Dar dacă NU ai mai încerca să slăbeşti?

Am crescut în vremuri complicate, când femeilor li se spunea constant să nu mănânce. Respectiv, că dacă nu au un corp perfect – unde „perfect” se traduce prin „slab ca scândura” – nu merită respect și apreciere ca oameni, și orice nivel de abuz e în regulă.

Când am fost studentă la Teatru, și facultățile de actorie treceau prin acest trend, cu profesori care te sâcâiau că ai azi 100 de grame în plus față de ieri, și vezi ce faci. Presiunea îngrozitoare a acestui „vezi ce faci” îți transforma fiecare îmbucătură într-o traumă. Te simțeai vinovat că mănânci, de zici că tocmai comiteai crime împotriva umanității. Apoi, erai perpetuu flămândă, tracasată, stresată și mai veneau și gigeii red pill să abereze că femeile sunt iraționale. Când ești rupt de foame, ești irațional prin definiție.

Azi, de dimineață, mi-am făcut o omletă apetisantă cu bacon, brânză și ceapă verde. Am făcut-o din trei ouă, să simt că mănânc, și să nu mă limitez. Și da, cere și mâțul tribut, îi plac ouăle la nebunie. Îmi place atât de mult să trăiesc într-o lume în care diverse conformații corporale încep să fie acceptate în showbiz, și în care să pot atinge starea de sațietate fără să permit cuiva să mă facă să mă simt ultimul gunoi pentru că am nevoie de hrană.

Cred sincer că presiunea asta inutilă a slăbitului aduce mult prea mult stres fără rost. În fond, nu e ca și cum gigelul care tocmai ți-a postat o jignire legată de greutate pe social media ar fi avut să-ți ofere un contract de imagine de câteva mii de euro dacă aveai conformația dorită. Deci, nu câștigai nimic either way. Dimpotrivă, dacă erai slabă, n-ar fi mugit „graso”, ar fi mugit „ai țâțe mici”. Pentru că, după cum ne învață cărțile de colorat din grădiniță, boul face muuuu pentru că așa știe el să facă. Nu vrei să auzi boul făcând muuuu? Dă-i block.

Cred că, în loc să ne concentrăm să nu mai mâncăm, ar trebui să ne concentrăm pe a mânca echilibrat. Adică: să ne asigurăm că mâncarea pe care o introducem în corpul nostru nu e extrem de procesată – da, dacă nu tai tu porcul în garsoniera ta din Militari, baconul de la magazin e procesat, dar tot e mai sănătos dacă-l mănânci cu roșii și ceapă decât să bagi un sandviș de la automat. Să ne asigurăm că ne hrănește corpul cu proteine, lipide, vitamine, minerale, fibre, că ne săturăm cu adevărat și că asigurăm organismului nostru cele necesare pentru a funcționa armonios. Și să limităm porția de carbohidrați goi nutrițional, cum ar fi dulciurile. Nu zic să le eliminăm cu totul, pentru că, dacă îți propui asta și faci o obsesie pe asta, cine va fi la 1 noaptea la mega image non stop, cu un munte de ciocolată și de cookies în cărucior? Tu.

Am observat că sațietatea e diferită, în funcție de alimentul consumat. Când alimentul principal al mesei e o proteină, cum ar fi ouăle, e o sațietate plăcută, energizantă, care te face să ai chef de viață și de treburi. Dacă ai năvălit pe carbohidrați, sațietatea e greoaie, somnoroasă, leneșă, și în scurt timp, e urmată de alt puseu de foame.

Din perioada de trei ani în care am fost vegetariană, am rămas cu obiceiul de a avea mereu legume în casă, și chiar dacă mâncam, să zicem, pâine cu pateu, să adaug mereu felii de roșii, de castraveți, de ardei, de ce legumă se mai nimerea pe acolo, peste tartină. Odată ce începi să mănânci legume cu regularitate, sesizezi diferența în calitatea digestiei și în starea generală. De cum renunți la ele două zile, te simți mai greoi și te constipi ca o gospodină în secțiunea de comentarii a unei glume de autobază.

Când elimini vina și mănânci pe săturate, dar corect nutrițional, mare parte din pofta incontrolabilă de dulciuri dispare. Te simți sătul și perfect satisfăcut, și pur și simplu nu-ți trebuie. Idee care, în perioada când flămânzeam cu furia unui damnat în plin act de autoflagelare, mi se părea un mit și un basm urban.

Ieri m-a servit cineva cu fursecuri. Am mulțumit frumos și am refuzat. Și nu am refuzat cu umilința și rușinea omului care bălește și nu-și dă voie; ci în mod real nu simțeam nevoia de ele. Mâncasem la prânz o salată generoasă cu pui și brânză și eram în regulă. Sătulă și împlinită.

Cu cât de simți mai puțin vinovată că ți-e foame, cu cât renunți să îți impui aspectul filiform de fotomodel, cu cât îți iubești corpul și îi oferi cu iubire alimente care să îl hrănească cu toate cele necesare, cu atât ești un om mai fericit și mai puțin chinuit de pofte dubioase.

„Cum, tu pui cârnați și cașcaval în salată?”, m-a interpelat un gigel când făceam live pe TikTok și discutam de mâncare.

„Da, b*tch. Unu la mână, eu nu țin neapărat să slăbesc. Țin neapărat să mă satur. Doi: Dacă mănânci doar verdețuri, în două ore ticăi de foame și halești o pungă mare de prăjturele din galopul calului, ceea ce face ravagii în organism, așa cum niște felii de cârnați și niște cubulețe de cașcaval nu vor izbuti niciodată. Și trei: mănânc din banii mei sau din ai tăi? Că dacă mănânc din ai mei, inputul tău e 100% irelevant.”

Nu lăsați gura lumii să fie mai importantă decât armonia voastră cu propriul corp. Gura lumii nu e acolo să te îngrijească, atunci când faci diverse boli derivate din subnutriție sau din nutriție incorectă. Și oricât ai lupta pentru perfecțiune, tot se va găsi un idiot care să posteze o jignire. Idiotul fiind un gras cu trei gușe, chelie și un nas borcănat, pe care nu-l f*** nici lenea, că și lenea are standarde.

Love yourself as you are, și restul va veni de la sine. Și, cât timp nu ești fotomodel pe podium, un kilogram în plus nu e o problemă. Nu e treaba ta să fi materialul de l@b@ al nimănui.

Bă, dar ce bună a fost omleta aia! Mâine dimineața, fac una cu ciuperci și telemea. Și o roșie alături.

***

Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici. Pentru donații de 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune tu un subiect. Pentru donații de 25 de euro sau mai mult, poți propune o poezie pentru cele 365 de zile de poezie.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

4 Responses

  1. Ana G. says:

    Uite de-aia te iubesc eu! Ești realistă și oferi niște sfaturi de mare excepție.

  2. DD says:

    “eu nu țin neapărat să slăbesc. Țin neapărat să mă satur.”
    … astea sunt vorbe depus in rama.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading