colaterale.
Din partea mea, succes in continuare. Superficiali vor fi, vom fi, din ce in ce mai multi. Dar undeva, candva, un ochi se va apleca curios si asupra numelui scris marunt la finalul articolului. Si momentul ala merita tot efortul. Fiindca va fi un ochi patrunzator. Unul care nu pastreaza stralucirea pentru el, dar o daruieste cu privirea-i tacuta.
Bine zis Cand o sa auzi pe strada ca publicul comenteaza spunand numele autorului(ai vazut ce fain zice cutare in articolul ala…) si nu numele publicatiei inseamna ca autorul respectiv isi merita lauda iar mesajul lui merita atentia
bai ce te mai lauzi, ce-ti place sa te auzi vorbind si scriind, există intervievatorii ca mine, conteaza cine face interviul…nu vrei si statuie ? bust. nici dreaq nu a auzit de lorena lupu dar noi stim de ea de la ea.
ceva mai multa relatare si mai putina lauda s-ar putea ? no ofense… si las-o naiba pe aia cu banu’ ca nu asa se rezolva conflictele de idei.
animal prost. ai impresia că “cine a auzit de X sau de Y” e idee? nu e idee, cretinăciune. uite, tu ai auzit de lorena lupu, ca dovadă că persişti în a cerşi muie pe blogul meu. iar dacă nu desluşeşti relatarea, e pur şi simplu pentru că eşti prea prost s-o desluşeşti, imbecil sinistru. hai, marş înapoi în Rezervaţia Naturală de Prostie, de unde ai apărut.
sunt un retardat şi sug pula.
Inteligenta ta e macabra, si comica, si ciudata, si VERY SCARY!In mod tulburator imi place. Oricum, riscul e sa ai de-a face pentru MUULT timp cu cei din Rezervatia respectiva. Si…Bulion, mama’, “dreaq” a auzit de Lorena Lupu, dar tu ai auzit de el?
bulion: am decis, vită. o să te învăţ să distingi ideea de insultă. comentariile în care detectez minim o idee rămân. alea în care nu faci decât să mugeşti a prostie crasă se vor înlocui automat cu concluzia: că eşti un retardat şi sugi pula.
dacă tot insişti să îmi pierzi timpul, măcar să fie util.
ii injuri pe toti care la rindul lor te injura pe tine.
iată singura idee din acest comentariu. corect, tu vii cu o INSULTĂ (CARE AM STABILIT DEJA CĂ NU E O IDEE), iar eu te tratez exact ca pe cretinul sinistru şi incapabil să formuleze o idee, care te dovedeşti a fi. BINGO.
pai zici ca tocmai am formulat o idee incapabil fiind de a formula o idee. avem si noi un pic de coerenta azi ? sau o ardem asa intr-o intelectualitate alogica ? bingo.
ce prost eşti, bă, din nou. când nu emiţi decât insulte, sugerezi că n-ai fi capabil să emiţi idei. atunci îţi iei muia cuvenită.
când începi să formulezi idei, te las să te exprimi.
care-i partea la care ai nevoie de desen?
iti multumesc pentru generozitatea cu care ma lasi sa ma exprim, da’ ca sa fim cinstiti oricum nu dai doi bani pe ideile unuia pe care tocmai l-ai injurat mai devreme. este?
repet? repet. nu dau doi bani pe insulte. insultele nu-s idei. sunt doar exprimarea ratării şi a încărcăturii negative (de obicei legate de propria persoană şi independente de cel atacat) a celui care insultă. eu refuz să preiau această încărcătură negativă şi o pasez înapoi celui care vine cu ea.
dau doi bani pe idei, de îndată ce apar.
da’ de ce ai impresia ca (si) daca cineva te insulta, e ratat si/sau incarcat negativ ? presupunerea nu-i o stiinta tocmai exacta. nu cumva pasezi incarcatura inapoi atat de repede ca nu mai apuci sa dai cei doi bani pe idee ?
pentru că un om cu creier ştie să formuleze o obiecţie în aşa fel, încât să nu insulte. numai prostul insultă.
Aş zice (nu am şi nu am fost intervievat) că cel mai bine iese când intervievatul nici nu simte, când e mai mult o discuţie între doi. Apoi, cum zici şi tu, vine prelucrarea.
,, Daca o scuturi mai mult de doua ori se numeste onanie” GIOVANNI BECALI
Lauda-ma, gura…
Alt prost. Frate, eu nu fac decât să descriu cum lucrez. Dacă vouă vi se pare că e laudă, nu e din alt motiv decât că sunteţi voi proşti şi complexaţi de inexistenţa voastră în univers.
poftim, si zici ca cine incepe. omul, ca si mine, a semnalat ca e cam laudativa scrierea. nu-l cunosc. poate fi un bou sau un academician. dar nu a dat cu apa fiarta, nu te-a injurat, nu a zis nici macar ca e scris rau sau bine. repede l-ai facut prost si complexat. aaa… ma insulti, vita! pai cum ramane cu ideea ?
ce, nu poti sa intrii in joc, ee…am zis si eu sa dau mai bine…asa lucrez eu…imi apreciez meritele..deranjeaza? …etc. ai n instrumente de exprimare non-agresive si tu folosesti varianta bruta, neandertaliana.
nu crezi ca exagerezi, macar un pic ?
nu.
da’ pana la urma daca toti suntem prosti, cretini, vite si complexati de ce mai comunici cu noi. fie si-n forma asta de comunicare grobiana la modul voi scrieti lucruri care ma deranjeaza, eu va fac ca pe dreaq ?
care e ideea ?
cum care e ideea? nu te vezi, cât de normal şi inteligibil ai început să comunici după ce ai prins şpilul?
putem comunica normal, civilizat si pe orice tema, cu conditia sa accepti faptul ca daca cuiva nu-i place ceva in scrierile tale, pur si simplu nu-i place. asta nu inseamna ca e cretin sau complexat iar el trebuie tratat civilizat fara capete in gura. si punctele de vedere contrare parerilor tale au argumentele lor. poate la fel de verosimile ca ale tale.
amice, nu eu am deschis dialogul necivilizat, ci tu. eu doar te-am civilizat prin metode neconvenţionale.
te-am făcut să înţelegi că dacă nu vrei să fii tratat ca un cretin complexat, e cazul să nu te comporţi ca atare.
nu stiu daca poti civiliza un necivilizat. cred ca nu, chiar si prin metode neconventionale. cred ca, mai degraba, omul intra aici direct intr-o atmosfera care-l obliga sa fie necivilizat prin atitudinea persoanelor si exprimarea acestora. daca atmosfera generala a locului ar fi alta cu siguranta calitatea persoanelor si a discutiilor ar fi alta.
nu reusesc sa inteleg insa daca iti doresti acest lucru.
ai fi surprins cîţi necivilizaţi reuşesc să civilizez eu.
ai fi surprinsa sa afli ca foarte putine lucruri ma mai surprind, da’ ori dezbatem idei ori facem reeducare…
🙂
Noooooo! maine chem un popa sa dea cu tamaie pe blog si sa tina o slujba de exocizare.
“Un om cu creier ştie să formuleze o obiecţie în aşa fel încât să nu insulte. Numai prostul insultă.” Cred ca ai dreptate.
vezi că riposta la insultă e strict plata facturii. nu e ca şi cum aş fi venit eu pe pagina ta să public inadvertenţe.
Da, adevarul e ca tu nu poti publica inadvertente pe pagina mea.
Eu nu pot publica inadvertenţe nicăieri. Pentru că ştiu să-mi selectez ideile. Le public doar pe cele care merită.
Vrei sa spui ca tu ai si idei care nu merita? N-as fi zis…
Poporu’ care a scos zicerea “tot tiganu’ isi lauda ciocanu” tat tampit sa hie?
:)) Hai, fii serioasa, zau asa!…
Una, ca nu sunt nici “prost”, nici “complexat de inexistenta mea in univers” (frate, ce expresie!…) A doua, ca remarca mea era mai degraba glumeata decat acuzatoare, asa ca nu era cazul, poate, sa te stropsesti; a treia, ca atunci cand spui ca “genialitatea” (ma rog…) aluia e rezultatul muncii tale pe branci, oricum ai da-o – suna ca dracu’.
De altfel, ce vrei sa demostrezi tu mi se pare si mie adevarat: conteaza foarte mult cine ia interviul, dar felul cum ai ales sa o faci este, dupa parerea mea, nepotrivit. Atata tot. 🙂
păi vezi. dacă spuneai asta din prima, şi anume că ţi se pare nepotrivit, nu mă stropşeam.
Da, mi se pare nepotrivit tocmai pentru ca te dai pe tine exemplu. Exemplu pozitiv. Adica pentru ca te lauzi.
dacă n-am alt exemplu pozitiv la îndemână, mă dau pe mine. o mai pot da pe Nicoleta Lepădatu de la Glamour, care lucrează pe acelaşi sistem, din câte am remarcat în textele ei. Şi pe Alexandra Olivotto. În rest, chiar nu cunosc oameni care să procedeze aşa. Şi, da, raritatea adaugă la valoare. Now blame me for being great and knowing it. 🙂
Daca numai asa o sa te simti fericita…sa zicem.
Nu e vorba de fericirea mea, e vorba de obiectivitate. Potrivit, nepotrivit, exagerat, neexagerat, ideea e că, really, contează cine face interviul.
Postul a fost scris după un comentariu al cuiva de la care aveam pretenţii şi care mi-a spus că e meritul intervievatului că un anumit interviu al meu e fabulos. A fost scris cu revoltă şi furie. E ca şi cum ai spune că un pui pompat cu apă din comerţ e la fel de bun ca unul din gospodărie, hrănit cu porumb şi cu tandreţe.
In regula. Daca lasam deoparte puiul hranit “cu tandrete”, stiu cat de neplacut e sa nu-ti fie recunoscuta munca si valoarea ei, efortul depus, timpul cheltuit.
Pfuaiiiii! Ce razboi mei frate. Au dreptate istoricii cand spun ca razboaiele sunt generate de femei si duse de barbati. Sa inteleg ca pacilea nu sunt decat mosi din parlament? Cu enegia asta risipita aiurea reuseam sa fac turul europei. Eu zic sa va linistiti ca urmeaza sa mergeti la o bere. Cearta este buna in parlament. Aia dorm acolo ca nesimtitii si voteaza aberatii si voi va rissipiti energia in cearta aiurea . Inteleg sa-i combateti pe aia ca va fac tineretea aschii nu pe o doamna care va prezinta aspecte si din alta lume paralela cu asta. Am impresia ca parca am nimerit intr-un club de catze grasane ingramadite cu purtatori ilegali de pula care s-au dat dupa ele. Daca nu aveti curajul sa va cereti scuze o fac eu. Scuze Dra Lorena suntem si noi niste idioti acolo suparati rau pe viata asta buna . Mai este putzin si iesim si noi la sapat si capsunarit si o sa ne fie dor de o cearta pacilea. Iese patrunjelul si ceapa curand si ne trec nervii. Daca fetele aveau grija de noi eram niste mielusei somnorosi si blegosi asa rupem pielea de pe oaie cu coltii nostri. Te pupam dulce pe ciucurel sa iti treaca nervii si matali , lupoaica mica si nabadaioasa. Sa fiti iubiti!
Este de apreciat modul tau de a realiza interviuri… nu le-am citit dar din punct de vedere al timpului alocat seamana cu abordarea celor de la Paris Review. Poate ne poti oferi niste posturi ref. experienta ta (ca autor ) cu editurile si in general ref procesul scrierii romanelor … apropo. de ce nu ai incercat sa publici una din carti pe liternet.ro (pt o expunere mai larga)?
Dar am încercat.
Numai că eu, când dau drepturi de autor free, am pretenţia de control artistic deplin. Iar Răzvan Penescu se apucase să dea directive, pe ideea că eram puţoi mic şi cu caş la botic.
As aprecia daca ne-ai impartasi din experienta ta (kestii negative si pozitive)… probabil sunt cateva persoane care-ti urmaresc blogul si care lucreaza la romanul lor de debut (ma includ in aceasta categorie).